Liderul separatiștilor din Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a anunțat că Rusia va trimite gaze rusești locuitorilor din regiune. Asta ar putea pune capăt crizei energetice din așa-zisa Republică Transnistreană. Desigur, mai este mult până departe, în sensul că există multe probleme pe care Moscova să le rezolve până când să trimită gaz la Tiraspol.
Problema gazului rusesc oprit în Transnistria
Înainte de a menționa problemele, vreau să vă vorbesc despre cum a fost prezentată criza în presa controlată de Kremlin. Televiziunile de stat rusești prezintă pe larg reportaje despre ”cum îngheață transnistrenii”.
Interesant este că frigul din casele Tiraspolului este prezentat la pachet cu informația despre cum Uniunea Europeană are tot mai puțin gaz, asta din cauza Ucrainei, care a întrerupt contractul cu Rusia la început de an. Așa se face că locuitorii din regiunea separatistă sunt arătați ca un exemplu de...rele practici. Adică, asta ar putea păți și europenii dacă în continuare gazul rusesc nu va ajunge în UE.
Situația prezentată de presa de stat moscovită amintește de o veche zicală rusească: ”бей своих, чтобы чужие боялись”, adică ”bate-i pe ai tăi, ca să se teamă străinii”.
Și cum rușii au spus mereu că ”transnistrenii sunt prieteni”, acum vedem cum Kremlinul își ține ”prietenii” în întuneric și frig. Asta deși rușii ar fi putut rezolva de foarte multă vreme criza. Gazul putea ajunge la Tiraspol prin conducta balcanică. Doar se știa despre intenția Ucrainei.
Chiar Vitalii Ignatiev, așa-numitul ministru de Externe de la Tiraspol, explica, în direct la postul rusesc de televiziune Rossia 1, de ce nu este folosită de Rusia ruta balcanică: „Anul trecut, am primit gaz. Tehnic, acest lucru este posibil. Dar există anumite probleme juridice, administrative. Aceste probleme urmează să fie rezolvate cu implicarea Moldovei. Moldova, cum se știe din scrisoarea de la Gazprom, are o anumită datorie.”
Curios, Ignatiev nu părea interesat de o rută care funcționează, care a fost testată deja. Voia gaz doar prin Ucraina. El spunea: ”Chișinăul a refuzat să solicităm împreună Kievului să continue livrarea de gaze prin Ucraina”.
Așadar, Rusia putea trimite gaz în regiunea separatistă, a mai făcut-o, dar nu își dorea.
Trebuie să vă mai dau o informație de context: să știți că regiunea separatistă nu se ține pe forța armată rusească. Rusia are în stânga Nistrului cel mult două mii de militari ruși, pentru că nu s-a mai făcut rotația cadrelor. Lor li se adaugă aproape șase mii de militari din armata locală, în care sunt recrutați tinerii născuți în regiune. Sunt estimările Guvernului de la Chișinău.
Prin urmare, forța armată care susține separatismul transnistrean este o umbră palidă a ceea ce era la un moment dat Armata a 14-a. Din acea forță militară care a ținut în șah Republica Moldova în anii războiului de pe Nistru, a rămas foarte mult armament învechit și un moral scăzut.
Într-o analiză despre criza energetică, presa ucraineană spune că regiunea separatistă pro-rusă are la bază trei piloni mari: fluxurile de bani din Rusia, propaganda rusă deosebit de puternică și... gazul rusesc.
Magazine, fabrici, uzine, întreprinderi, curentul electric, încălzirea caselor, mai totul funcționează cu gazul rusesc, pentru care Transnistria nu plătește de vreo 20 de ani nicio copeică.
11 miliarde de dolari este datoria regiunii față de Gazprom. Moscova nu a spus deocamdată că ar vrea banii. În schimb, vrea datoria presupusă a Chișinăului: 700 milioane de dolari. De ce ”presupusă”? Pentru că un audit internațional a arătat că este o invenție. Doar că Moscova nu crede în lacrimi și nici în auditul internațional. Așa că a refuzat să trimită gazul în Transnistria dacă Republica Moldova nu-și plătește presupusa datorie. Acum s-a răzgândit, dacă este să-l credem pe Krasnoselski.
România ar putea trimite gaz pentru Tiraspol
Problema este că ruta balcanică trece prin țări care nu acceptă gaz rusesc nici măcar sub formă de tranzit. Este vorba de Ucraina și România.
L-am întrebat pe ministrul Energiei de la București dacă România ar face o excepție pentru Tiraspolul separatist? Sebastian Burduja spune că da, dacă i-ar cere Maia Sandu sau guvernul de la Chișinău.
Prin urmare, Tiraspolul este la mâna Chișinăului. Mai exact, Chișinăul ar trebui să roage Bucureștiul și Kievul să lase gazul să ajungă la regiunea transnistreană. De ce să facă asta?
Ar avea două interese: 1. Să blocheze criza umanitară din stânga Nistrului; 2. Să poată beneficia și Moldova, indirect, de gaz rusesc. Adică, să poată lua energie electrică din stânga Nistrului, de la centrala Cuciurgani. În acest moment, Guvernul Moldovei își echilibrează cu greu sistemul, cumpărând energie electrică foarte scumpă de pe piața liberă europeană, pentru că nu are suficiente contracte directe.
Așadar, urmează negocieri.
Chișinăul a acuzat Moscova de atitudini ostile și că încearcă să impună o administrație pro-rusă la putere. Ar reuși să o facă dacă facturile mari la energie electrică vor nemulțumi suficient de mult populația de peste Prut ca să voteze pentru politicieni pro-ruși la alegerile parlamentare din acest an.
De văzut cum își va negocia partea Chișinăul.
De văzut dacă Rusia va accepta să trimită suficient gaz natural peste Prut și pentru energie electrică ieftină. De asemenea, de văzut dacă UE va ajuta financiar Republica Moldova, în acest caz extrem de dificil pentru viitorul său european.
