Andrei Pascu, cunoscut în lumea gamerilor ca „Odoamne”, este primul român campion european de League of Legends, după ce a câștigat League European Championship Summer 2022 (LEC) alături de echipa sa, Rogue. Jurnaliștii Euronews România au stat de vorbă cu tânărul campion.
Cine este „Odoamne”?
„Un puști, încă, la 27 de ani, care pur și simplu și-a urmărit pasiunea pentru jocuri și a făcut ceva din ea. Am fost pasionat de jocuri încă de mic. Am făcut sport de performanță foarte mult, iar pentru mine gaming-ul era o activitate recreativă. Cum terminam cu antrenamentele mele zilnice și școala aveam o oră-două pe zi în care mă jucam, pur și simplu, pe calculator, ca să treacă timpul sau ca să mă mai relaxez. De când m-am lăsat de înot, am avut foarte mult timp liber și gaming-ul, fiind pasiunea mea, a fost o evoluție oarecum naturală și am început să-mi dedic din ce în ce mai mult timp către League of Legends (LOL), în particular. De la 19 ani am avut norocul să pot să ajung pe scena competitivă de League of Legends și să fac din pasiunea mea pentru gaming un job, prin League of Legends. Acum activez ca jucător profesionist de LOL.”
De la înot la industria Esports
Ce înseamnă să fii sportiv profesionist?
„Nu e o diferență așa de mare între sport tradițional sau Esports. Eu am activat ca înotător de performanță timp de 10 ani, iar acum cu Esports ajung aproape acolo, am opt ani de Esports. Și au fost cumva medii foarte asemănătoare, pentru că, oarecum, procesul prin care mă antrenam la înot și deveneam mai bun e similar cu cel prin care încerc să devin în fiecare zi mai bun la League of Legends, în sensul în care sunt foarte multe ore de muncă, ai nevoie de o disciplină extraordinară, pentru că, cu toate că LOL este un joc de echipă, un joc al minții împotriva altor persoane, natura felului în care progresezi în joc se reflectă tot asupra mea și a deciziilor pe care eu le iau. Cu toate că e un joc de echipă, are oarecum o paralelă destul de interesantă cu înotul, care este foarte individual, unde totul e despre tine și lupta ta împotriva timpului – să scoți un timp din ce în ce mai bun. ”
În medie, europenii petrec 9 ore/ săptămână jucând jocuri video, conform unui raport din 2021. Nu este și cazul celor care fac performanță în industria de gaming. Aceștia petrec până la 14 ore/ zi pentru a se antrena pentru campionate.
„Sunt foarte multe ore de muncă, în fiecare zi. La League of Legends, în activitatea mea dedic 10-12-14 ore antrenamentului și asta presupune meciuri amicale, meciuri individuale împotriva altor jucători în afara mediului de echipă, pregătire tactică, analiză de joc, pregătire video, în care pur și simplu ne uităm la video-uri de la alte echipe și încercăm să găsim slăbiciuni în jocul lor, aspecte care îi fac o echipă puternică și chestiunea asta se repetă timp de 3-4 luni, permanent în fiecare zi, pentru că atât are un sezon de League of Legends.”
Cu toate acestea, Andrei spune că programul său s-a schimbat cu trecerea anilor, după ce a învățat cum să își împartă timpul între muncă și viață personală.
„La începutul carierei petreceam și mai mult timp în joc. Erau undeva la 14-16 ore. Primii 2-3 ani au fost: dormeam, mă trezeam, jucam LOL, cu pauze de masă, dar erau 14-16 ore permanent, zi de zi. Ziua mea era League of Legends și a fost așa foarte mult timp. Mi-am dat seama cu vârsta de anumite lucruri, cum este mai bine să redistribui timpul, câtă pauză îmi trebuie, pentru că după trei ani de program de genul, foarte extenuant, ajungi la un „burnout”, în care simți că nu ești în starea mentală potrivită în care poți să progresezi și e mai bine să te antrenezi mai puțin sau să dedici mai puțin timp jocului și să pui mai mult accent pe calitatea în care îți pregătești toate meciurile.”
