Războiul Rusiei în Ucraina a emis aproximativ 175 de milioane de tone de dioxid de carbon în 24 de luni, potrivit celui mai cuprinzător studiu de acest tip realizat până în prezent pentru orice război.
Această cantitate este echivalentă cu utilizarea anuală a 90 de milioane de mașini și ar putea costa Rusia aproape 30 de miliarde de euro în reparații pentru daunele climatice pe care le-a provocat.
Raportul provine de la Initiative on Greenhouse Gas Accounting of War (IGGAW), care a dezvoltat noi metodologii pentru a măsura acest "carbon de conflict". Seria de evaluări ale inițiativei este prima care cartografiază emisiile generate de orice război la o scară atât de cuprinzătoare.
De unde provine acest "carbon de conflict"?
O treime din emisii provin din activitatea militară, în special din miliardele de litri de combustibil utilizate de vehiculele rusești. Aceasta este cea mai mare sursă unică de emisii, reprezentând aproximativ 35 de milioane de tone de echivalent dioxid de carbon.
O altă treime provine din cantitățile uriașe de oțel și beton care au fost și vor fi necesare pentru reconstrucție.
Ultima treime provine dintr-o varietate de surse. Incendiile din timpul războiului au crescut în mod semnificativ în dimensiune și intensitate de la invazie, de ambele părți ale frontului. Imaginile din satelit au arătat că aproximativ 27.000 de incendii au ars aproape un milion de hectare de teren.
Avioanele comerciale au fost redirecționate din cauza restricțiilor și a preocupărilor legate de siguranță, curățând 18 milioane de kilometri pătrați de cer deasupra Rusiei și Ucrainei. Devierile între Europa și Asia au adăugat un consum suplimentar de combustibil, provocând emisii nete de puțin peste 24 de milioane de tone.
Grevele din infrastructura energetică reprezintă o altă sursă. În primele săptămâni ale războiului, Rusia a efectuat atacuri majore asupra depozitelor de combustibili fosili din Ucraina.
Însă emisiile rezultate din această acțiune au fost umilite de distrugerea conductelor Nord Stream. Aceasta a dus la o erupție submarină de metan care a durat o săptămână și a avut un impact asupra climei echivalent cu 14 milioane de tone de dioxid de carbon echivalent.
Una dintre cele mai neobișnuite surse de emisii este hexafluorura de sulf sau SF6, care este utilizată pentru izolarea aparatelor de comutație electrică. Este cel mai puternic gaz cu efect de seră, cu o putere de încălzire de 23.000 de ori mai mare decât cea a dioxidului de carbon. SF6 a scăpat în cantități deosebit de mari - aproximativ 40 de tone, echivalentul a aproximativ un milion de tone de CO2 - din cauza grevelor rusești.
Care este costul conflictului de carbon?
Utilizând cea mai recentă metodologie, cercetătorii au stabilit un cost pentru fiecare tonă de carbon emisă. Noile cercetări evaluate de colegi, publicate în revista Nature, au crescut semnificativ suma pe tona de CO2 emisă de la ultima evaluare, oferind cifre actualizate.
IGGAW estimează acum că Rusia se confruntă cu o factură de 32 de miliarde de dolari (29,5 miliarde de euro) pentru reparații climatice din primele 24 de luni ale războiului.
Guvernul ucrainean a salutat raportul, afirmând că acesta va contribui la procesul de despăgubire a țării împotriva Rusiei.
"Analiza publicată astăzi este cea mai actualizată și completă imagine pe care o avem despre consecințele climatice ale invaziei Rusiei, contribuind la ridicarea ceții de război care există și în ceea ce privește costurile de mediu ale conflictului", a declarat Ruslan Strileț, ministrul ucrainean al protecției mediului și al resurselor naturale.
În 2022, o rezoluție a Adunării Generale a ONU a cerut Rusiei să despăgubească Ucraina pentru război, iar Consiliul Europei a înființat un registru al pagubelor. Raportul privind emisiile climatice urmează să facă parte din acest registru.
Cercetătorii își dezvoltă metodologia de la zero
Datele privind emisiile de carbon generate de conflicte sunt adesea puține. Secretul pe timp de război, pericolele fizice și experții strămutați fac dificilă realizarea acestor estimări. IGGAW este o asociație de experți în contabilitatea carbonului, finanțată de guverne și fundații occidentale, care a încercat să depășească aceste obstacole.
De asemenea, trebuie dezvoltată o nouă metodologie pentru a începe măcar să producă aceste cifre din datele respective.
