Peste 3000 de români au plecat din țară și s-au stabilit la marginea Andaluziei, între munții Sierra Nevada și Marea Mediterană, în Motril. Pentru unii dintre ei, orășelul a devenit ”acasă” de aproape 20 de ani. Alții au ajuns mai recent în zonă și au deschis tot felul de afaceri: de la magazine alimentare, până la fabrici de termopane. Urmăriți un reportaj despre povestea comunității românești din Motril.
În Motril, în sudul Spaniei, trăiesc în prezent aproximativ 3000 de romani. Mai mulți decât locuiesc acum, de exemplu, la Costinești sau la Tușnad. Dorul de casă îi apasă în continuare pe mulți dintre românii aflați aici, dar aceștia s-au adaptat mai ușor după ce în zonă au apărut magazine cu produse românești și chiar o biserică, unde în fiecare duminică se ține o slujbă în limba romană.
Biserica românilor din Motril, locul unde se simt cel mai acasă
Biserica unde slujește preotul Ion Drăghicescu e poate locul în care românii din Motril se simt cel mai acasă în mijlocul străinilor. Preotul e de 15 ani deja în Spania, iar predicile sale adună români din toate colțurile Andaluziei. De altfel, cu ajutorul lor are grijă de biserică. Numai chiria pentru spațiu e 700 de euro, iar banii sunt acoperiți din donații. Până să se găsească acest loc, fostul preot slujea în casa unor enoriași. Așa a fost și prima predică în limba română acolo, în 2005. Și tocmai limba i-a adus oamenii aproape.
Ion Drăghicescu, preot: ”Se spune că românii, când au plecat în diaspora, au luat cu ei biserica. Nu au luat-o fizic, au luat credința. Și aici au semănat-o și au primit rod. Iată, rodul este o biserică. Dar cea mai importantă pentru credincioșii noștri este credința pe care o au în suflet și o propovăduiesc oriunde vor merge. Viața nu e grea aici, e foarte grea! Fără muncă nu se poate. Acasă ai un acoperiș, aici ai nevoie de o chirie. Ai nevoie de un ban.”
Enoriașă: ”Noi avem 21 de ani de când suntem aici, dar nu știam de existența bisericii. Am descoperit-o acum 2-3 ani și suntem foarte, foarte mulțumiți. Eu sunt încântată, vin aici în casa Domnului și sunt foarte mulțumită.”
Ion Drăghicescu, preot: ”Mulți îmi mărturisesc în discuțiile ce le avem în particular că iubirea față de țară este fără de margini. Când vorbim de țară ne gândim la mamă, tată, copii, România în general, casă. Mulți vor să se ducă. Se duc în țară, dar se întorc pentru că greutățile sunt mai mari în țară. Și parcă e mai bine un picuț aici.”
Români care și-au deschis afaceri în Motril, Spania
Mica Românie din Motril s-a format în zeci de ani. Românii și-au lăsat casele și familiile în țară, cu speranța că la alții le va fi mai bine. Sunt deja 23 de ani de când Maria Floare a plecat din Bistrița-Năsăud. A venit să strângă bani pentru facultate, a furat meserie de la spaniolii care au angajat-o atunci și a învățat să cultive și să crească legume și fructe tropicale. Ani mai târziu, ea și cei doi frați, Grigore și Nicu, strâng recolte de pe mii de metri pătrați de teren.
Maria Floare, agricultor: ”În 4 luni de zile am început să mă descurc cu spaniolii și de acolo am învățat lucrând cu ei. Nu știa nimeni românește, știau doar spaniolă. Acum te mai înțelege câte unul, atunci nu te înțelegea nimeni. (Practic, ei v-au învățat și meserie) Când intri în orice muncă, nu știi nimic. Ei îți arată ce să faci, cum să faci. Îți explică tot. Sunt foarte răbdători, foarte primitori. Dacă eram străină în România, nu cred că ne primeau cum ne-au primit ei.”
Maria Floare, agricultor: ”Ei ne-au învățat, cu ei am lucrat. Le-am furat meseria! Noi am lucrat cu ei și după ne-am făcut noi meseria noastră.”
Afacerea a rămas în familie, cu puțini angajați din exterior. Maria și frații săi cultivă acum mandarine, lămâi, rodii, chirimoya, avocado sau roșii. Iar pentru ei, o zi obișnuită de muncă începe, de multe ori, înainte să răsară soarele.
