Ostaticii luați de Hamas reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă armata israeliană (IDF) în cadrul războiului început pe 7 octombrie. Mai există în jur de 200 de cetățeni luați ca prizonieri, dintre care unii sunt străini.
În direct la Euronews România, un fost negociator al Poliției Capitalei, Bogdan Busioc, a explicat cum au loc astfel de negocieri într-o situație de criză de o asemenea amploare.
Cum au loc negocierile cu Hamas
Bogdan Busioc, fost negociator al Poliției Capitalei: "În primă fază, negocierea e și pe cale diplomatică, nu doar o negociere tactică. Sunt anumite canale de comunicare care se țin deschide între cele două tabere, e firesc.
Dar poate sunt eliberați în urma eforturilor echipelor de intervenție și de negociatori, la nivel de comunicare interstatală. Bineînțeles că se discută diferit, dar principiile de negociere sunt aceleași până la urmă, eliberare de ostatici în schimbul altor servicii. Canalul de comunicare e diferit, relațiile sunt stabilite la un alt nivel, astfel încât negocierile să-și producă efectul, acela de eliberare a ostaticilor sau acela de obținerea de diferite beneficii pe care părțile le solicită în astfel de situații.
Trebuie văzut în primă fază interesul pentru acei ostatici, care sunt acele persoane considerate importante pentru o anumită țară. Dacă vorbim de cetățeni străini, până la urmă contează mesajul pe care aceștia îl transmit. Acolo vorbim de un război, putem vorbi la fel de bine de un război civil, pentru că e un singur teritoriu și sunt două populații pe același teritoriu. Iar intersele sunt acelea de a avea cât mai mult din teritoriul respectiv și nu neapărat din cetățenii din afara teritoriului, care pot fi americani, englezi, francezi, români, ca în cazul de față.
Cu prioritate sunt statele ai căror cetățeni sunt la fața locului, sunt acolo prinși în acest schimb de ostatici și prioritatea numărul unu a statelor este eliberarea acelor cetățeni care nu țin de conflict."
Se negociază cu teroriștii?
Hamas este considerată de majoritatea statelor civilizare drept grupare teroristă, iar regulile spun că nu se negociază cu teroriștii. Numai că, în această situație, datele problemei au anumite particularități.
Bogdan Busioc, fost negociator al Poliției Capitalei: "Depinde ce înțelegem prin negociere. Dacă interesul negocierii este mult mai mare decât alte interse, cu siguranță se va merge înainte, de a negocia efectiv pentru eliberarea anumitor persoane. Cu siguranță, nu se fac concesii atât de capitale, adică cererile nu sunt atât de absurde încât să nu fie onorate. Și până la urmă, vorbim de viața oamenilor, care sunt prinși la mijloc.
Relația cu familia este ținută strict de către autorități și pot fi informați din oră în oră, sau când se întâmplă câte ceva, se oferă câte un update la 6 ore sau la 12 ore dacă ceva pozitiv intervine în urma discuțiilor. Dar cu siguranță nu vor fi oferite informații care să pericliteze siguranța ostaticilor sau eliberarea lor. De cele mai multe ori, aceste informații se vor transmite după ce ostaticii sunt efectiv în tabăra în care trebuie să fie, adică eliberați.
Într-adevăr, și presa are nevoie de informații prin care să expună situația reală. Uneori, presa poate ajuta, uneori poate să nu ajute. Dacă se expun situații critice cu privire la misiune, astfel încât pările adverse sunt puse în temă despre aceste lucruri, cu siguranță că asta dăunează oricărei negocieri sau intervenții de extracție a ostaticilor.
Partea de comunicare și de negociere este aceeași pentru orice situație. Dar bineînțeles că până acolo mai sunt o serie de măsuri pregătitoare care să te ajute până la faza la care ai legătură directă cu persoanele responsabile. Iar partea aceea o consider, în momentul de față, cel mai dificil de efectuat, nu partea de comunicare efectivă.
Vorbim de o scenă de război, deci orice scenariu e de luat în seamă. Amenințările cu privire la viața ostaticilor nu pot fi tratate cu indiferență, că este doar un joc în spate și că amenințările nu sunt reale. Din ceea ce se întâmplă acolo, amenințările sună cât se poate de real."
De ce nu sunt eliberați copii?
Interesant este că Hamas nu a eliberat copii. Iar exlicația ține chiar și de cultura acelei regiuni și religii. În schimb, gruparea Hamas eliberează mai mulți bătrâni sau bolnavi.
Bogdan Busuioc: "În primă fază, e adevărat că se negociază eliberarea copiilor sau a răniților, sau a bolnavilor. De ce în primă fază? Pentru că ele sunt cele mai expuse de a muri primele din varii motive. Al doilea lucru e că, dacă îl eliberezi, dai dovadă de oarecare compasiune pentru acea categorie de oameni. Și apoi vorbim de mobilitate, în cazul în care ei necesită să fie mutați în altă zonă, vor îngreuna foarte mult transferul. Și ei au nevoie de oameni care să poată fi mutați foarte rapid în cazul în care se desconspiră locația unde sunt ținuți prizonieri.
E important de văzut și cultura în care negociem. Cultura locală are o importanță foarte mare. Copiii nu vor fi eliberați probabil fără mame. Iar mamele nu sunt eliberate. Și de aici acest circuit. Trebuie să vedem în tot contextul de cultură locală și ce însemnătate are acest lucru pentru ei.
Cu siguranță vor fi de durată aceste negocieri și vor trebui să fie făcute demersuri constante. Dar atâta vreme cât se va menține un canal de comunicare deschis și se vor purta discuții permanente pe această latură, o mare parte din ostatici vor fi eliberați. Nu avem de unde să știm dacă îi vor elibera pe toți, pentru că războiul continuă."
