Imnul național este unul dintre simbolurile identității unei națiuni. Pentru noi, românii, imnul național a fost întotdeauna o reflectare a regimurilor politice care au marcat momentele istoriei naționale: Regalitatea, apoi stalinizarea și instalarea comunismului, iar din 1990, democrația. Povestea imnurilor naționale ale României începe în timpul Revoluției pașoptiste, pe vremea lui Anton Pann.
Originea Imnului național
Povestea imnului actual al României începe în vremuri îndepărtate, în urmă cu aproximativ 170 de ani, în preajma Revoluției de la 1848, când țările române au conturat un vis: trecerea de la vasalitate la independență și de la fărâmițarea în provincii la un stat unitar național.
În acele timpuri, a luat naștere un cântec care să le insufle luptătorilor curaj și speranță: „Deșteaptă-te, române!”
Un personaj cheie în crearea piesei a fost faimosul Anton Pann, un om înaintea vremurilor sale, extrem de talentat: cantautor, profesor de muzică, literat, publicist, dar mai ales poet.
Laura Dumitru, documentarist Arhivele Naționale ale României: „Poeziile sale ar face deliciul multor tineri de astăzi cărora le recomand să îl descopere pe Anton Pann”.
Controverse privind paternitatea liniei melodice
Anton Pann a compus muzica actualului imn al României. Deși, de-a lungul istoriei, au existat și controverse legate de paternitatea liniei melodice.
Mădălina Schiopu, muzeograf Casa Memorială Anton Pann: „Există controverse, dar există și dovezi conform cărora Anton Pann este autorul melodiei Imnului Național. În primul rând, imnul național își trage rădăcinile dintr-un cântec popular. Care a fost trecut de Anton Pann în notație psaltică și care ulterior, ajuns în Brașov, el se cânta, pe cale orală se transmitea. Ajuns în Brașov, la momentul 1848, Anton Pann l-a trecut în notație psaltică pe versurile lui Grigore Alexandrescu, poezia «Adio la Târgoviște», partea care începe cu «Din sânul Maicii mele». De aici și ideea controversată că ar fi o romanță veche”.
Melodia a fost cântătă pentru prima data în public de Gheorghe Ucenescu, cel care ulterior avea să devină chiar ucenicul lui Anton Pann. Lucrarea a fost auzită de poetul și revoluționarul Andrei Mureșanu.
Laura Dumitru, documentarist Arhivele Naționale ale României: „Avem o ilustrată care îl reprezintă, poet și gânditor și revoluționar ardelean, de la Bistrița, care s-a mutat și a desfășurat activitate prolifică pentru mișcarea drepturilor românești. Poetul și-a propus să realizeze o poezie, un imn al revoluției cât se poate de mobilizator și de înălțător, să transmită starea neconformă a națiunii române, în Transilvania, și la ceea ce se dorea prin Revoluție, obținerea de drepturi egale cu celelalte națiuni. Trebuia să fie o poezie care să aibă impact și asupra românimii, și asupra românilor de peste munți”.
Însă cântecul patriotic pașoptist „Deșteaptă-te, române!” avea să devină imn oficial al României abia un secol și jumătate mai târziu.
Istoria celor șase imnuri
Primul imn al României a fost, de fapt, imnul Principatelor Unite Române. A apărut în anul 1862, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Melodia nu a avut versuri până în anul 1881. Atunci, poetul Vasile Alecsandri a scris textul pentru ceea ce avea să devină următorul Imn al României: Imnul Regal, adoptat oficial în 1884.
Din anul 1884 până în 1947, imnul oficial al României a fost Imnul Regal. Apoi, odată cu instaurarea la putere a comuniștilor, imnul a fost înlocuit cu „Zdrobite cătușe”. Lucrarea a fost publicată în ziarul „Flacăra”. Versurile imnului preaslăveau prietenia dintre poporul român și poporul rus eliberator, așa cum susținea propaganda comunistă.
După moartea lui Stalin, în 1953, imnul României a fost din nou schimbat. „Te slăvim, Românie!” a devenit noul imn oficial.
Două decenii mai târziu, dictatorul Nicolae Ceaușescu a decis schimbarea imnului. Timp de doi ani, acesta a fost „Pe-al nostru steag e scris Unire”, pe muzica lui Ciprian Porumbescu.
Din 1977 până în 1989, românii au cântat „Trei culori cunosc pe lume”, imnul oficial al Republicii Socialiste România.
Actualul imn al României, „Deșteaptă-te, Române!”, a fost adoptat în anul 1990. Acesta a apărut în perioada Revoluției din 1848, cu titlul „Un răsunet” și a fost pentru prima dată interpretat în Șcheii Brașovului.
La sfârșit de secol XIX, melodia a devenit una dintre cele mai interpretate piese revoluționare la evenimentele istorice ale momentului.
