„România riscă recesiunea din cauza deficitului bugetar.” Deși sunt luni bune de când auzim acest avertisment de la analiști, de data aceasta, semnalul de alarmă vine de la înălțimea funcției prezidențiale.
Ilie Bolojan a verbalizat ideea în ultima săptămână dintr-o campanie din care a lipsit cu desăvârșire substanța, amănunt ce poate înclina balanța votului atunci când emoțiile și fricile sunt la cote maxime.
Ce înseamnă o recesiune în România
O recesiune în România nu ar înseamna doar cifre seci și termeni complicați. Înseamnă salarii înghețate sau tăiate, joburi pierdute, afaceri închise peste noapte și oameni care nu mai reușesc să-și plătească ratele, chiria sau chiar mâncarea.
Înseamnă tineri care nu mai găsesc oportunități aici și pleacă, vârstnici care rămân fără sprijin, familii care își văd visurile amânate pe termen nedefinit. Și tocmai pentru că frica de recesiune apasă greu pe umerii oamenilor, tema aceasta devine o armă puternică în mâinile politicienilor, mai ales în ultima săptămână de campanie.
Dar dincolo de promisiuni, de vinovați sau de vorbe mari, ar trebui să ne întrebăm lucid: chiar are președintele României puterea de a schimba mersul economiei? Sau emoția acestei teme e doar un decor bine ales pentru lupta politică?
Alegeri prezidențiale 2025: cum poate influența președintele direcția economiei
Chiar dacă președintele României nu ține direct frâiele economiei, Constituția îi oferă instrumente prin care poate influența mersul țării:
- desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru, nivelul de unde pornesc principalele decizii economice. De altfel, șeful statului are dreptul de a participa la ședințele Guvernului în care se discută probleme de interes major, inclusiv cele economice și semnează tratatele internaționale negociate de Palatul Victoria.
- promulgă legile adoptate de Parlament, cu posibilitatea de a solicita reexaminarea lor sau de a sesiza Curtea Constituțională.
- conduce Consiliul Suprem de Apărare a Țării, unde sunt analizate inclusiv aspecte legate de securitatea economică.
În plus, prin rolul său de mediator între autoritățile statului și între stat și societate, președintele poate contribui la menținerea stabilității interne, inclusiv pe plan economic. Așadar, fără a gestiona direct bugetul sau politicile fiscale, președintele are totuși un rol semnificativ în conturarea contextului economic al țării.
Iată o privire asupra propunerilor economice ale principalilor candidați – pentru că, judecând după ambițiile afișate, mulți dintre ei par să-și fi pregătit mai degrabă o candidatură la Palatul Victoria decât un plan de țară al unui viitor președinte.
Alegeri prezidențiale 2025: Cu ce propuneri economice vin candidații
George Simion, candidatul AUR, propune un program economic axat pe reducerea taxelor, reindustrializare, sprijinirea producției interne și suveranitatea energetică. Ar vrea reducerea contribuțiilor la un plafon maxim de 25% pentru primii 5.000 de lei din salariul brut, față de peste 40% în prezent, precum și creșterea graduală a salariului minim la 5.000 de lei brut.
Propune construcția a un milion de locuințe în jurul marilor orașe, vândute la prețuri accesibile: 35.000 euro pentru două camere, 50.000 euro pentru trei camere și 75.000 euro pentru patru camere.
Candidatul AUR vrea ca statul să refinanțeze creditele ipotecare între 35.000 și 70.000 euro cu dobândă zero, pe o perioadă de 10-25 de ani, iar în ceea ce privește taxarea firmelor, Simion ar vrea un impozit pe cifra de afaceri de 2% pentru cele cu venituri sub 5 milioane euro și un impozit pe profit de 16% pentru cele peste acest prag.
Să ne uităm acum și la candidatul coaliției de guvernare, Crin Antonescu. În programul său prezidențial, Crin Antonescu propune păstrarea cotei unice de impozitare și dezvoltarea unui nou model economic, axat pe sectoare strategice precum IT&C, energie, agricultură procesată, industrii creative, biotehnologie și microelectronică.
