Șezătoarea de la sat s-a mutat în aeroportul din Iași, acolo unde artistul Mihai Cantor, primul român care a creat o geantă pentru Dior, a început să coasă o ie. Inedit este faptul că orice pasager, român sau de orice altă naționalitate, se poate opri să ia acul în mână și să-și lase propria amprentă. Bluza tradițional românească va ajunge în final la Paris și aduce împreună și oameni care, aparent, nu au nimic în comun.
Șezătoare în aeroport pentru promovarea iei românești
-Ne primiți și pe noi sa vă admirăm?
-Cum să nu? Poftiți!
Timpul de așteptare se scurtează în aeroportul din Iași într-un spațiu care duce într-o altă lume - o lume a tradiției. O șezătoare unică prin amplasament și provocare. Fiecare pasager care așteaptă să se îmbarce poate să contribuie la crearea unei ii.
-Este tradițională?
-Da, este o bluză românească.
Este foarte frumos. V-am spus. Suntem impresionate.
Pasager: „O sa vă distrug decorația”.
-Nu, nimeni nu o distruge. Este amprenta ta, este timpul tău aici.
Dumneavoastră, acum, o să continuați ce a vrut să facă acel domn din Slovacia. Vă dau acul. Vă provoc. Partea de sus.
Carmen Ciocan, jurnalistă Euronews România: „Aici ar trebui...”
- De la ultima cusătură. Da... Și între firele de cusătură să la fel, un fir de pânză”.
Carmen Ciocan, jurnalistă Euronews România: „Deja zeci de persoane și-au lăsat amprenta pe ia începută aici, în Aeroportul Internațional din Iași, și o voi lăsa și eu”.
Naționalități, culturi, vârste diferite s-au unit printr-un fir de ață.
Pasageră: „În primul rând că alungă plictiseala din aeroport, în al doilea rând ne învață tehnici de cusut și foarte bună ideea că un fir de ață ne leagă pe toți”.
Pasageră: „Pentru prima dată sunt la o șezătoare și vreau să zic că e ceva superb”.
-Îndemânare ai la cusut.
-Așa. Și eu trebuie să ajung unde?
-Facem diagonala asta de deasupra de aici.
Pasageră: „Ideea e super, mai ales pe un aeroport când au ocazia să vadă și străinii ce tradiții avem și cum se lucra la noi”.
Alina, pasageră: „Este ceva atât de inedit să vii în aeroport și să aștepți avionul și să intri într-un spațiu dintr-o altă lume în care poți să îți așezi gândurile în ordine, uitând de tot stresul de zi cu zi și legându-te de o tradiție atât de veche și de frumoasă a poporului român. Este un exercițiu fascinant până la urmă și de mindfulness”.
Pasager: „Mi-a adus aminte de copilăria petrecută la bunici, când o mai ajutam și eu pe bunica”.
Proiectul din aeroport își are începuturile la șezătoarea din comuna Borlești, din județul Neamț. Acolo, 38 de femei cu vârste diferite se întâlnesc săptămânal ca să coasă.
Carina Lăcătușu, curatoare proiect: „Am simțit că lucrul ăsta trebuie să depășească, cumva, granițele satului și să definim o nouă comunitate. Scopul nostru este să aducem la aceeași masă oameni cât mai diferiți și în aparență care nu ar avea nimic în comun”.
Dana Handaric, inițiatoare șezătoare: „Tocmai ideea de ață vie, ața care ne ține unite și firul acesta de ață pe care se coase în cămașa care va călători... Da, e inedit”.
E nevoie de mult timp, răbdare și pasiune pentru a coase o ie. Andreea are 17 ani. S-a apucat să coasă ia pe care o poartă încă de acum patru ani.
Andreea Ciupercă, membră șezătoare: „Mi-a plăcut foarte mult ideea de a avea ceva făcut de mine, creat de mine. Și, până la urmă, este cămașa țării noastre. Adică este ceea ce ne definește pe noi”.
În 2022, de Ziua Națională a României, ia românească a intrat în patrimoniul UNESCO. Ia începută în aeroport va ajunge la Paris prima dată, apoi și în alte comunități din diaspora care vor contribui la finalizarea ei.
