2025 trebuia să fie anul în care România își stabilea prioritățile politice, de securitate și economice și își trasa strategia într-un context geopolitic extrem de complicat.
Chiar și așa, anul în curs, este unul în care încă miza rămâne tot jocul politic, mai exact alegerile prezidențiale.
Jocul cam amarului
Încă suntem în logica deciziilor și măsurilor de partide luate cu gândul la Palatul Cotroceni. Anularea alegerilor prezidențiale a dus la o criză pe mai multe paliere: politic și juridic; avem o criză a societății și, categoric, una externă. Felul în care reușim să gestionăm toate aceste aspecte extrem de amare, va da semnalul pentru partenerii externi.
Trebuie să ne răspundem singuri la o întrebare-cheie: suntem sau nu o țară cu valori europene și euroatlantice, pe care Vestul se poate baza?
Căci, să recunoaștem: statul român, teoretic partener stabil în regiune, atât pentru Statele Unite, cât și pentru Alianța Nord-Atlantică, a devenit vulnerabil, odată cu desfășurarea alegerilori prezidențiale din 2024.
Iar asta a creat nesiguranță și îngrijorare în cancelariile occidentale. Lucrurile sunt departe de a se fi așezat.
Alegerile prezidențiale 2.0
Pe 6 decembrie 2024, după ce votul a început în Diaspora, Curtea Constituțională a decis să anuleze primul tur al alegerilor prezidențiale, în plină desfășurare în cele peste 930 de secții de votare care au fost deschide pe glob.
„În ședința din data de 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională, în vederea asigurării corectitudinii și legalității procesului electoral, și-a exercitat atribuția prevăzută de art.146 lit.f) din Constituție și, cu unanimitate de voturi, a hotărât următoarele:
1. În temeiul art.146 lit.f) din Constituție, anulează întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea Preşedintelui României în anul 2024.
2. Procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Preşedintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare.
3. Prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aduce la cunoştinţă publică.”
Așa se face că 2025 a devenit an electoral: românii vor merge din nou la vot pentru a-și alege președintele. După decizia CCR, partidele proeuropene care fac parte din Coaliția de guvernare, PSD, PNL și UDMR, au anunțat că vor organiza alegerile rapid, la început de an, cu un prim calcul care le ducea în luna martie.
Interminabilele discuții și negocieri le-au împins, însă, pe 4 și 18 mai.
Amânarea scrutinului nu a făcut decât să crească și mai mult tensiunile sociale. Iar faptul că nu există încă o explicație la nivel oficial, asumată de liderul statului ori instituțiile abilitate, nu face altceva decât să alimenteze și mai mult teoriile conspiraționiste care par să convingă o parte tot mai mare a populației.
Scrutinul din mai va avea loc într-un context aparte. Societatea a acumulat tensiune și tinde să ducă frustrările într-un curent contrar partidelor mainstream, peste tot pe unde se poate. Un mesaj ferm a fost transmis de electorat chiar la votul din noiembrie 2024.
Ce au învățat (dacă au făcut-o) liderii partidelor? Încercăm să răspundem la această întrebare privind strict spre modul în care și-au așternut piesele pe tabla de joc.
Coaliția de guvernare și candidatul unic
După eșecul de la prezidențiale, Coaliția care a guvernat România ultimilor patru ani, formată din social-democrați și liberalii, dă semne că schimbă strategia. Rețeta cu doi candidați la prezidențiale, Marcel Ciolacu din partea PSD și Nicolaea Ciucă din partea PNL, a fost catastrofală. Marcel Ciolacu s-a clasat pe locul trei cu 19.15% din voturi, cifre care nu doar că l-au dus tocmai sub Elena Lasconi , dar l-au propulsat în istoria partidulu cu cel mai mic scor.
Nicolae Ciucă a fost și mai slab - a obținut puțin peste 8% și a ratat, evident, finala prezidențială (care nu a mai avut loc)
După eșecul din noiembrie și anularea alegerilor, Coaliția, care până mai recent părea nefuncțională, a făcut front comun, a adus în ecuație și UDMR și au venit cu un candidat unic acceptat: Crin Antonescu.
O variantă care, pentru cei cu memorie politică, bate către USL-ul lui Crin Antonescu și Victor Ponta, care în 2012 cerea suspendarea președintelui de atunci, Traian Băsescu. Vulnerabiliatea acestei variante este că, deși din rândurile PNL, Crin Antonescu trebuie să mobilizeze aripa liberală provenită din PDL-ul care în 2012 își apăra liderul: exact, pe Traian Băsescu.
Și în rândul social democraților există dubii. La nivel declarativ, Marcel Ciolacu și liderii de partid spun că PSD este în spatele candidatului.
„În şedinţa Consiliului Politic Naţional al PSD (...) a fost validată candidatura domnului Crin Antonescu. Vom avea ca pas următor un Congres extraordinar al partidului pe 2 februarie şi în acel moment candidatura domnului Crin Antonescu, din perspectiva PSD, va fi pe deplin validată, dar decizia de astăzi cred că spune foarte mult.”, a transmis Radu Oprea pe 21 ianuarie.
Potrivit surselor Euronews România, în interior, sunt multe nume care-l contestă pe Antonescu. Asta deși Partidul Social Democrat l-a validat oficial, statutar la Congresul de duminică, la fel cum deja și PNL a făcut-o.