Cum poți fi descoperit de industria Esports?
Andrei a explicat că sistemul de clasament din League of Legends este unul asemănător celui de șah: ai un punctaj atașat numelui tău care se modifică de fiecare dată când pierzi sau câștigi. Prin intermediul acestui sistem a fost contactat de alți jucători care erau în Top 10 și care i-au propus să formeze o echipă și să se înscrie la turneele de amatori.
„Era pur și simplu sistemul jocului, nu erau campionate. Toată lumea era repartizată în acest sistem. Eram pe locul trei și în momentul acela nu aveam o echipă profesionistă, nici măcar de amatori. Am avut alte tentative prin care am încercat, cu alți jucători, să ajung la turnee de amatori și nu mi-a ieșit și într-o zi, după o perioadă foarte lungă în care am încercat să-mi cresc punctajul din ce în ce mai mult, am fost contactat de alți băieți care erau în Top 10 pe Europa și am zis să facem o echipă, să ne înscriem la turneele de amatori și să vedem ce se întâmplă. Am început să câștigăm toate turneele de amatori și după aceea erau punctaje de calificare, puteai să te califici la Turneul European de amatori și, dacă îl câștigai, aveai șansa să joci cu o echipă profesionistă pe sistemul de Liga 1, la fotbal, în care poate să iasă cineva din ligă, să retrogradeze.”
„Erau meciuri de promovare/retrogradare în Liga Profesionistă și le-am pierdut de două ori, cu toate că eram favoriți de fiecare dată. Înainte erau opt echipe în Liga Profesionistă. Era în perioada în care intrasem la facultate și după ce am pierdut de două ori am zis să mai încerc o dată, iar dacă pierd și de data asta meciul de promovare, nu o să mă mai joc LOL, o să mă duc la facultate, pentru că pentru mine mereu au fost studiile pe locul unu, iar jocul era doar o pasiune pe care am avut norocul să o fac în timpul liber. Norocul meu a fost că s-a făcut un turneu de expansiune a Ligii Profesioniste de la opt la zece echipe și erau meciuri între echipele de amatori pe care noi i-am bătut timp de doi ani la rând, dar noi clacam când era vorba să jucăm cu o echipă profesionistă și am zis că e ultima șansă. Dacă nu câștig meciul ca să intru în liga profesionistă n-a fost să fie și trebuie să intru la facultate. Eram la Politehnica, la Automatică. Acolo trebuia să mă duc și sunt mândru să spun că în primul an de facultate am luat zero la toate examenele, pentru că nu m-am prezentat deloc.”
Este important să investești în aparatură?
În ceea ce privește domeniul Esports în 2021 veniturile globale au depășit pentru prima dată 1 miliard de euro.
„Atunci nu existau salarii, ei spuneau: ești la noi, îți dăm echipamentul și totul îți rămâne ție, câștigi turneul, acolo îți dă o sumă de bani. Cam așa operau toate organizațiile. Ei îți plăteau drumul, cazarea la turneul respectiv și din banii pe care îi câștigai ei își luau costurile înapoi, restul îți rămânea ție și îți dădeau echipamentul. Cu primii mei bani cred că după ce am stat șase luni în Liga Profesionistă mi-am luat un telefon, pentru că aveam încă unul cu clapetă. Am tras foarte mult de mine, pentru că tot îmi spuneam că merge bine.”
Este important să ai un set-up de gaming bun de la început sau poți să faci performanță cu o aparatură modestă?
„Până am ajuns la punctul în care să-mi ofere o organizație mouse, tastatură și tot ce trebuie aveam mouse cu bilă, antic. Cred că în momentul în care eram pe locul trei în Europa pe punctaj individual, set-up-ul meu costa la vremea respectivă 50 de lei, în total. Nu aveam căști, aveam niște boxe pe care le-am furat de la fratele meu, niște speakere. La noi acum este totul prin căști, să fie sunetul cât mai rapid, să reacționezi cum trebuie la tot ce se întâmplă. Sunt foarte multe persoane care au un set-up modest pentru că nu ajută foarte mult. E o chestie de lux în care poți spune ca ți-ai luat un mouse bun și de aceea se întâmplă chestii, dar nu e de la asta.”
