În Europa sunt livrate în continuare gaze rusești, de care depind unele țări, deși invazia Rusiei în Ucraina durează de doi ani și jumătate, iar statele UE au aplicat sancțiuni repetate Moscovei. În tot acest timp, Ucraina își continuă incursiunea în regiunea rusă Kursk, unde se află o stație de măsurare a gazului în orașul Sudzha (Suja).
Este considerat un punct important deoarece acest oraș este tranzitat de gaze naturale din Siberia de Vest, care, prin rețeaua din Ucraina, ajung apoi în Austria, Ungaria și Slovacia. Aceste state europene au nevoie de gazele rusești pentru a produce electricitate și a încălzi locuințele, notează Euronews.com.
Informațiile despre cine deține cu adevărat controlul asupra stației din Sudzha sunt dificil de verificat din cauza secretelor militar și a lipsei de acces în această zonă pentru observatori sau jurnaliști. Cu toate acestea, gazul este livrat în continuare spre Europa, deoarece Ucraina nu l-a blocat niciodată în propriile sisteme de conducte în timpul războiului.
Marți, 42,4 milioane de metri cubi de gaz urmau să treacă prin stația Sudzha, potrivit operatorului sistemului de transport al gazului din Ucraina. Această cantitate este de media ultimelor 30 de zile.
Înainte de război, Kievul și Moscova au încheiat un acord pe cinci ani, potrivit căruia Rusia a agrea să trimită către Europa cantități fixe de gaz prin sistemul de conducte al Ucrainei - construit în perioada în care ambele țări făceau parte din Uniunea Sovietică,
Gazprom, compania energetică deținută majoritar de statul rus, câștigă bani din gaz, iar Ucraina încasează taxe de tranzit. Acest acord expiră la sfârșitul anului, iar ministrul ucrainean al Energiei, German Galușcenko, a declarat că Ucraina nu vrea să-l prelungească.
Oprirea robinetului cu gaze rusești ar declanșa o criză energetică în unele state europene
Înainte de a declanșa invadarea Ucrainei în februarie 2022, Rusia furniza aproximativ 40% din gazele naturale de care Europa are nevoie, prin conducte pe sub Marea Baltică (Nord Stream), Belarus și Polonia, Ucraina și Turk Stream pe sub Marea Neagră, prin Turcia, către Bulgaria.
Când a izbucnit războiul, Kremlinul a întrerupt majoritatea livrărilor prin conductele din Marea Baltică și Belarus-Polonia, invocând dispute legate de o cerere de plată în ruble.
Nord Stream a fost aruncat în aer printr-un act de sabotaj, însă nici până acum detaliile atacului nu au fost elucidate. Publicația americană The Wall Street Journal scrie că Ucraina se află în spatele atacului, iar autoritățile germane au emis un mandat de arestare pe numele unui cetățean ucrainean, ca parte a investigației lor în acest caz.
Cu toate acestea, Kievul neagă orice implicare și a dat vina pe Rusia. În schimb, Moscova susține că SUA au organizat atacurile, ceea ce Washingtonul neagă.
Sistarea aprovizionării cu gaze rusești ar provoca o criză energetică în Europa. Germania a fost nevoită să cheltuiască miliarde de euro pentru a înființa terminale plutitoare pentru a importa gaze naturale lichefiate, transportate cu vaporul, nu prin conducte.
În aceste condiții, clienții au fost forțați să scadă consumul de gaze pe măsură ce prețurile creșteau. Norvegia și SUA au intervenit pentru a acoperi lipsa de gaze din Europa, devenind cei mai mari doi furnizori.
Europa a considerat întreruperea de către Rusia drept un șantaj energetic și a elaborat planuri pentru a elimina complet importurile de gaze din Rusia până în 2027.
Europa nu a blocat complet gazele rusești
Cu toate acestea, Europa nu a interzis în totalitate gazul rusesc, chiar dacă banii câștigați de Moscova din aceste resurse susțin bugetul de stat al Kremlinului, ajută la susținerea monedei ruble și finanțează mașinăria de război.
Aproximativ 3% din importurile de gaze ale Europei trec prin Sudzha, o parte din cele aproximativ 15% din importurile care au venit din Rusia în 2023.
Europa este în continuare îngrijorată cu privire la aprovizionarea sa cu energie, având în vedere că s-a confruntat cu o creștere a inflației din cauza prețurilor ridicate la energie. Fluxurile de gze prin orașul Sudzha sunt mai importante pentru Austria, Slovacia și Ungaria, care ar trebui să organizeze noi aprovizionări.
Uniunea Europeană a elaborat un plan pentru a pune capăt în totalitate importurilor de combustibili fosili din Rusia până în 2027, însă progresele au fost inegale în ultima vreme între statele membre.
În ultimii doi ani, Austria și-a majorat importurile de gaze rusești de la 80 % la 98%. Deși Italia a diminuat importurile directe, încă primește gaze de origine rusă prin Austria.
De asemenea, Europa continuă să importe gaze lichefiate, care au reprezentat 6% din importuri anul trecut. Datele comerciale indică faptul că livrările de gaze naturale lichefiate (GNL) către Franța au crescut de peste două ori în prima jumătate a acestui an.
Între timp, România și Ungaria, membre ale UE, au încheiat acorduri privind gazele cu Turcia, care importă gaze din Rusia.
„Gazul rusesc este spălat prin Azerbaidjan și Turcia pentru a satisface cererile europene ridicate și constante”. a declarat Armida van Rijd, cercetător în cadrul Institutului Regal pentru Relații Internaționale din Londra (Royal Institute of International Affairs).
Ea a adăugat că eforturile europene de a reduce utilizarea gazului rusesc sunt „impresionante” până în prezent, dar a explicat că „realitatea politică este că este extrem de dificil pentru țările europene să își diversifice pe deplin aprovizionarea cu energie în condițiile în care multe dintre ele se luptă deja cu o inflație ridicată și cu o criză a costului vieții”.
UE a convenit recent să aplice o nouă serie de sancțiuni împotriva Rusiei, vizând pentru prima dată livrările de GNL, după mai multe întârzieri în adoptarea măsurilor.
În schimb, Ungaria s-a opus în momentul în care UE a vrut să aplice sancțiuni Moscovei, atât din cauza dependenței sale de energia rusească, cât și din cauza relațiilor cu Kremlinul.