El susține instituirea unui mecanism de monitorizare a fondurilor europene, lansarea unui Pact Național pentru Antreprenoriat și promovarea conceptului de economie inteligentă, prin conectarea diasporei cu mediul universitar și ecosistemele de inovare. Totodată, Antonescu vorbește despre necesitatea unei dezbateri naționale privind investițiile publice, reformarea sistemului de achiziții, revizuirea schemelor de ajutor de stat, dezvoltarea de parteneriate public-private și crearea unui „One-Stop Shop” pentru investitori.
Elena Lasconi vrea reducerea taxării muncii și a activităților independente și transmite că astfel lasă mai mulți bani în buzunarele angajaților și antreprenorilor. Reforma pensiilor speciale și diminuarea cheltuielilor publice sunt văzute ca soluții pentru eficientizarea statului, în timp ce privatizarea companiilor de stat neprofitabile ar trebui să reducă risipa de fonduri publice.
În același timp, Lasconi își propune simplificarea legislației fiscale, flexibilizarea formelor de muncă, investiții masive în energie regenerabilă și accelerarea marilor proiecte de infrastructură, precum și sprijinirea agriculturii de mijloc, prin încurajarea cooperativelor agricole.
Victor Ponta și-a lansat planul de țară imediat după ce președintele interimar a lansat avertismentul privind recesiunea. În planul său, Ponta propune înghețarea TVA-ului și a principalelor taxe până la finalul lui 2026, interzicerea importurilor agroalimentare din Ucraina care nu respectă standardele europene, și reintroducerea facilităților fiscale pentru IT, agricultură și construcții.
De asemenea, susține acordarea tichetelor de vacanță și de masă în condițiile din 2024, plafonarea regimului pentru microîntreprinderi, aplicarea TVA la încasare și scăderea impozitului pe dividende. Planul său mai include scăderea TVA-ului la 5% pentru produsele românești, majorarea subvențiilor agricole, declararea gazului din Marea Neagră drept rezervă strategică și introducerea unor măsuri de protejare a resurselor naturale prin implicarea capitalului de stat.
În viziunea sa economică, Nicușor Dan propune digitalizarea ANAF și combaterea marii evaziuni fiscale, cu accent pe stoparea evaziunii din importuri care afectează competitivitatea firmelor românești. El își dorește eliminarea privilegiilor politice acordate anumitor grupuri de interese.
De asemenea, planul său include o analiză riguroasă a cheltuielilor publice, realizată în colaborare cu mediul de afaceri și firme de consultanță și depolitizarea companiilor de stat prin introducerea unui management bazat pe competență. Nu în ultimul rând, Nicușor Dan propune crearea unui Campion Național Strategic – o companie regională puternică, menită să asigure securitatea energetică a României, să furnizeze energie la prețuri competitive și să susțină investițiile majore pe termen lung.
Între crize interne și incertitudini globale: misiunea noului președinte
Prin Constituție, președintele României are pârghii de influență mai degrabă indirecte – negocierea externă, medierea între instituțiile statului sau trimiterea legilor la reexaminare fiind printre cele mai importante. Nu poate legifera, nu poate schimba taxe și nu poate decide de unul singur politicile economice ale țării. Cu toate acestea, rolul său nu este nici pe departe lipsit de greutate, mai ales într-un context complicat, cum este cel pe care îl traversăm.
Indiferent cine va câștiga alegerile, viitorul președinte va trebui să conducă țara într-o perioadă instabilă, cu riscuri economice majore, crize sociale în prag și un orizont internațional plin de incertitudini. Va fi nevoie de echilibru, de forță morală și de o capacitate reală de a ține instituțiile unite și funcționale atunci când oamenii vor simți, poate, că terenul le fuge de sub picioare.
Președintele nu va putea repara singur economia, nu va putea proteja fiecare loc de muncă sau fiecare pensie, dar va putea influența climatul general – de la încrederea în stat până la capacitatea României de a naviga printre crize. În vremuri tulburi, încrederea, luciditatea și rezistența morală vor conta la fel de mult ca orice program de măsuri economice sau plan de reformă.