Maria Floare, agricultor: ”Începem la 6, venim acasă la amiază să mâncăm. Dacă e nevoie mai mergem după-amiază, de la 4 la 7, dacă nu, rămânem așa. După-amiază mergi și verifici, ca proprietar trebuie să verifici dacă ți-a ajuns mâncarea la fructe, la roșiile pe care le ai.”
Din Motril, recolta Mariei Floare pleacă în Anglia, Germania, Franța sau Austria. E mândră de munca ei și, deși îi este dor de România, nu vede acum vreo variantă în care să se poată întoarce de unde a plecat.
Maria Floare, agricultor: ”Eu aș lucra și în România ce lucrez aici. Chestia e că România nu îți dă șansa de a lucra. În agricultură, dacă pui un solar de roșii, unde vinzi? Aici ai piață de desfacere. Nu te îngrijorează ideea că mâine ți se coc roșiile și n-ai unde le vinde.”
Nici Cătălin Mitru nu plănuiește să se întoarcă în România. În urmă cu șapte ani și-a luat soția și fiul și s-au mutat în Spania. Recent s-au stabilit în Motril, unde au deschis mai multe afaceri. Printre ele, o fabrică de termopane, domeniu în care avea deja experiență.
Teodor Cătălin Mitru, antreprenor: ”Comparativ cu România, nu a fost foarte greu. Cred că rămâneți surprinși, dar în Spania afacerile sunt mult mai lejere ca în România. Adică totul merge foarte rapid și sunt mult mai lejeri ca în România (taxele sunt mai mici?) Taxele sunt mai mici ca în România! Și nu avem atâta birocrație ca în România. Totul se face din calculator de către un contabil. Toate impozitele, toate taxele, toate licențele, toate se fac de la o firmă de contabilitate. Și sunt foarte rapizi.”
Pentru familia Mitru, acasă nu mai e România. Mai ales că-și aude limba maternă oriunde se întoarce în micul oraș spaniol.
Teodor Cătălin Mitru, antreprenor: ”Nu pot să spun că mă duc în fiecare an în România, n-am mai fost de ceva ani. Dar și când am fost ultima oară, copilul a zis: "Tati, hai să mergem acasă". Acasă, pentru noi, este acum Spania. Aici avem casă, tot ce ne trebuie, ne-am format aici un cuib. Totul este aici. Casa, pentru noi, este Spania.”
Teodor Cătălin Mitru, antreprenor: ”Sunt străzi unde stau foarte mulți români. Se aud românii vorbind pe stradă. Eu mă simt foarte bine fiindcă am 60-70% dintre angajați români. Pot să spun că te poți simți ca acasă foarte ușor.”
Muncitor român în Motril: ”Avem salarii foarte, foarte bune. Ne-am cumpărat casă aici și totul e în regulă. (Simți mai mult că esti ca acasă în Spania?) N-aș zice. Avem familia în România care ne așteaptă, mergem în fiecare an în vacanță. (Cum simți că sunt primiți românii aici în Spania? Cum sunt tratați?) Foarte bine, mai bine decât suntem noi primiți când mergem în vacanță în România.”
Românii din Motril au și magazine cu produse românești
O bucățică de Românie e și în magazinul pe care Cătălin l-a deschis, special pentru oamenii cu dor de acasă. Din acest magazin din Motril românii stabiliți în zonă pot cumpăra produse pe care, în mod normal, le găsesc numai acasă. De exemplu, de la covrigi și eugenii, până la cârnați, mici sau chiar varză murată.
Nu duce lipsă de cumpărători. Românii care nu pot ajunge la ai lor în țară vin aici să-și ia mâncare ca ”de la mama de acasă”.
Teodor Cătălin Mitru, antreprenor: ”Românii sunt încântați, sunt bucuroși, că în Spania pot să mănânce mâncare tradițional românească. Produsele le aducem direct din România, le importăm din România, sunt 100% românești”
Cifrele oficiale ale Ministerului de Externe arată că în Spania ar trăi acum peste 600 de mii de români. În realitate, cifra ar putea fi mai mare. Spania permite dubla cetățenie doar pentru cei care vin din anumite state, cum ar fi Franța sau Portugalia. Nu și pentru români. Așa că mulți dintre ei au renunțat la cetățenia română ca să devină spanioli cu acte în regulă.
Numai în Andaluzia, spre exemplu, sunt aproximativ 17 mii de români care au făcut asta. În urmă cu un an, premierul la acea vreme, Nicolae Ciucă, a obținut de la omologul său spaniol Pedro Sanchez promisiunea înființării unui grup de lucru care să analizeze soluții pentru acordarea dublei cetățenii membrilor comunității române din Spania. Nu s-a schimbat însă nimic deocamdată.
