Ruslan Lastivka, un bărbat din Kiev, filmat de echipa Euronews, în momentul în care s-a despărțit de familia sa la granița cu România, acum un an, a povestit cum s-a schimbat viața lui de la acel moment.
După ce și-a văzut persoanele dragi într-o țară NATO, la adăpost de rachetele rusești, s-a înrolat voluntar în armata ucraineană. Jurnalistul Vitalie Cojocari a reușit să-l găsească pe Ruslan, la un an distanță, și a discutat cu el. Este mai cărunt și a fost rănit în lupte, dar speră să-i convingă pe medici să-l lase să se întoarcă din nou în tranșee. Crede că prin exemplul propriu poate schimba lumea. Să o facă mai sigură, mai ales pentru familia sa, pe care a reușit să o vadă când era internat în spital.
Ruslan Lastivka avea acum un an 41 de ani și își vedea năruite toate planurile de viață. După ce s-a despărțit de familia sa, a vrut să se înroleze. Spune că a trebuit să insiste de câteva ori la autoritățile din Kiev ca să fie trimis pe front.
”Am mers la Comisariatul Militar a doua oară. Am fost mai insistent. Am așteptat din nou. Peste puțină vreme am fost trimis în zona războiului”, spune Ruslan Lastivka.
Povestește că nu avea nicio experiență de luptă
Era mai obișnuit cu cifrele decât cu armele, pentru că este specialist financiar, broker.
Brokerul, așa îi spun acum colegii de arme, este încă șocat de ce a văzut în luptele din Donețk.
Ruslan Lastivka: Războiul este ceva groaznic. Nu este ceea ce vezi la televizor, nu este ca în filme, nu este nimic romantic. Este greu, este o situație groaznică. Înseamnă moartea celor apropiați. Este înfiorător.
Vitalie Cojocari: V-ați gândit vreodată că o persoană din asigurări, o persoană din finanțe va lua în mână arma și își va apăra Patria?
Nu am visat nici în cel mai crunt coșmar. Sunt bărbat, sunt ucrainean, sunt tată. Trebuie să-mi apăr Patria, să-mi apăr pământurile și siguranța copiilor mei, spune ucraineanul Ruslan Lastivka.
Ruslan povestește și cum a fost rănit pe front în timpul unui bombardament care viza tranșeele în care se afla:
”Armata rusă ataca. A avut loc o explozie lângă mine. M-am aruncat la sol. Se pare că nu suficient de repede. Am fost aruncat de unda de șoc. Am pierdut auzul și vederea pe partea dreaptă.”
A ajuns în spital. L-a ajutat să se recupereze mai repede și faptul că familia a revenit în Ucraina pentru câteva zile ca să-l vadă.
Vitalie Cojocari: Cum a fost întâlnirea?
Ruslan Lastivka: Desigur, a fost plină de bucurie. Ne-a fost dor. A fost plăcut, mereu este plăcut.
”A fost o întâlnire de suflet. Mie și copiilor ni s-a făcut dor. El de asemenea. Este greu să trăiești la distanță, să știu că se află într-un pericol mare. Dar voi spune un lucru. Dacă există dragoste, poți să aștepți. Războiul le-a oferit multora ocazia să verifice rezistența relațiilor”, povestește soția sa, Uliana Lastivka.
Ruslan și-a văzut și copiii, un băiat și o fetiță de 5 ani, cu care nu vorbise decât prin apel video, din tranșee. Dar imediat după întâlnire, i-a cerut soției să nu rămână mult în Ucraina și să plece în Irlanda ca să fie protejați de bombele și rachetele rusești.
”Unii spun, ce contează sub ce drapel trăim? Eu nu cred asta. Nu este vorba de drapel. Este vorba despre faptul că vom fi sclavi. Au murit prietenii mei, colegii mei, rude. Sunt soți, frați, tați care mor”, explică și Uliana tragedia prin care trec familiile de ucraineni.
Și totuși Ruslan vrea să ajungă din nou pe front
Spune că are o datorie ca tată, soț și cetățean.
”Medicii vor decide dacă mai am suficientă sănătate. Ce pot face și ce nu. Nu mă simt atât de rău ca să fiu nevoit să rămân acasă. Am experiență de un an de război. Am prieteni acolo. Am niște sarcini militare pe care nu consider că le-am terminat”, a povestit Ruslan în interviul pentru Euronews România.
De altfel, familia Lastivka spune că își vede viitorul în Ucraina. Dar, până atunci, trebuie să lupte pentru asta. Ruslan cu arma în mână.
”Îmi văd viitorul în Ucraina. Mă aflu în Irlanda doar pentru a-mi apăra copii. Ca ei să rămână în viață. Vreau să mă dezvolt în Ucraina, vreau să ajut la reconstrucția țării”, este de părere și Uliana Lastivka, nerăbdătoare să revină în Ucraina din Irlanda.
