Dacă pentru mulți, Paștele înseamnă o masă alături de familie, pentru mii de vârstnici este doar o zi ca oricare alta în care sunt singuri. Unii dintre ei nu mai au pe nimeni în viețile lor. Peste 500.000 de seniori din România se află în pragul singurătății extreme. Dar în multe cazuri, voluntarii devin o nouă familie.
Iordana Olteanu are aproape 67 de ani. S-a despărțit de soț în urmă cu mult timp, iar cei trei copii sunt deseori ocupați cu serviciul. Și Paștele acesta îl petrece singură, dar așteaptă să se reîntâlnească cu prietenele ei pe care le-a cunoscut la centrul Asociației "Niciodată Singur".
Iordana Olteanu, pensionară: "Am două prietene Elena Radu, Elena si mama soacră, cum îi zic eu. Nu e soacră, așa ne zicem, care mă mai sună și fratele meu."
Reporter: "Am văzut că v-a sunat că vă aduce ceva."
Iordana Olteanu, pensionară: "A zis că mi-a adus sarmale și ouă, că oricum n-am făcut ouă. Nu am făcut că nu m-am simțit bine."
Marta are 22 de ani și este voluntară. Cele două s-au cunoscut anul trecut, iar de atunci, nu a trecut săptămână fără să se vadă sau să vorbească.
Marta Neagu, voluntară: "Ne place la amândouă să ne plimbăm și asta e un lucru foarte fain pe care îl avem în comun. Chiar de curând am ieșit și în oraș ca fetele să ne răsfățăm și mă mai duc pe la doamna Dana acasă. Când a fost internată în spital, mă duceam la dânsa la spital, mai petreceam timp, vorbim la telefon de multe ori când nu putem neapărat să ne vedem, ne sunăm."
1 din 4 persoane de peste 65 de ani resimte un grad ridicat de singurătate. Trei din 10 vârstnici nu au cu cine să vorbească sau pe cine să se bazeze în situații de urgență și aproximativ 10% dintre ei au o singură conversație pe lună. Asta doar în mediul urban. Cifrele reale sunt mult mai mari, spun experții, iar singurătatea poate să aibă efecte asupra sănătății mintale sau fizice. Dar există soluții care pot să vină de la fiecare din noi.
Cătălin Dinu, fondator Asociație Niciodată Singur: "Nu trebuie â să mergi la vârstnici pe stradă și să să-i întreb bună ziua, vreau să vă ajut. Am apărut de niciunde. Nu. Pur și simplu să te duci la comunitatea ta imediată. Vorbim de părinți, vorbim de rude mai îndepărtate, vorbim de vecini de bloc cu care te cunoști de 10-20 de ani și acolo e deja construită o relație. Acolo poți să oferi timp de calitate, poți să propui lucruri noi pe care să le faceți împreună."
Peste 300 de voluntari au devenit acum o familie pentru sute de vârstnici din România.
