Cazul exploziilor din Crevedia a scos la iveală niște probleme mai vechi cu care se confruntă societatea românească. Fima care deținea acele butelii de gaz, care au explodat și au distrus opt case, avariind alte 11, îi aparține fiului primarului din Caracal. Ion Doldurea este edilul în cauză, iar familia sa deține unul dintre cele mai importate grupuri de firme pe piața stațiilor GPL din România.
Chipurile domnitorilor și ale nobililor, înlocuite cu cele ale primarului și ale familiei sale
Interesant este că primarul și familia sa sunt portretizați într-un tablou care se vrea "de tip fanariot", în care chipul unchiului domnitorului Constantin Brâncoveanu este înlocuit cu cel al primarului. Iar soția și cei doi fii ai edilului apar lângă voievodul Neagoe Basarab.
Tabloul a fost făcutde pictorul Vintilă Mihăilescu, în 2016 și se află într-o casă istorică, numită exact cu numele familiei primarului Doldurea. Casa cu valoare istorică a fost construită în 1881 și i-a aparținut senatorului de Romanați Teodor Bancu. În 1902, casa a ajuns în posesia statului, iar până în 1980, a aparținut Spitalului din Caracal. Un detaliu iese din nou la iveală. Și anume că, în 2017, primarul spunea că această casă va fi "o nouă minune a Caracalului", potrivit unei publicații locale.
În tot acest context, această pictură a devenit rapid un motiv de analiză. Prezent la emisiunea Vocile care contează, de la Euronews, scriitorul Viorel Ilișoi a încercat o caracterizare. Acesta a făcut o paralelă chiar cu Ceaușescu.
Viorel Ilișoi: "Își înnobilează o descendență de cap turtit"
Viorel Ilișoi: "Știu tabloul, îmi suflă personajele în ceafă; cele eterne, că așa au vrut să devină, să se eternizeze cu chestia asta. E cel mai cumplit kitsch pe care l-am văzut în ultimul timp, într-o țară năpădită de kitschuri.
Cine se mai trăgea în poză cu domnitori? Ceaușescu. Vă amintiți că avea un tablou cât peretele, începea cu Dromihete, chiar și înainte de Burebista - dacă știa el - și lua toți domnitorii la rând, pe Ștefan cel Mare, pe Mihai Viteazu, pe Cuza, sărea peste Rege și deodată se ajungea la Ceaușescu. Era semnul unei evoluții, Ceaușescu era chintesența domnitorilor români, sânge de domn, asta voia să spună. Evoluția noastră istorică a dus până la acest rezultat pur și frumos, care era Ceaușescu.
Mârlanul e un termen pe care îl definește Alexandru Paleologu. Mârlanul nu urmărește în viață decât să șteargă urmele mârlăniei lui, se autoiluzionează că, în felul acesta, își înnobilează o descendență de cap turtit - aici l-am citat pe Caragiale, care spunea că avea capul turtit de la cât au cărat strămoșii lui tava pe cap, care aveau o sorginte modestă".
Ce reprezintă taboul familiei Doldurea: "Să te pui moț ca păduchele în frunte"
Scriitorul Viorel Ilișoi merge mai departe cu analiza, vorbește despre parvenism și subliniază frustrările care reies din această așa-zisă operă de artă.
Viorel Ilișoi: "Despre partea strict grafică nu discut, pentru că nu mă pricep la pictură, dar poți să îți dai seama că e un kitsch făcând o comparație rapidă cu operele pe care le-ai văzut măcar prin poze. Deci e o probă de mârlănie și de ciocoism, să vii tu, neica nimeni și să te plantezi lângă Brâncoveanu, care e un simbol uriaș al istoriei noastre, al politicii, al culturii, al ortodoxiei românești; să te pui moț ca păduchele în frunte, cum zice românul. Poate i se va tăia și lui capul. Nu știu cum, dar de multe ori, capetele astea cad în sus (n.r.: referitor la capetele căzute recent din Poliție).
Dincolo de ciocoism, de arivism, în omul ăsta este totuși multă suferință. Toată viața să stai să suferi că nu te-ai născut cu sânge albastru, ci un biet din Caracal, unde s-au răsturnat bieții și să vrei să ajungi printre domnitori. Trebuie să-l înțelegem omenește, omul ăsta e într-o durere mare și numele lui nu e întâmplător: Doldurea. Dol este din latinul dolor, durere. Este prefixul pentru durere. Și durea, de la sfârșit, este chiar durerea noastră. Dar văd că a provocat-o altuia. Și, când ai suferința asta, nu e necesar să nu fii cine îți dorești să fii, să te afișezi cu un asemenea tablou.
Și vă dau exemplul unui fost amic de-ai mei, șef de post într-o comună din nordul țării, sergent major sau plutonier major, care, seara, când venea acasă, se îmbrăca în uniformă de colonel și umbla prin casă îmbrăcat așa. Nu-l vedea nimeni ca să-i legitimeze noua personalitate. În mintea lui, era colonel și omul se simțea bine în costumul și în mintea lui. Așa și ăsta, văzându-se acolo, printre domnitori, să se simtă os domnesc acolo, cu osul fiind el obișnuit. E de psihologie, cel puțin, dacă nu cumva de psihiatrie"
De unde provine frustrarea: "Să se simtă os domnesc acolo, cu osul fiind el obișnuit"
Însă această frustrare își are o explicație mai profundă. Iar Viorel Ilișoi îi caută totuși "circumstanțe atenuante", ancorate în realitatea actuală.
Viorel Ilișoi: "În speranțele noastre stă faptul că, tot analizând, tot spunându-le ceva, se va schimba ceva, ceva. Încă mai are presa putere și ceva, ceva încă se poate schimba. Imaginează-ți ce înseamnă dacă nu vorbeam noi. Atunci chiar și-ar face de cap ca într-un bal al nebunilor.
Înainte, valoarea era munca, meseria, priceperea, iar după aceea, valoarea a devenit marfa, produsul, banul, avuția, partea materială, nu priceperea. Asta a fost răsturnarea axiologică fundamentală din societatea românească de după comunism.
Dar era firesc să se întâmple așa când ieși din colectivul ăla năuc, comunist și vii pe piața liberă, într-o economie liberă. Și e normal ca această economie să-și impună niște valori cu care noi, cel puțin cei de vârsta mea sau un pic mai bătrâni, să nu fi fost obișnuiți. Nu m-aș scandaliza așa de tare. Nu cred că, dacă te duci în SUA, primează altceva decât marfa. Dar la ei merge mână în mână cu meseria. În timp, vom construi și noi acest sistem, dă-mi voie să fiu optimist."
Averea familiei Doldurea este una considerabilă, potrivit declarației de avere a primarului, după cum se vede în imaginea de mai jos.