Candidații din aripa progresistă
Pe scena progresistă, Elena Lasconi și Nicușor Dan reprezintă alternative promițătoare pentru electorat, dar intrarea ambilor în cursă riscă să fragmenteze masa de votanți. Această posibilă diviziune ar putea compromite șansele unui candidat cu o viziune politică modernă de a ajunge în turul decisiv.
Mai mult, în prezent nu există pic de semnal că vreunul dintre ei s-ar retrage din competiție pentru a-l spijini pe celălat. Discuțiile recente dintre cei doi întăresc ideea unei curse cap la cap pentru voturile unui electorat și-așa dezamăgit și tot mai subțire.
Nicușor Dan: „Eu vorbesc pentru mine și eu voi rămâne în cursă. Înainte de a lua această decizie m-am uitat pe un sondaj și am văzut că candidatura mea nu încurcă”, spunea primarul General al Capitalei.
De cealaltă parte, șefa USR a declarat într-o intervenție la Euronews România următoarele:
Elena Lasconi:„L-am urmărit în ultimele săptămâni pe Nicușor Dan. În continuare, nu sunt convinsă că înțeleg motivele pentru care a decis să candideze și de asemenea nu cunosc planurile pe care le-ar putea avea un posibil președinte Nicușor Dan. Nu am auzit de vreun plan pentru România. Cred că în continuare sunt o opțiune foarte solidă pentru președinția României. Sunt singura care ofer ceva diferit. Când spun asta, mă refer la ceva diferit în bine, prin onestitate, prin fapte și mai ales prin faptul că aproape toată viața mea am servit comunitatea.”
Culoarul izolaționist
Pe culoarul aparent naționalist, dar mai degrabă izolaționist, lebăda neagră a politicii românești, Călin Georgescu, pare momentan suveran (sic!). Din datele pe care le avem în prezent, nu există un alt candidat cu discurs similar în cursa pentru Cotroceni.
S-a vorbit, bineînțeles, despre posibilitatea ca liderul AUR, George Simion să candideze. Însă, după o ședință extraordinară a partidului, AUR a anunțat că îl sprijină pe Călin Georgescu în cursa prezidențială.
„În privința alegerilor prezidențiale, AUR a votat în unanimitate pentru reintrarea în cadrul constituțional prin reluarea turului 2 al alegerilor prezidențiale. Totodată, în perspectiva organizării unei alte runde de alegeri prezidențiale, membrii AUR reuniți în ședința CNC au reiterat poziția partidului de a susține voința exprimată de români la alegerile din 24 noiembrie, și anume de susținere a domnului Călin Georgescu”, arată un comunicat AUR din 22 ianuarie.
Aici, ecuația politică, plină de necunoscute oricum, se complică și mai tare. Dacă lui Georgescu nu îi va fi validată candidatura, iar Simion va sta deoparte, cine poate ține strâns un electorat dispus să aducă o schimbare prin vot, un electorat deloc fragil - aproximativ o treime din populația care se prezintă la urne?
Deloc de neglijat este și recentul anunț al lui Victor Ponta, cum că „va intra în luptă". Critic cu Antonescu - „L-au pus pe scenă și au spus: «români, votați-l că e de la noi de la partide» Nu va funcționa așa” - și deschis la așa-zisa schimbare pe care ar aduce-o Călin Georgescu, „cu toate defectele lui” - Ponta s-ar putea bucura de sprijin parțial din interiorul PSD. Mai ales dinspre aripa care nu crede în totalitate în Crin Antonescu și care, mai degrabă, ar da votul unui fost greu al partidului, fie el și în forma actuală (și probabilă) de independent.
Pe de altă partă Cristian Hrițuc, consultant politic și fost consilier prezidențial, semnalează o altă posibilă partitură pe care ar putea să o joace fostul premier și candidat la președinție: „Cred că Ponta a văzut că există un culoar pe acest curent izolaționisto-anarhist. Și cred că Ponta are în cap scenariul următor: Călin Georgescu nu va candida și probabil Ponta va face un deal cu George Simion, ca unul dintre ei, în speță Ponta, să fie candidatul acestor izolaționiști.”
O posibilă explicație: „O parte din electoratul care l-ar vota pe Georgescu este, de fapt, un electorat care a fost în siajul PSD. Acest electorat are nevoie de un lider și va conta enorm pentru viața politică de după aceste alegri cine va reuși să câștige inima acestui electorat, în speță a celui PSD, care se uită acum la Călin Georgescu.”
Sondaj CURS: Călin Georgescu rămâne favoritul
În orice caz, calculele politice abia încep. Cel mai recent sondaj privind alegerile prezidențiale realizat de CURS în luna ianuarie îl dă pe Călin Georgescu drept lider în cursă și cu cele mai mari șanse pentru turul decisiv, din 18 mai.
Călin Georgescu se află pe primul loc în intenția de vot a românilor cu 37%, urmat de independentul Nicușor Dan cu 21%. Pe locul trei vine candidatul Coaliției, Crin Antoescu cu 18%.
Cu o lebădă neagră care a schimbat complet jocul politic în 24 noiembrie, la primul tur al alegerilor prezidențiale, cu un candidat unic al unei Coaliții cu interese și principii diferite, cu o aripă progresistă fragmentată, alegerile prezidențiale din 2025 rămân o problemă cu un final necunoscut.
