De fiecare dată când și-au votat un Președinte, un Parlament, chiar și un primar în orașele mai mari, cetățenii moldoveni aveau de ales între două lumi: lumea rusă și cea europeană.
În funcție de candidați, în funcție de dispoziția alegătorilor, în funcție de situația geopolitică internațională și regională, în funcție de starea economiei celei mai sărace țări din Europa, cetățenii moldoveni votau de principiu pentru un candidat pro-rus ori pentru un candidat pro-european. Pro-european înseamnă și pro-român.
Calea de mijloc, să fim și cu Rusia și cu UE, înseamnă, în esență, o forță politică pe placul Rusiei. Moscova nu este deranjată de ideea menținerii Republicii Moldova într-o zonă a incertitudinii.
Dacă te-ai născut, ca mine, în Republica Moldova și dacă te interesează soarta acestui pământ, atunci o să observi o oscilație bizară. Și anume, la anumite alegeri câștigau pro-rușii, la alte alegeri pro-europenii.
Politica de la Chișinău a arătat în acești ani ca o horă moldovenească, doi pași în dreapta, doi pași în stânga. Este și blestemul unui teritoriu la granița dintre două civilizații, dintre două sisteme de valori.
Ceva s-a schimbat însă în ultimii ani. Discursul pro-european a fost îmbrățișat inclusiv de candidați care până acum erau pro-ruși convinși. Semn că UE oferă mai multe speranțe oamenilor. Doar că de aici vin și anumite pericole. Pretinșii pro-europeni pot zădărnici o aderare mai ușor decât politicienii anti-UE.
Moldova, între UE și influența rusească
La alegerile care se vor consuma în weekend, pe 20 octombrie, se va întâmpla ceva diferit.
De data asta cetățenii moldoveni nu votează doar politicieni pro-UE ori pro-Rusia. Votează de facto dacă vor să rămână în zona de influență rusească, ori dacă își doresc în UE.
Oamenii sunt chemați la un referendum în care trebuie să spună dacă aleg Da pentru aderarea la UE. Ori poate că votează Nu, împotriva integrării europene.
Referendumul a fost anunțat de Maia Sandu, președintele pro-european de la Chișinău și are loc chiar în ziua alegerilor prezidențiale. Asta i-a atras critici. Una dintre ele, că nu a discutat înainte de anunțarea referendumului cu partidele politice ca să creeze un consens după modelul românesc.
Pentru cine a uitat, în 1995 partidele politice parlamentare din România au semnat Declarația de la Snagov, un document care arăta că politicienii români sunt de acord ca țara să adere la UE indiferent de disensiunile politice.
Dacă România a îmbrățișat entuziasmată aderarea la UE, nu același lucru îl putem spune despre absolut toți cetățenii moldoveni.
În sens că există încă unii cetățeni care nu văd în UE prosperitate, pace, liniște, instituții stabile, călătorii doar cu buletinul și alte beneficii.
În ciuda barierelor anti-propagandă instituite de autoritățile de la Chișinău, informațiile de la Moscova continuă să curgă spre Republica Moldova cu nemiluita. Iar acestea le creează cetățenilor o altă imagine despre UE.
O imagine a sărăciei, o imagine a Occidentului care provoacă Rusia la război, o imagine în care LGBT va intra în școli cu educația sexuală. Cetățenii află de la propaganda rusească despre cum UE va închide bisericile, că mii de emigranți vor da buzna în Republica Moldova, că NATO va trece Prutul și va începe războiul, că Ministerul Muncii va amenda familiile fără copii, că fermierii moldoveni vor falimenta pentru că nu-și vor putea vinde marfa în UE și multe alte bazaconii.
Și oamenii cred asemenea bizarerii? Da, unii cred.
Cum va vota diaspora?
Când merg acasă, în Republica Moldova, aud asemenea povești spuse de unii cetățeni în forme simple, populare. Ei cred în cele spuse de Rusia și sunt practic imposibil de convins cu argumente raționale de altceva.
Întrebarea este dacă respectivii cetățeni anti-UE sunt mulți ori puțini?
Un criteriu de departajare ar putea fi diaspora. Cei de acasă sunt influențați de cei plecați. Potrivit estimărilor Ministerului de Externe, 1 - 1,5 milioane de moldoveni se află peste granițe, în diferite țări. Pot fi chiar mai mulți.
Cei mai mulți sunt în Rusia. Peste 350 de mii. În Italia sunt aproape 300 de mii. În Franța peste 100 de mii. În Germania alți peste 100 de mii. Așa că, dacă îi adunăm pe cei din statele comunitare, avem o influență mai mare a diasporei din UE decât a diasporei din Rusia.
Am fi tentați să credem că UE este avantajată, dar lucrurile nu sunt atât simple.
Sentimentele anti-UE există și în diaspora moldovenească din UE. Le-am văzut, le-am întâlnit.
În plus, potrivit experților cu care am discutat, un mare pericol pentru referendumul de integrare este prezența slabă la vot.
Prezența la vot pe 20 octombrie, crucială
Există o părere la Chișinău, insuflată inclusiv de sondaje, că în Republica Moldova există mai mulți pro-europeni decât pro-ruși. Că votul pentru Da va fi mai mare decât votul pentru Nu.
Prin urmare, convinși că nu este nevoie și de votul lor, alegătorii s-ar putea să își facă alte planuri în weekendul în care se decide soarta europeană a Republicii Moldova.
Ca Referendumul să fie validat, este nevoie de o treime din voturi. Nevalidarea lui înseamnă că nu va fi modificată Constituția în care să se menționeze dorința Republicii Moldova de integrare.
Evident, nevalidarea referendumului va fi promovată de Moscova ca un eșec, ca un Niet spus aderării la UE.
Desigur, faptul nu va scrie în Constituție despre aderare nu va opri procesul. Dar entuziasmul european ar putea fi diminuat.
Toată Europa va fi duminică atentă la Republica Moldova. Europenii au investit numai în ultimii doi ani mai bine de un miliard de euro peste Prut. Acum ar vrea și ei să-și dea seama, ce simt cetățenii moldoveni? Cum văd ei procesul? Cât de mult își doresc în UE? Există o părere predominant pro-europeană în Moldova? Nu de alta, dar UE este obișnuită ca statele candidate să se lupte pentru accesul în acest club select.
Bun. Care va fi răspunsul cetățenilor moldoveni? Da? Nu? Ignoranță?
Vedem duminică!
De asta importantă este și participarea la vot, nu doar felul în care vor vota cetățenii moldoveni!
