Începi cu 3-0 și termini cu 0-3. Pe același stadion. Dar cum se face că bucuria acelui 3-0 se regăsește totuși și după 0-3? Este, cumva, un eșec fericit. Este povestea Naționalei de fotbal a României, născută într-un ianuarie 2022 și spusă abia în vara nemțească 2024. O să ținem minte mult și bine această vară nemțească.
- Există Generația de suflet?
- Iordănescu, de la cel mai slab start al vreunui selecționer pe banca Naționalei, la jocul de la EURO 2024.
- A fost cod galben de români în Germania.
Cu ce rămânem după prestația României la EURO 2024
Oare câți au luat în seamă cele spuse de selecționerul Edi Iordănescu, după debutul de senzație de la EURO 2024, când Tricolorii au învins la scor de neprezentare o Ucraină cu un lot de peste cinci ori mai valoros?
"Eu i-aș spune Generația de suflet". Acestea au fost vorbele lui Edi Iordănescu, după România - Ucraina 3-0. Și nu doar scorul a impresionat, ci mai ales jocul. La acest nivel, totul este vizibil, sau mai bine zis, expus.
Dar Generația de suflet chiar există? Oare am intrat în rând cu lumea? Cu lumea fotbalului. Românii sunt sceptici din fire și se tem ca nu cumva - vorba aceea - să fie doar un foc de paie.
Până la aflarea răspunsului, ne putem imagina, măcar în virtutea trăirilor de moment, că Generația de suflet există. Și ea este plină de inimi galbene. De mult timp nu a mai ieșit România în stradă, iar mulți spun că NOI nici măcar nu mai știam să ne bucurăm. Posibil. Însă rămânem cu amintirea proximă. Avem voie.
Și pentru că am vorbit despre foc de paie, ne rămâne întipărită imaginea acelui ocean de români din Germania. A fost cod galben de români pe ultramodernele arene nemțești. Suntem subiectivi, evident, pentru că știm că turcii, de exemplu, ne depășesc pe teritoriu german. Însă, repet, avem voie. Și dacă chiar era un foc de paie, atunci el se stingea imediat după meciul cu Ucraina. Însă nu s-a stins, iar Tricolorii au continuat să joace în aceeași idee, cu suflet, chiar și atunci când au avut în față sperietoarea Belgia, locul 3 mondial, care ne-a bătut cu 2-0. La fel și cu Olanda, locul 7 FIFA, o echipă cu un lot de aproape nouă ori mai valoros
Drept răsplată, jucătorii români au fost aplaudați și la înfrângere. Iar fotbaliștii lui Edi nu s-au dus la vestiare, ci au mers să-i aplaude și ei pe fani.
Am câștigat fani și fotbal la EURO 2024
Selecționerul Iordănescu al II-lea i-a remarcat, după fiecare meci jucat la EURO 2024, pe suporteri. Nici nu avea cum să nu-i remarce.
Am putea spune că Tricolorii au învățat că, atunci când oferi, mai și primești. Este vorba despre un schimb de sentimente. Atunci când dai totul, suporterii te răsplătesc. Iar după calificarea în optimi, Iordănescu al II-lea chiar și-a permis să spună că lui i se pare că această Generație de suflet beneficiază de o susținere de care nici Generația de Aur a lui Hagi nu a beneficiat, pe vremea când Iordănescu cel dintâi a păstorit fotbaliști de legendă, în acea vară americană de la Cupa Mondială 1994.
Acum, schimbul de sentimente apare între jucători și suporteri. În fond, pentru cine este făcut fotbalul? Nu cumva pentru suporteri? Edi pare că a înțeles, iar propaganda fotbalului propus de el a triumfat.
Să fie oare asta lecția pe care fotbaliștii lui Edi au învățat-o? În orice caz, au avut profesor bun, pentru că Edi a insistat de mult timp asupra unor necesități. Mentalitatea e una dintre ele. Iordănescu a vorbit de mentalitate, iar la ultimul meci, cel cu Olanda, a caracterizat faptic nu doar acel meci, ci și naționala României în ansamblul acestor ultimi ani: "E greu să depășești, într-o vară, zeci de ani de decalaje dintre noi și Olanda".
Vorbim, totuși, de o tristețe care generează speranță. Tristețe, pentru că România a pierdut cu 0-3 meciul cu Olanda, dar speranță, pentru modul în care ne-am prezentat. Și atunci, cu ce rămânem după acest EURO 2024?
