Perioada vacanței de iarnă este și un moment potrivit pentru descoperirea poveștilor din lumea rurală. În Maramureș încă se mai lucrează ceramica de Săcel. 12 generații de olari au făcut posibilă păstrarea acestui meșteșug recunoscut internațional.
Atelierele cu ceramică de Săcel, vizitate de turiști din toată țara
„Înainte de lucru trebuie să frământ bine lutul. Pământul trebuie să fie omogen. Ne facem un bruj, să facem o oală ș-apoi vedem ce iese”.
Tănase Burnar s-a întors de câțiva ani acasă după ce a lucrat în Germania în domeniul gastronomiei. Are studii superioare, în domeniul turismului, dar nu s-a dat înapoi de la munca grea. Visul lui era să strângă bani pentru a face din atelier o afacere de familie. Și a reușit.
Tănase Burnar: „Din primăvară m-am reapucat cu drag și cu putere de muncă, pentru că nu sunt singur. Am un băiat de cinci ani jumătate căruia îi place foarte mult, lucrăm în echipă tot timpul, mai am unul mic de o lună, iar bunicul stă între noi”.
Copilăria și-a petrecut-o în atelierul tatălui său, alături de care a învățat să modeleze. Prima dată cești, apoi farfurii și oale mai mari.
Tănase Burnar: „Îl centrez, bucată de lut să stea perfect la mijlocul roții, si după aceea încet-încet îi dau formă. După ce l-am centrat, îl găuresc și fac fundul vasului. Vedeți cum se face lutul nostru, ca o cremă, aici se simte ca și cum ar fi o grăsime în compoziția lui”.
Și-a dorit o viață liniștită, departe de zbucimul urban. El este cel care sapă și adună pământul. După ce îl frământă, îl depozitează în lutăria casei - un loc ferit de lumină și murdărie. După ce este învârtit pe roată, urmează a fi pictat cu pigmenți naturali și băgat în cuptor.
„Îl lăsăm câteva ore la uscat și după aceea îi punem toarta”.
Atelierul său este chiar la strada principală, așa că în fiecare dimineață, după ce a făcut focul în sobe, își deschide larg porțile pentru turiști. I-au trecut pragul Petre și soția acestuia. Cei doi au ales Maramureșul pentru pârtiile de schi, dar și pentru tradițiile locului.
Turist: „Ne doream foarte mult să vedem exact ceea ce se întâmplă pe aceste meleaguri. Fiind cu o bogată tradiție culturală din toate punctele de vedere, ni s-a părut OK să alegem aici”.
Modelele și formele au inspirație din formele dacice. Multe dintre cele ieșite din mâinile meșterului olar sunt expuse în muzee. Ceramica de Săcel este specială prin culoarea roșie care rămâne după ardere.
Tănase Burnar: „Ceea ce facem noi aicea la Săcel nu o să vedeți prin magazine. Eu cu două mâini nu pot să fac cantități mari, eu fac puțin și bun. Interesul meu e ca oalele să poată fi folosite cât mai mult și să fie trainice”.
Face mai multe face deodată. Acestea urmează să stea 48 de ore în cuptorul de tip roman, în care capătă o culoare roșie. Ultimul pas este lustruirea cu piatră.
„Vedeți cum se schimbă? Primește luciu și finețe, după aceea, prin ardere în cuptor ele devin roșii”.
Oamenii caută ceramica de Săcel datorită rezistenței pe care o are, în vasele de lut fiind posibilă gătirea la temperaturi foarte mari.