Antrenorul joacă un rol important în echipă
Cum ajungi să fii selectat într-o echipă profesionistă de League of Legends?
Deși modul în care se desfășoară selecția s-a schimbat de-a lungul timpului, Andrei spune că în prezent cea mai sigură opțiune este cea de try-out: iei contact cu echipa din care vrei să faci parte și faci meciuri de antrenament sau meciuri amicale cu echipa lor împotriva altei echipei.
„Persoanele din staff se uită la tine cum joci individual, cum te înțelegi cu echipa, personalitatea ta. Dacă personalitatea ta se încadrează sau e totul armonios cu ceilalți membri ai echipei pentru că de multe ori sunt unele persoane care sunt foarte talentate, dar există un clash între personalități, să zicem că ai o persoană cu un orgoliu foarte mare și îmi aduci o altă persoană cu un orgoliu destul de mare oarecum se vor da cap în ca la un moment dat pe termen lung și nu e ceva foarte productiv pentru echipă. Și sunt multe criterii, dar la baza lor sunt meciurile astea de try-out în care pur și simplu joci cu echipa și sunt persoane care se uită și judecă dacă tu ai fi o adiție bună pentru echipa respectivă, dar trebuie să fie la un nivel destul de mare pe tabela respectivă de punctaj.”
Ca orice echipă de jucători profesioniști și echipa din care face parte Andrei, Rogue, are un antrenor. Acesta realizează atât o analiză a jocului pentru a vedea punctele tale și punctele slabe ale echipei, dar are și rolul de mediator.
„El identifică fazele cheie și le aduce la discuție și după aia mediază discuția. Asta se întâmplă în majoritatea cazurilor la antrenori. Mai sunt unii antrenori, care cum am spus, îți pot prezenta o soluție, dacă sunt foarte buni antrenorii. Și cam asta e, ei oarecum au atribuția de a fi mediatori între jucători. Oarecum e foarte important că ei au o perspectivă din afara jocului, pentru că noi când jucăm aveam oarecum o percepție diferită a tuturor lucrurilor care se întâmplă în joc și sunt unele faze peste care s-ar putea să trecem peste, să nu simțim că a fost o chestiune foarte importantă sau să nu realizăm că am făcut o greșeală și că noua ni s-a părut totul corect, iar el oarecum e în afara cercului ăsta restrâns, făcut de cei cinci jucători care sunt în timpul meciului.”
Care este pregătirea din spatele meciului? Aveți o strategie bine-definită sau vă adaptați în funcție de cum se desfășoară jocul?
„Ce facem noi în meciurile noastre de antrenament, ăsta este stilul nostru de joc, nu e ca și cum zicem, uite, jucăm versus echipa asta săptămâna asta, trebuie să ne schimbăm stilul sau ceva. Stilul nostru de joc rămâne la fel, iar sunt unele chestii mărunte pe care putem să le adaptăm, de exemplu, la noi cum funcționează: avem patru zile antrenament și în a cincea zi este meciul. Și în dimineața meciului ne putem toți la birou și avem o prezentare făcută, avem undeva la 15 slide-uri în care ne sunt prezentate particularitățile echipei respective, ce obiceiuri au și apoi încerci să găsești o tactică împotriva stilului lor sau particularităților lor, de stil. De asemenea, cea mai mare pregătire înainte de meci este draft. Draft însemnând felul în care îți alegi campionul și felul în care îți elimini campionul pentru că în fiecare joc ai de ales cinci campioni din 140, să zicem, și tu trebuie să iei în considerare ce e bun pentru echipa ta, ce e bun pentru echipa lor și cu ce câștigă ei cel mai mult, cu ce o confortabil pe stilul lor și înainte de fiecare meci cred că sunt vreo două-trei ore în care vorbim doar despre cum să alegem campionii și cum să scoatem campionii lor cei mai buni din joc. Dar pregătirea tactică pentru fiecare echipă durează undeva la patru-cinci ore înainte de fiecare meci.”