Rămânem cu paradele lui Niță, combativitatea lui Rațiu, sclipirile lui Stanciu sau străpungerile lui Man și Drăguș. Ba chiar și cu frustrarea lui Ianis Hagi, frustrare care a născut progres. Acea frustrare l-a făcut să tragă de el într-un mod oarecum ciudat, însă și eficient, dacă avem în vedere statisticile. De exemplu, cu Olanda, fiul "Regelui" a fost cel mai bun Tricolor, dacă se poate spune așa după un 0-3.
La acel 3-0 de debut, cel cu Ucraina, părea că jucăm italienește, dar cu influențe "azteca". Exact acest mix a creat, practic, Generația de suflet. Chiar dacă România a cedat Ucrainei posesia, ucrainenii nu au avut o "posesie cu progresie", ci una sterilă, iar Tricolorii le-au închis repede culoarele și au recuperat mult.
Dar oare era mai bine să fi ajuns în sferturi după jocuri slabe? Adică chiar conta rezultatul prin faptul că scopul scuză mijloacele? Rezultatul era, evident, mai bun, dacă ajungeam în sferturi. Dar cu ce rămâneam? Și Anglia a ajuns în fazele eliminatorii, dar ce a oferit? Ce a arătat cea mai scumpă națională a Europei? Sau Italia, care s-a oprit în optimi?
În fiecare dintre cele patru meciuri jucate la Euro 2024, s-a văzut că România a încercat, România nu s-a oprit, România nu a cedat nici după ce a primit gol. Destul de rar am mai observat asta la Națională.
Edward Iordănescu și Generația de suflet
Să nu uităm că am încheiat ca lideri în calificări, după ce i-am luat patru puncte Elveției, echipă care tocmai a eliminat Italia în optimile EURO 2024. Tot lideri am fost și în grupa de la EURO, chiar dacă la egalitate de puncte cu celelalte echipe.
Generația de suflet are vârsta optimă pentru a confirma la următorul turneu final, atunci când se va coace. Este mai mult o întrebare decât o afirmație, însă există prea mute circumstanțe care par să ducă într-acolo.
De menționat că povestea acestei generații a început de la Europeanul de tineret din 2019, când, sub bagheta lui Mirel Rădoi, Naționala României a ajuns în semifinale.
La acel moment, Rădoi - care a fost criticat ulterior - a insistat pe crearea unei echipe. Cum a arătat România ca o echipă? Tocmai prin lipsa de individualități, așa cum erau pe vremea generației lui Mutu sau Chivu, mixată cu ușoare urme din cea a lui Hagi sau Dorinel. De această dată, Naționala a avut Echipă, nu jucători.
Dacă, la o echipă de club, antrenorul stă zi de zi cu jucătorii, la națională nu are acest timp de a crește și studia fotbaliștii și de a discuta mereu cu ei, în mod aplicat. Care e relevanța? Tocmai aici intervine misiunea dificilă a unui selecționer/antrenor.
Reamintim de jocurile Angliei și Italiei, naționale care par să fi venit la EURO fără antrenori. Vorbim de antrenori, nu de selecționeri. Noi îl avem pe Edi. Chiar ne permitem să spunem acum că noi avem antrenor. Iar aici apare un paradox în ceea ce-l privește pe Iordănescu al II-lea. El a avut cel mai slab debut al unui selecționer pe banca naționalei României, în peste 100 de ani de istorie. Nu a câștigat niciunul din primele patru meciuri (trei înfrângeri și o remiză).
Cum să faci saltul de la remiza cu Liechtenstein (locul 199 FIFA) la prestația "de nerecunoscut" care a urmat la EURO 2024. Cine își imagina un asemenea deznodământ? Se aștepta cineva, înainte de EURO, ca România să câștige o grupă cu Belgia, Ucraina și Slovacia?
Reamintim și telenovela numirii lui Edward Iordănescu pe banca naționalei, atunci când Boloni se afla pe turnantă. Edi a calificat, după 8 ani, Naționala la un turneu final. Și ce turneu final a făcut! El a lansat această expresie, Generația de suflet, expresie care are șanse să rămână de notorietate, din motive lesne de înțeles. Dar oare această generație are posibilitatea de a deveni de platină? Așa cum e ea acum. Sau poate cerem prea mult.
