Principala promisiune a organizatorilor Jocurilor Olimpice și Paralimpice, înainte de evenimentul sportiv, a fost îmbunătățirea accesibilității. Organizațiile non-profit susțin însă că nu s-a făcut suficient pentru a facilita deplasarea în capitala Franței pentru persoanele cu handicap.
Să te deplasezi prin Paris este o provocare în sine atunci când folosești un scaun cu rotile, precum Franck Maille, fost para-atlet și reprezentant al APF France Handicap, o organizație caritabilă pentru persoanele cu handicap.
Rețeaua de transport public a Parisului rămâne aproape imposibil de parcurs pentru pasagerii cu mobilitate redusă
Deși capitala Franței a promis să îmbunătățească accesibilitatea pentru Jocurile Paralimpice, care au început miercuri seară, rețeaua de transport public a orașului rămâne aproape imposibil de parcurs pentru pasagerii cu mobilitate redusă.
Prima etapă a dificilei călătorii a lui Franck Maille începe la Nanterre, în suburbiile de vest ale Parisului.
Pentru a ajunge în centrul orașului, el trebuie să ia un tren. Două din cinci sunt anunțate ca fiind „complet accesibile”, însă realitatea este cu totul alta.
„Trebuie să iau liftul și să cobor la recepție. Și aici se termină toată autonomia pentru mine, pentru că am nevoie de ajutorul unui agent feroviar”, oftează Maille.
„Dacă lifturile nu funcționează, mă duc acasă”
La recepție, agentul trebuie să sune la stația de sosire pentru a se asigura că lifturile funcționează acolo.
Dacă nu funcționează, Franck are întotdeauna un plan B și un plan C pentru a ajunge la destinație.
„Dacă lifturile nu funcționează, mă duc acasă”, spune el. „Și dacă nu am o întâlnire importantă, ori iau mașina, ori nu. Dar trebuie să plec cu mult timp înainte. Trebuie să te gândești mereu înainte și să găsești diferite rute, este obositor.”
Presupunând că această călătorie cu trenul a lui Maille continuă, un alt agent trebuie apoi să scoată manual o rampă specială pentru utilizatorii de scaune cu rotile - o procedură îndelungată care îi consumă lui Maille 20 de minute din timpul său.
„Un agent feroviar a uitat de mine și nu a venit cu rampa”
„Lucrurile pot merge uneori prost: chiar ieri, un agent feroviar a uitat de mine și nu a venit cu rampa”, explică fostul înotător de nivel înalt, în vârstă de 53 de ani. „Conductorul trenului a trebuit să aștepte ca cineva să vină și să mă ajute să ies”.
Adulții cu dizabilități au raportat că se confruntă frecvent cu tulburări psihice de aproape cinci ori mai des decât adulții fără dizabilități, potrivit unui raport din 2018 al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, agenția națională de sănătate publică din SUA.
Izolarea este un factor determinant, potrivit lui Maille: „Unele persoane cu dizabilități se sinucid pentru că nu mai pot suporta. Ei cred că nu suntem considerați ca ființe umane. Ne-am săturat, crearea unei societăți accesibile durează mult prea mult.”
Epuizant din punct de vedere fizic și psihologic
Îmbunătățirea accesibilității a fost una dintre promisiunile-cheie ale organizatorilor Jocurilor de la Paris, supranumite „Jocurile pentru toți”.
„În ceea ce privește accesibilitatea, nu, nu sunt „Jocurile pentru toată lumea””, spune Maille. „Da, se lucrează pentru a îmbunătăți, există dorința de a face lucrurile bine, dar le fac corect? Poate că ar trebui să ceară sfatul persoanelor vizate.”
Între lifturile stricate și unii pasageri nerăbdători care îi taie calea lui Maille, călătoria poate fi solicitantă din punct de vedere fizic și mental.
„Este epuizant”, spune Maille. „Fizic, pentru că parcurgi distanțe lungi pe holuri. Psihologic, pentru că trebuie să fii atent la toată lumea, la tot, cum ar fi aglomerația, traficul.”
Metroul parizian, vechi de secole, a rămas mult în urmă în ceea ce privește accesibilitatea - o singură linie de metrou, linia 14, recent finalizată, este complet accesibilă.
Tramvaiul, complet accesibil
Mijlocul preferat de transport alui lui Maille rămâne tramvaiul, care este complet accesibil și cu care nu are probleme să urce și să coboare de pe peron.
În ultima etapă a călătoriei, cu autobuzul, de asemenea anunțat ca fiind 100% accesibil, Maille întâmpină mai multe probleme.
Stația de autobuz a fost deviată din cauza jocurilor. El trebuie să călătorească încă 10 minute până la următoarea.
În plus, nu toate stațiile de autobuz sunt dotate cu rampe, iar atunci când acestea sunt instalate, Maille trebuie să ceară ajutor pentru a fi împins pe rampă, deoarece acestea pot fi destul de abrupte.
Pentru o persoană fără handicap, întreaga călătorie ar dura aproximativ o oră și jumătate. Pentru Maille, a durat mai mult de trei ore.
Peste 280.000 de persoane cu handicap sunt așteptate să vină la Paris în timpul Jocurilor
Primăria Parisului este de acord că, deși au existat îmbunătățiri, trebuie făcute mai multe.
„Datorită jocurilor, avem acum 1.000 de taxiuri accesibile pentru scaunele cu rotile”, a declarat Lamia El Aaraje, viceprimar al Parisului responsabil cu accesibilitatea și urbanismul, potrivit euronews.com. „Și acesta este un progres real. Cu toate acestea, mai este încă mult de lucru, în special cu metroul.”
Activiști precum Franck Maille speră ca aceste Jocuri Paralimpice să genereze o incluziune mai largă pentru cele 12 milioane de persoane care trăiesc cu dizabilități în Franța.
„Este timpul să ne trezim!”, spune el pentru Euronews. „Autoritățile franceze nu ar trebui să mai pună întrebări, ci doar să facă totul cum trebuie. Am 53 de ani și aș vrea să văd o îmbunătățire concretă a accesibilității în Paris înainte să părăsesc acest Pământ.”