Alegerea campionilor potriviți în funcție de joc
Cu ce campioni joci tu cel mai mult?
„Cred că de-a lungul carierei am doi campioni cu care am jucat cel mai mult: Gnar și Rumble. Bine, nu ar fi cei mai buni campioni acum, dar a fost o perioadă de timp în care erau foarte buni și s-au strâns jocurile atunci.”
Dar există și campioni de care îți este teamă sau care nu îți plac?
„Nu aș zice că există campioni de care îmi este teamă. Singura chestiune când vine vorba de campioni de care mi-ar fi teamă este că sunt unii campioni care la nivel de echipă nu funcționează foarte bine, dar la nivel individual funcționează foarte bine și e un pic stresant când joci împotriva unui asemenea campion pentru că tot scopul lui în jocul respectiv este să câștige împotriva ta la începutul meciului și ai o responsabilitate destul de mare pentru că campionul este foarte bun, dar cu cât trece timpul devine din ce în ce mai slab.”
În ceea ce privește pregătirea pentru un campionat, aceasta nu este diferită față de antrenamentul zilnic, ci doar implică mai multe strategii. În fazele eliminatorii ale unui campionat se schimbă formatul de meci.
„Trebuie să fii capabil să te adaptezi pentru că tu nu pregătești un meci, practic, pregătești de la 3 la 5 meciuri și trebuie să te pregătești pentru faptul că echipa respectivă poate să schimbe și ei tactica de-a lungul meciului, de exemplu, în primul meci ai câștigat cu ceva, în al doilea meci o să scoată strategia ta, o să te forțeze să joci altceva și trebuie să te pregătești pentru că sunt multe instanțe în care au fost echipe care au câștigat primele două meciuri și echipa adversă a realizat de fapt stilul lor de joc și ce campioni îi fac puternici și să câștige în continuare, și pur și simplu au scos campionii respectivi și după aceea au pierdut.”
Timpul liber, un concept îndepărtat
Cu toate acestea, cariera de sportiv profesionist în industria de Esports este solicitantă, iar vacanțele și timpul liber devin un concept îndepărtat.
Mai ai și timp liber?
„Încerc în ultimul timp să îmi aloc un pic mai mult timp liber, nu am foarte mult timp liber de-a lungul zilei. Cum am zis, undeva de la 10 la 14 ore sunt doar dedicate jocului. Aș zice că timpul meu liber în fiecare zi este undeva de la o oră la trei ore. De obicei mă trezesc pe la 10 și am timp o oră jumătate să fac ce vreau eu. Dacă vreau să îmi văd de hobby-urile mele sau ceva de genul și după aia, de la 12 ziua până la 12 noaptea e oarecum antrenament constant și după aia, poate mai am o oră, seara, în care pur și simplu vreau să stau, să mă uit la ceva, oarecum, perioada aia de „cooldown” de la sfârșitul zilei în care te pregătești de somn. Cam asta e timpul meu liber în fiecare zi.”
Când ai fost ultima dată plecat în vacanță?
„Undeva prin aprilie am fost în vacanță, dar e foarte amuzant că am fost în vacanță cu colegii mei de echipă, deci a fost un fel de team bonding. Dar ca să răspund așa mai larg, cred că în ultimii 8 ani am fost în vacanță de două ori, cred.”
Simți nevoia să te joci în vacanță?
„Da. Asta e cea mai mare problemă a mea, că dacă mă duc în vacanță, chestiunea e că eu am ajuns oarecum să fiu un fel de workaholic în care pur și simplu doar muncesc și dacă nu muncesc, sau dacă nu mă antrenez, mi se pare oarecum că sunt leneș sau că nu fac ce trebuie.”
