Petrolul și conflictele legate de accesul la această resursă au dominat o mare parte din peisajul relațiilor internaționale în secolul XX. Atacul japonez asupra Indiilor Olandeze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau invazia Kuwaitului de către Irakul lui Saddam Hussein în 1990, pot fi catalogate drept „războaie ale petrolului”. Secolul XXI va fi însă definit, după toate probabilitățile, de un nou tip de conflict – „războaiele apei”.
Apa, o resursă tot mai rară
Apa potabilă reprezintă o resursă vitală pentru omenire, dar care astăzi este distribuită într-un mod inegal pe suprafața Globului. Mai mult decât atât, după toate probabilitățile, rezervele de apă se vor împuțina pe măsură ce schimbările climatice se agravează. Națiunile Unite arată că din cauza „temperaturilor mai ridicate și a condițiilor meteorologice mai extreme și mai puțin previzibile”, calitatea apei de pe Pământ va avea de suferit. Pe de o parte există state care au acces la numeroase rezerve de apă (deși în mod inegal de-a lungul teritoriului pe care îl controlează) – Rusia, Brazilia sau Statele Unite. Acestea vor fi mai puțin afectate de împuținarea rezervelor de apă potabilă.
Pe de altă parte, există state care se confruntă cu mari probleme în ceea ce privește aprovizionarea cu apă. Din cauza ariditiății solurilor și a precipitațiilor tot mai scăzute, statele din nordul Africii, Cornul Africii, Orientul Mijlociu, Asia Centrală, de Sud și de Est vor întâmpina dificultăți severe în ceea ce privește aprovizionarea cu apă în viitorul apropiat. Acestea sunt zonele predispuse la un nou tip de conflict – „războaiele apei”.
Războaiele apei
Deoarece apa este o resursă vitală pentru omenire, lipsa acesteia poate genera atât tulburări interne, cât și conflicte inter-statale.
Între 2006 și 2010, Siria a trecut printr-o secetă devastatoare care a afectat agricultura și locuitorii din zona rurală, generând un exod al populației la nivel intern. Un studiu citat de „The New York Times”, arată că seceta a reprezentat unul dintre cei mai importanți catalizatori în declanșarea războiului civil din această țară. Acesta, la rândul său, este unul dintre cele mai violente conflicte intra-statale din acest secol, generând aproape 7 milioane de refugiați. Lipsa apei a jucat un rol important și în colapsul Yemenului. O combinație între creșterea populației, secetă și politici publice ineficiente în ceea ce privește agricultura și folosirea apei, au dus la o criză în Yemen. Potrivit unui raport publicat de Crucea Roșie, capitala Yemenului, Sana'a, va rămâne fără apă potabilă până în 2025. Lucrul acesta va exacerba în viitor războiul civil deja existent în Yemen. Alte state din zonele menționate anterior se pot confrunta în viitorul apropiat cu o instabilitate politică similară, generată de penuria de apă.
Dar lipsa apei poate genera și conflicte inter-statale, nu doar intra-statale. Un astfel de conflict care se prefigurează este cel dintre Etiopia și Egipt. Conflictul dintre cele două state este legat de accesul la râul Nil. Timp de 9 ani, între 2011 și 2020, Etiopia și-a construit un baraj, denumit Marele Baraj Etiopian al Renașterii. Acest baraj poate revoluționa agricultura și economia statului dar, mai departe în aval, barajul generează anxietate în rândul decidenților politici de la Cairo. Cantitatea de apă care ajunge în Egipt ar putea fi redusă dacă guvernul de Addis Abeba decide să blocheze fluxul râului, iar lucrul acesta poate afecta, la rândul său, agricultura din zona deltei Nilului. Lucrul acesta conferă, prin urmare, un avantaj important Etiopiei și creează neliniști în Egipt. Nilul a jucat un rol vital în economia și chiar istoria Egiptului, iar guvernul de la Cairo va lua cu siguranță măsuri în cazul în care barajul etiopian va bloca curgerea râului către Marea Mediterană. Aceste măsuri pot include și componenta militară.
În concluzie, pe măsură ce schimbările climatice vor afecta în viitor tot mai multe părți ale lumii, „războaiele apei”, atât la nivel intra-statal, cât și inter-statal, ar putea deveni tipul dominant de conflict.
