Țara noastră este pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de persoane traficate. Însă, de multe ori, în loc să apere victimele, justiția românească ia apărarea traficanților, se arată în cel mai recent raport al Departamentului de Stat din SUA. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, alături de una dintre victimele acestui tip de exploatare, au lansat o campanie, cu această ocazie. Evenimentul prezintă experiența reală prin care a trecut tânăra și modul prin care a reușit să iasă din plasa traficanților.
Monica, așa îi vom spune pentru a-i proteja identitatea, avea doar 19 ani când a devenit victimă a traficului de persoane, prin metoda Loverboy. Provine dintr-o familie săracă, iar iubitul ei român i-a promis o viață mai bună în străinătate. Orbită de promisiuni, a plecat cu el în Elveția, Germania și apoi Spania, unde a fost obligată să se prostitueze. După aproximativ un an, tânăra a revenit în România, unde a reușit să-și refacă viața.
"Sunt eu, Monica.
Mie mi-au trebuit ani de zile să recompun un zâmbet sincer, să cred din nou în promisiuni, să am speranță.
Oameni nevinovați devin bunuri de consum pentru alți oameni. Clienți.
Destructurarea personalității este cea mai întâlnită trauma cu care rămân victimele traficului de persoane.”
Este o secvență din jurnalul pe care Monica îl va ține timp de un an și care face parte din campania lansată de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane. Astfel, Monica încearcă să ajute și alte tinere să nu cadă în plasa traficanților. Postările Monicăi vor fi distribuite pe rețele de socializare.
Mihaela Drăguș, purtător de cuvânt al Agenției Împotriva Traficului de Persoane: Monica ne-a povestit cum zile întregi stătea goală în picioare, dar trebuia să poarte tocuri. Era arătată cu degetul, examinată, i se dădeau feedback-uri la cum s-a comportat cu anumiți clienți. Nu avea voie să aibă o zi proastă. Nu avea voie să nu zâmbească.
Anul trecut au fost identificate 500 de victime ale traficului de persoane
Jumătate dintre aceștia sunt copii, potrivit Ministerului de Interne. Multe victime ezită să meargă la poliție, de teamă să nu fie blamate, dar nici autoritățile nu se ocupă de identificarea lor proactivă, se arată în cel mai recent raport al Departamentului de Stat din SUA.
Loredana Urzică, Directorul executiv eLiberare: Global, sunt identificate mai puțin de 1% din victime, este o estimare făcută de Organizația Internațională a Muncii. Orice polițist care se află în stradă, trebuie să știe semnele, indicatorii și potențiale cazuri, astfel încât să recunoască astfel de cazuri și să le poată raporta. La noi asta nu se întâmplă.
Numărul condamnărilor este semnificativ mai mic în raport cu cel al dosarelor deschise.
Din 2021, faptele de trafic de persoane nu mai au termen de prescriere. Până atunci, însă, mulți traficanți au scăpat nepedepsiți, pentru că procesele lor de judecată au durat mai mult decât era termenul în care putea fi dată o sentință.
Loredana Urzică, Directorul executiv eLiberare: Este absolut de nejustificat că un proces poate să dureze 5, 6, 7, 10 ani. Vă dați seama ce înseamnă pentru o supraviețuitoare să stea în această frică constantă, pentru că nu știe ce se poate întâmpla. Sistemul de stat nu este pregătit să ofere o asistență specializată și de calitate.
În România, traficul de persoane se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.