„Liga românească a rămas în urmă”
Conform unui raport din 2021, în Uniunea Europeană 52% din populația cu vârste cuprinse între 6 și 64 de ani joacă jocuri video. Cu toate acestea, Andrei este de părere că industria de gaming din România a rămas în urmă față de celelalte ligi de la nivel european.
„Liga românească a rămas foarte în urmă, față de cum era înainte, pentru că vedem liga din Spania, liga Germania, liga din Franța, toate acestea s-au dezvoltat foarte mult, dar la noi aș zice că e oarecum o problemă de cultură când vina vorba de gaming sau de Esports în general. Ei mi se pare că sunt mai deschiși la minte în sensul că și dacă e o pierdere de timp, ce contează, știi, sunt mult mai deschiși, pentru ei nu e o mare problemă că îți pierzi timpul. La noi mi se pare că oarecum cum am crescut noi, suntem judecați că ne place să fim gameri sau ne place să ne jucăm pe calculator. Suntem judecați și rușinați că avem chestia ca o pasiune, pe când în Occident e lumea mai deschisă și mult mai lejer de abordat subiectul acesta. 50% din jucătorii profesioniști de League of Legends în Europa erau din Danemarca. Doar pentru că la ei este o cultură de gaming foarte acceptată și sunt foarte buni pe jocuri pe calculator și pe Esports nu doar pe League of Legends, ci și pe CounterStrikes sau alte jocuri. De aceea la noi, cred că în toate ramurile de Esports la nivel european, în ligile profesioniste cred că suntem doar vreo trei-patru români din zeci de mii de jucători.”
Singurul jucător care a rămas în industria League of Legends de la început
Deși au existat momente în care s-a gândit să se reapuce de studii, Andrei spune că nu s-ar vedea să iasă din această industrie care este într-o continuă dezvoltare.
„Au fost momente în care m-am gândit să mă reapuc de studii, dar nu neapărat de genul să mă las de League of Legends, să mă apuc înapoi de studii. Aveam perioade în care ziceam cum ar fi fost să nu fac League of Legends, să fiu în continuare un programator sau ce voiam eu să fiu. Dar acum că gândesc dacă m-aș opri din League of Legends, dacă m-aș apuca de studii, ar fi ceva total diferit față de ce pasiuni aveam eu la 20 de ani, când m-am apucat de facultate, dar nu, în ultimul timp, în ultimii doi - trei ani nu m-am mai gândit deloc la ce aș vrea să studiez pentru că mi se pare că am avut privilegiul să fiu în Esports sau în industria de League of Legends de la începuturile ei.”
„Eu sunt singurul jucător care a rămas din epoca aia, la nivel european, care încă practică League of Legends la nivel profesionist. Și mi s-ar părea un pic ciudat sau stupid să nu continui să profesez și mai apoi, după stadiul de jucător profesionist să nu mă duc în altă direcție, cum ar fi de antrenorat sau manageriat sau comentator sau ceva de genul pentru că mi se pare că am privilegiul destul de mare prin faptul că încă sunt jucător profesionist după atâta timp și am experiență foarte multă în acest domeniu și foarte multe cunoștințe despre ce e bun și ce nu e bun într-o echipă și mi s-ar părea un pic ciudat să nu continui în acest domeniu, mai ales că e și pasiunea mea numărul unu.”
Înotul a jucat un rol important în viața lui Andrei, iar spiritul competitiv pe care îl avea la competițiile de înot l-a însoțit și în jocurile de League of Legends.
„Pentru mine înotul era până la 18 ani singurul lucru pe care știam să îl fac. Toată viața mea era despre înot și chiar și acum, când mă întorc acasă, din păcate în Berlin nu am posibilitatea de a înota, dar de fiecare când mă întorc în România mereu mă duc la o piscină și sar în bazin pentru că oarecum pentru mine când văd apa, o simt așa ca și cum aș fi acasă, oriunde aș fi, pentru că a a fost un stil de viață al meu pentru foarte mult timp și dacă văd un bazin sau ceva pur și simplu vreau să mă arunc în el.”
