Un „supervulcan” adormit din Italia se apropie de o potențială erupție pentru prima dată din 1538, avertizează un nou studiu, iar consecințele ar putea fi catastrofale, fiind de asemenea unul dintre cele mai mari pericole pentru Europa.
Peste 1,5 milioane de oameni locuiesc deasupra acestui complex vulcanic subteran, iar peste jumătate de milion și-au construit case în interiorul caldierei de 11 kilometri, formată în urma unei erupții devastatoare acum 39.000 de ani, potrivit Livescience.
Dacă Campi Flegrei ar erupe într-un mod similar cu erupția sa anterioară majoră, ar avea consecințe catastrofale. Aruncând piatră topită și gaze vulcanice în stratosferă, ar genera tsunami-uri înalte de 33,5 metri și ar dispersa un nor de sulf și cenușă toxic, având potențialul de a provoca o iarnă vulcanică globală, afectând recoltele și ducând la extincții masive.
Deși se confirmă că Campi Flegrei se află într-o stare tot mai instabilă, acest lucru nu garantează o erupție iminentă. Procesele necesare pentru declanșarea unei erupții rămân complexe și necesită condiții precise.
„Noul nostru studiu confirmă că Campi Flegrei se apropie de ruptură”, a declarat autorul principal al studiului Christopher Kilburn , profesor de Științe Pământului la University College London, într-un comunicat . Cu toate acestea, el a avertizat că „acest lucru nu înseamnă că o erupție este garantată. Ruptura poate deschide o fisură prin crustă, dar magma trebuie încă să fie împinsă în sus în locul potrivit pentru ca o erupție să aibă loc”.
Geologie și caracteristici
Complexul Campi Flegrei este format din 24 de cratere, domuri de lavă, izvoare termale și caldeire, care reprezintă depresiuni vulcanice uriașe și se întinde de la vulcanul Vezuviu, la marginea de vest a Napoli, până în Golful Pozzuoli din apropiere.
Cel mai cunoscut dintre acestea este caldeira Phlegraean Fields, cu un diametru de aproximativ 13 kilometri, care este considerată ca fiind inima activă a supervulcanului.
Unul dintre aspectele unice ale Campi Flegrei este fenomenul de bradisism, care este o mișcare lentă și continuă a solului, cauzată de activitatea subterană. Acest fenomen a fost observat în mod repetat în această zonă și a avut un impact semnificativ asupra terenului și a așezărilor umane.
Deși Campi Flegrei este denumit în mod obișnuit un supervulcan, acest lucru nu a fost stabilit cu siguranță. Supervulcanii sunt vulcani care pot produce erupții de cea mai mare magnitudine – un 8 pe indicele de explozie a vulcanilor – expulzând peste 240 de mile cubi (1.000 de kilometri cubi) de material în acest proces.
Potențialul periculos
Campi Flegrei este considerat unul dintre cei mai mari supervulcani din lume. O erupție majoră ar avea un impact devastator asupra întregii zone și ar putea influența clima globală. Cu toate acestea, în prezent, supervulcanul se află într-o stare de adormire, iar activitatea vulcanică recentă a fost limitată la activitatea freato-magmatică, care implică interacțiunea dintre magma și apele subterane.
Cea mai mare activitate a vulcanului a avut loc la mijlocul secolului al XX-lea, cu perioade de intensificare în anii 1950, 1970 și 1980. Totuși, oamenii de știință mai arată și că în ultima perioadă vulcanul a început din nou să se dezmorțească. Acest fenomen este însoțit de ridicarea solului sub orașul Pozzuoli, situat chiar pe vârful vulcanului.
Fenomenul este alimentat de gazul vulcanic care se infiltrează în crustă la adâncimi considerabile, provocând extinderea, deformarea și alunecarea acesteia. Atunci când presiunea și căldura devin suficient de intense, rocile pot fi rupte, deschizând calea pentru magma de dedesubt să izbucnească într-o erupție.
Monitorizarea și gestionarea riscului
Din cauza potențialului său periculos, Campi Flegrei este supravegheat constant de către experți în geologie și vulcanologie. Sistemele moderne de monitorizare permit observarea continuă a oricăror schimbări semnificative în activitatea vulcanică sau în mișcările terenului.
Pentru a vedea cât de probabilă poate fi o erupție, cercetătorii au combinat citirile seismice cu măsurători ale ridicării solului pentru a cartografia estimările rezistenței la tracțiune în schimbare a scoarței regiunii (stresul maxim pe care un material îl poate suporta înainte de rupere) și proximitatea acestuia de rupere.
Modelul cercetătorilor sugerează că crusta de sub Campi Flegrei se rupe și nu se îndoaie sub presiune. Adânc de sub Pământ, amestecul de gaz subteran și magmă s-a îndoit încet și a slăbit crusta lui Campi Flegrei din anii 1950, reducându-i rezistența la tracțiune la doar o treime față de ceea ce era în 1984, potrivit studiului.
Aceasta înseamnă că, deși cutremurele din regiune nu sunt la fel de puternice ca în anii 1980, roca mai slabă are potențialul de a se rupe sub deformații mai mici, oferind seismologilor mai puține cutremure detectabile.
