Cazul de la spitalul din Târgu Jiu a stârnit o nouă problemă la nivel național. Specialiștii vorbesc chiar și despre necesitatea unor modificări în lege, după ce acel copil de 16 ani a murit pentru că doctorul a refuzat să-l opereze pe motiv că nu era medic pediatru.
Cum trebuia procedat în cazul băiatului mort la spitalul de la Tg. Jiu
Florian Bodog, senator PSD și fost ministru al Sănătății: „Problema este că, în momentul în care ai un copil de 16 ani, ești undeva la limita legii, între copil și adult, dacă ești medic de chirugie infantilă sau chirurg generalist. Însă nu există niciun motiv pentru care un astfel de caz să nu poată fi rezolvat, să ajungă să-și piardă viața.
Și cred că, în situația în care se constată că un anumit serviciu este depășit de un anumit caz, acel caz trebuie transmis de urgență către serviciul ierarhic superior sau serviciul competent care poate rezolva cazul. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, nu cunosc toate amănuntele, dar cred că așa ceva nu trebuie să se întâmple nicăieri în România.
Nu dau nume, însă există un caz, un precedent. În urmă cu câțiva ani, în România, un medic de chirurgie generală, profesor universitar, a intervenit chirurgical pe un nou-născut, încercând să-i salveze viața. Copilul a murit și chirurgul a fost târât într-o anchetă penală destul de urâtă.
Dacă nu ai competență și dacă pregătirea ta nu îți dă dreptul de a face o anumită intervenție chirurgicală, din păcate, chiar dacă intervenția respectivă ar fi potențial salvatoare de vieți, dar dacă persoana respectivă își pierde viața, tu ești respunzător de acest lucru și poți fi tras la răspundere pentru că ți-ai depășit competențele. Sunt multe situații.
Rezolvarea corectă acolo era trimiterea de urgență a cazului respectiv la cea mai apropiată unitate competentă care să rezolve, pe actuala legislație. Îmi este greu să cred că există posibilitatea de a schimba legea, cu toate acordurile necesare.
Știți că aceste competențe nu sunt doar competențele României, noi suntem în UE, avem niște reguli de profesie și ele trebuie discutate și la nivel european când facem o astfel de modificare. Se poate pune în discuție, dar e o problemă de legislație secundară, nu neapărat de legislație primară prin care să poți ca, în anumite situații, să reglementezi că are dreptul să intervină o persoană care nu are neapărat competența respectivă, dar o specialitate apropiată și ar putea să salveze viața. Discutabil este dacă, într-o astfel de situație, chiar dacă ai legea de partea ta, familia nu atacă medicul respectiv dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva în timpul intervenției."
Lege sau moralitate? O eventuală modificare legislativă e anevoioasă
Pe de o parte, medicii nu intervin pentru că le este frică de lege, însă pe de altă parte, legea poate să fie impotriva lor dacă ei intervin și intervenția se soldează cu decesul pacientului. În acest context, se pune întrebarea: cum trebuie procedat?
Attila Laszlo, senator UDMR și medic pediatru: „Are acest medic dreptul de a decide că acest copil poate muri? Părerea mea este că nu. Iar atunci când luăm în discuție care a fost atitudinea corectă, cred că ar fi trebuit să intervină. Pentru că orice medic are obligația de a interveni atunci când dă de astfel de situații. Domnul Bodog dă exemplul de la Cluj. Aș face o completare. A fost rectorul Facultății de Medicină, un distins profesor, domnia sa a intervenit într-un caz în care nimeni nu și-a asumat această responsabilitate, unde șansele de reușită erau la 1% sau 2%, în cazul în care se intervenea. Și a avut șanse de reușită la alte cazuri. Asta a făcut domnul profesor și a fost acuzat că nu avea competența de a interveni. Și era acuzat tocmai de cei care ar fi trebuit să intervină pentru că existau chirurgi pediatri.
Sunt lucruri pe care nu le cunoaștem, pentru că s-ar putea ca pacientul să nu fi fost trasportabil la un anumit punct. Dar cred că se impun anumite modificări legislative, pentru că, de când am intrat în UE, aici se bat lucrurile cap în cap.
Pe de o parte, avem o competență națională, mă refer la tot ce înseamnă sănătate, dar în același timp, avem anumite domenii care operează și în sănătate, și aici mă refer la legislația muncii, care ne impun tot felul de reglementări extrem de restrictive. În curricula de formare a chirurgilor există și modulul de pediatrie. Am întâlnit astfel de situații și i-am întrebat pe colegi care este diferența, de exemplu, între apendicita copilului și apendicita adultului.
În foarte multe județe, suntem în situația de a trimite, pentru o confirmare de diagnostic, într-un centru universitar, copii care au fost consultați de chirurgii sau colegii de medicină adultă, au confirmat că nu are, dar pentru mai multă siguranță, îi plimbăm peste noapte într-un centru universitar.
Trebuie făcute anumite modificări. Nu este problemă de finanțare, ci de organizare. Revin la întrebarea mea: de ce și-a permis cineva care, atunci când a văzut un copil care are o anumită problemă, să nu intervină? Este obligația fiecărui medic să facă tot ce poate ca să salveze un pacient. Dacă treci pe lângă cineva care se prăbușește pe stradă, lângă tine, orice medic ai fi, trebuie să intervii. Cred că era obligația lui de a interveni sau să-l trimită în timp util, dacă se impunea."
Ministrul Sănătății spune că medicul chirurg de la Spitalul de Urgență din Târgu Jiu ar fi trebuit să opereze copilul de 16 ani care a murit așteptând transferul la alt spital.
