Ați avut vreodată acel sentiment ciudat că ați trăit exact aceeași situație înainte, chiar dacă este imposibil?
Acest fenomen, cunoscut sub numele de déjà vu, i-a nedumerit pe filozofi, neurologi și scriitori de-a lungul timpului, potrivit Sciene Alert, care citează The Conversation.
Începând cu sfârșitul anilor 1800, au început să apară multe teorii cu privire la ceea ce ar putea provoca fenomenul déjà vu, care înseamnă „deja văzut” în franceză.
Oamenii s-au gândit că poate provine dintr-o disfuncție mentală sau poate dintr-un tip de problemă a creierului, dar subiectul a ajuns în domeniul științei de curând.
Trecerea de la paranormal la științific
La începutul acestui mileniu, Alan Brown, un om de știință, a decis să efectueze o analiză a tot ceea ce cercetătorii au scris despre déjà vu până în acel moment.
Mare parte din ceea ce a putut găsi avea de-a face cu supranaturalul, lucruri precum viețile trecute sau abilitățile psihice, dar a găsit și studii care au chestionat oamenii obișnuiți despre experiențele lor de déjà vu.
Din toate aceste lucrări, Brown a reușit să culeagă câteva constatări de bază despre fenomenul déjà vu.
De exemplu, Brown a stabilit că aproximativ două treimi dintre oameni experimentează deja vu la un moment dat în viața lor. El a stabilit că cel mai frecvent declanșator al déjà-vu-ului este o scenă sau un loc, iar următorul cel mai frecvent este o conversație.
El a raportat, de asemenea, indicii de-a lungul a aproximativ un secol, din literatura medicală, despre o posibilă asociere între déjà-vu și unele tipuri de activitate convulsivă în creier.
Testarea fenomenului déjà în laboratorul de psihologie
Îndemnată de munca lui Brown, o echipă de cercetători a început să efectueze experimente menite să testeze ipoteze despre posibilele mecanisme de déjà vu.
Astfel, cercetătorii au investigat o ipoteză, veche de aproape un secol, care sugerează că fenomenul se poate întâmpla atunci când există o asemănare spațială între o scenă actuală și o scenă din memorie. Psihologii au numit acest lucru „ipoteza familiarității Gestalt”.
De exemplu, imagineaza-ți că trecipe lângă un salon dintr-un spital, în drum spre vizitarea unui prieten bolnav. Deși nu ai mai fost niciodată la acest spital până atunci, ești lovit de un sentiment de familiaritate.
Cauza care stă la baza acestei experiențe de déjà vu ar putea fi aceea că aspectul scenei, inclusiv amplasarea mobilierului și a anumitor obiecte în spațiu, are același aspect ca o scenă diferită pe care ai experimentat-o în trecut.
Poate modul în care este amplasat salonul este același cu modul în care a fost aranjat un hol la intrarea la un eveniment școlar la care ai participat cu un an în urmă.
Conform „ipotezei familiarității Gestalt”, dacă nu îți vine în minte acea situație anterioară cu un aspect similar cu cea actuală, s-ar putea să rămâi doar cu un puternic sentiment de familiaritate pentru cea actuală.
Echipa de cercetători a folosit realitatea virtuală
Pentru a investiga această idee în laborator, echipa de cercetători a folosit realitatea virtuală pentru a plasa oamenii în scene. În acest fel, a putea manipula mediile în care se aflau oamenii, unele scene împărtășind același aspect spațial.
Astfel, s-a descoperit că fenomenul avea șanse mai mari să se producă atunci când oamenii se aflau într-o scenă care conținea aceeași aranjare spațială a elementelor ca în cazul unei scene anterioare pe care oamenii au văzut-o, dar nu și-au amintit.
Această cercetare sugerează că un factor care contribuie la déjà vu poate fi asemănarea spațială a unei noi scene cu una din memorie, de care oamenii nu-și pot aminti în mod conștient în acelmoment.
Cu toate acestea, nu înseamnă că asemănarea spațială este singura cauză a déjà vu-ului. Foarte probabil, mulți factori pot contribui la ceea ce face ca o scenă sau o situație să pară familiară. Mai multe cercetări sunt în desfășurare pentru a investiga alți factorii posibili care determină producerea fenomenului.
