Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis joi achitarea definitivă a foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, care l-ar fi torturat pe disidentul Gheorghe Ursu. Aceștia au fost acuzați de săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase.
Andrei Ursu: Consider că aceasta este o decizie abjectă
Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a declarat la Euronews România că decizia este una abjectă.
„Consider că aceasta este o decizie abjectă. Într-o anumită măsură trebuie să spun că mă așteptam că își vor găsi resurse de onestitate, de verticalitate, acești magistrați, să aplice legea și să vadă probele. Nu s-a întâmplat lucrul acesta.
Motivația este o batjocură la actul de justiție. Nu există absolut nici un fundament logic, faptic, istoric pentru a explica de ce au folosit terminologia, raționamentul, narațiunea securistă care pretinde că nu a făcut crime, violență, omoruri în anii ’80. Noi am dovedit în instanță, cu martori, despre cum a fost bătut de pildă Radu Filipescu sau Petre Băcanu. Aceștia și-au văzut moartea cu ochii și povestesc că au fost bătuți bestial, cu metode medievale.
Noi am depus probe scrise care includ scrisoarea lui Gheorghe Ursu la Europa Liberă, emisiunea care a fost difuzată pe 4 și 5 martie 1979, pe baza scrisorii lui. Am depus stenograma ședinței, unde avem cuvintele lui Ceaușescu, pe care tatăl meu le-a reprodus în această discuție cu un prieten, la Paris, în 1978. Tatăl meu avea și niște afișe cu manifeste anti-totalitare pe care le punea la serviciu, tot timpul și pentru care securistul venea, îi dădea avertismente să le dea jos. El le mai dădea jos, le punea din nou, era un fel de joc atâta timp cât acele manifeste erau doar la el la serviciu”, a precizat Andrei Ursu.
Andrei Ursu a povestit și care a fost versiunea Securității cu privire la moartea tatălui său.
„În 1985, Securitatea a declarat părții americane, care s-a interesat de cazul tatălui meu, pentru a vedea cum de a dispărut în detenție, că Gheorghe Ursu nu ar fi fost anchetat de Securitate, în orice caz, nu pentru motive politice, ci ca un borfaș și speculant notoriu, pentru că avea 17 dolari. Și că de fapt, moartea a venit ca urmare a unui stop cardiac. În realitate, a murit bătut, bestial, lovit cu șpițul în burtă. În textul medicilor legiști se arată că a suferit lovituri repetate cu corpuri dure. Cele mai sălbatice lovituri au fost aplicate în zona ombilicală”, a spus Andrei Ursu.
Alina Gorghiu: Este foarte delicat să mă pronunț
Ministrul Justiției, Alina Gorghiu, a vorbit la Euronews România pe marginea cazului Gheorghe Ursu.
„Este foarte delicat să mă pronunț, orice declarație dau în calitatea mea de cetățean cu funcția efemeră de ministru, se suprapune. Nu doresc să interferez în niciun fel cu rezultatul analizei care se va face la nivelul Parchetului de pe lângă ICCJ. Deciziile instanței nu le comentez eu. Am luat act că Parchetul General va face o analiză și vom vedea dacă are motive să atace această decizie de astăzi la ICCJ. Am postat pentru că mi se pare că orice fel de formă de represiune care rămâne nesancționată este tulburătoare. Am o rezervă să fac comentarii pe acest subiect dată fiind poziția mea”.
Instanța supremă a respins apelurile depuse de procurori
Instanța supremă a respins apelurile depuse de procurori și de Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu. Astfel, a fost menținută hotărârea de achitare aplicată de Curtea de Apel București în octombrie 2019, notează Agerpres.
Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost trimişi în judecată, inițial, pentru crime împotriva umanităţii. În schimb, judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti a schimbat încadrarea faptelor în infracţiunea de tratamente neomenoase, pe motiv că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968.
Dosarul torționarilor disidentului Gheorghe Ursu. Fost șef al Securității, achitat
În acelaşi dosar, Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, care a murit în anul 2017, a fost achitat pentru complicitate la tratamente neomenoase.
Inginer de construcţii, poet şi scriitor, Gheorghe Ursu a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către radio ”Europa Liberă” și pentru că ținea un jurnal în care scria despre ororile regimului comunist.
Potrivit procurorilor, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, disidentul Gheorghe Ursu a ajuns să fie urmărit și anchetat pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist. El a fost arestat pe 21 septembrie 1985 și a murit pe 17 noiembrie 1985.
Procurorii militari au precizat că Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care ”au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”, notează sursa citată.
Disidentul Gheorghe Ursu, anchetat de Securitate pentru că nu și-a denunțat prietenii
Fiul disidentului, Andrei Ursu, a afirmat că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat, inițial, în stare de libertate pe Gheorghe Ursu.
Pentru că disidentul a refuzat să-și denunțe prietenii, printre care scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu, Securitatea a hotărât "continuarea cercetărilor sub stare de arest", "urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor" cu aceştia.
Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun pentru posesia a 17 dolari, motiv pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985.
Ursu a fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra disidentului anticomunist.
Ce persoane au fost condamnate în dosarul torționarilor disidentului Gheorghe Ursu
Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.
Până în prezent, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului.
Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare invocând motive medicale. Mihai Creangă a scăpat după zece ani, în vreme ce deţinutul de drept comun Marin Clită a fost eliberat închisoare după nouă ani, pentru bună purtare.
În prezent, Clită este din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesă într-o cameră de hotel din Copenhaga.
