Crin Antonescu: „Nu am furnizat niciodată nimănui nici Securității informații care să dăuneze cuiva”

Crin Antonescu a declarat că, în timpul comunismului, știa despre planul unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi de a pleca din țară, a ținut secret acest lucru și nu a dat declarații Securității despre asta.

„La plecare a lăsat câteva obiecte personale pentru trei prieteni sau patru foarte apropiați. Toți cei trei, pentru că ne lăsase cu nume, cu etichete obiectele respective, am fost chemați, în calitate de urmăriți, la Securitate să dăm declarații în legătură cu acest lucru.

M-am prezentat și eu. Nu era facultativ atunci, în calitate de urmărit. Am dat o declarație în care nu am oferit nicio informație specială decât aceea că sunt prieten cu persoana respectivă, că știam că pleacă într-o excursie în Bulgaria, că nu știam ce intenții are, ceea ce era, de altfel, adevărat.

Foarte interesant este că persoana respectivă în anul următor, în 1988, a avut o nouă tentativă, de dat aceasta, reușită, din fericire, de a părăsi țara. Eu am fost singura persoană care am știut despre intenția lui. El a avut atâta încredere în mine încât mi-a spus ce are de gând să facă, mi-a lăsat misiunea să-i anunț părinții, ceea am și făcut. Omul a traversat în Iugoslavia, a stat în lagăr o vreme și după aceea a plecat în Canada, unde trăiește și astăzi”, a declarat Crin Antonescu.

Crin Antonescu: „Nu am oferit nicio informație Securității și mi-am asumat acest risc”

„Evident că nu am oferit nicio informație Securității și mi-am asumat acest risc. Am anunțat după termenul pe care-l stabiliserăm împreună, de două sau trei săptămâni, i-am informat părinții că el a plecat, de fapt, din țară și nu se mai întoarce.

Eu, în legătură cu această declarație, chemat la Securitate, în calitate de urmărit, și în care nu-ți dau nicio informație împotriva acestui om, cer doar ca această declarație să fie făcută publică. Nu am absolut nimic de ascuns.

Am fost o victimă a Securității, nicidecum un colaborator, cu atât mai puțin un colaborator al Securității în calitate de poliție politică”, a mai spus fostul lider liberal.

„Cer și CNSAS să publice această declarație. Nu am nicio altă formă de colaborare cu Securitatea”

„Înțeleg că într-o campanie electorală se pot întâmpla multe lucruri. Asta mi se pare totuși unul dintre cele mai mizere și încă o dată cer și CNSAS să publice această declarație. Nu am nicio altă formă de colaborare cu Securitatea. Asta nu e o formă de colaborare cu Securitatea”, a mai spus Antonescu.

„Nu era facultativ să te prezinți dacă erai convocat la Securitate”

„Spun celor care nu știu sau reamintesc celor care au trăit acele vremuri că nu era facultativ să te prezinți dacă erai convocat la Securitate și nu am furnizat niciodată nimănui nici Securității informații care să dăuneze cuiva.

Mai mult, l-am acoperit pe prietenul meu. Puteam fi acuzat de tăinuire dacă vechea Securitate ar reveni în funcție.

Nu am absolut nimic de ascuns în legătură cu acest lucru. Sunt om care în permanență am avut trecutul și sub acest aspect și sub altele la vedere.

Îmi mai aduc aminte că a mai fost o încercare a fostului președinte Traian Băsescu în urmă cu mai mulți ani, 15-20. A făcut o aluzie, a făcut o acuzație. Am ieșit public. I-am cerut dovezi. Nu le-a produs pentru că nu putea să le producă și încă o dată vreau ca acest lucru să fie foarte clar pentru toată lumea”, a mai precizat Antonescu.

„Mi se pare un atac clasic de campanie”

Candidatul PSD-PNL-UDMR la președinție a mai precizat că va cere CSAS o copie a declarației pe care susține că o va face publică.

„În momentul în care nu există nici cel mai mic element ca să fiu acuzat de ceva atât de grav și totuși se vehiculează, se dă drumul pe presă, se va prelua în online ideea că Antonescu a făcut așa ceva sau poate a făcut așa ceva, mi se pare un atac clasic de campanie și încă unul furibund. (Din partea cui?) Am spus că nu știu și că mi se pare”, a menționat fostul președinte PNL.

„Dacă aș fi avut o formă de colaborare cu Securitatea, n-aș fi candidat”

„Eu am avut acest secret. Evident că l-am păstrat. Peste două săptămâni le-am spus părinților. Sincer să fiu. Nu eram într-o situație foarte confortabilă.

Omul a dat telefon din lagăr, a vorbit cu părinții lui acasă și că era bine sănătos. Ulterior, a venit Revoluția în 1989. Omul trăiește și astăzi. Trăiește la Toronto, în Canada. A rămas unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

Eu nu am avut niciodată nume de cod, nefiind colaborator al Securității. A fost singura mea întâlnire cu Securitatea. Dacă aș fi avut o formă de colaborare cu Securitatea, n-aș fi candidat”, a concluzionat el.