50 de milioane de oameni s-au uitat la Campionat
Andrei locuiește în prezent în Germania și spune că este dificil să le explice oamenilor bătrâni cu ce se ocupă, întrucât nu stăpânește limba germană. Cu toate acestea, tânărul campion spune că totul ține de persoana cu care vorbești și de modul în care explici ceea ce faci, secretul fiind comparația.
„Erau instanțe în care le-am zis „I play computer games professionally” și zice „Gen poker, adică te joci poker sau un fel de casino și din asta scoți bani” și stau acolo și zic „Da” pentru că îmi dădusem seama că nu există nicio șansă să explic ce fac, dar asta cel puțin în Germania. Dar mi se pare că depinde și de tipul de om de care dai pentru că am dat de foarte multe persoane care au fost foarte deschise la minte cu chestia asta, chiar și bătrâni de 50, 60, 70 de ani și le-am explicat ce fac și te întreabă „Câștigi bani din asta?” și zic „Da” și zic „Ah, wow, super, ce tare a ajuns totul în ziua de azi”. Și sunt așa foarte progresivi, dar bine, există și exemple negative în care pur și simplu explici cuiva și nu înțelege și te judecă și chestii de genul, dar cred că e la fel peste tot.”
„Cu orice chestie care e nouă, cu orice industrie care e nouă, vor fi oameni care sunt progresivi sau mai reticenți la schimbare, dar experiențele mele au fost de cele mai multe ori pozitive pentru că când explici cel mai simplu „Uite, am fost la Campionatul Mondial, am jucat în Madison Square Garden și a fost o arenă plină de oameni” și răspund „Ah, Madison Square Garden, au fost evenimente de sport, că a boxat acolo Muhammad Ali” și trebuie oarecum să faci o paralelă cu ceva cu care ei sunt foarte confortabili, fie o arenă, fie numele, fie de exemplu zic „Uite, la Campionatul Mondial s-au uitat 50 de milioane de oameni”. Și zic „S-au uitat ăia 50 de milioane de oameni la tine cum te joci?” Practic oarecum e important să le faci o paralelă cu ceva cu care ei sunt foarte confortabili sau ceva care cunosc, să preia același sentiment de seriozitate că dacă se uită 50 de milioane de oameni la tine sau ai jucat pe o arenă, nu toată lumea ajunge să joace acolo, deci, cu toate că eu nu înțeleg, e ceva care e destul de serios, că nu toată lumea ajunge acolo. Și cred că asta este chestia importantă pe care nu o face foarte multă lume, să facă această paralelă pentru cei neștiutori.”
Care este secretul succesului?
Este primul mare trofeu din cariera de peste 8 ani a lui „Odoamne”. Românul are acum ocazia să se lupte pentru titlul mondial. Campionatul mondial începe pe 29 septembrie, iar finala va avea loc pe 5 noiembrie. Andrei consideră că totul s-a întâmplat natural: nu a făcut sacrificii pentru a ajunge la performanță și îi încurajează pe toți cei care îl urmăresc și să își doresc să devină ca el să se distreze.
„Să se distreze e cel mai important lucru pentru că dacă te distrezi în ceea ce faci, ți-e mult mai ușor să găsești lucrul în care poți să progresezi. Toată lumea trebuie să fie conștientă că sunt sute de milioane de oameni în Europa și sunt doar 50 de locuri de muncă pentru un jucător profesionist, deci e un procentaj din 0,00001% în care poți să faci chestia asta și că fie se întâmplă, fie nu se întâmplă. Scopul meu niciodată nu a fost să devin mai bun, pur și simplu m-am distrat și natura mea competitivă m-a făcut să mă distrez din faptul că deveneam mai bun. Și pentru mine nu a fost niciodată scopul să devin jucător profesionist. Și de asta cred că s-a și întâmplat. Pentru că e foarte ușor când tu ai o imagine finală unde te vezi tu. Dacă eu aveam imaginea finală să mă văd jucător profesionist, probabil nu s-ar fi întâmplat. La mine imaginea mea finală coincidea cu o imagine intermediară de a deveni mai bun și a mă distra.”
