Președintele turc Tayyip Erdogan își propune să își prelungească mandatul pentru al treilea deceniu în alegerile de duminică, cu un plus în favoarea sa în turul al doilea, după ce primul tur de scrutin l-a devansat pe contracandidatul său, Kemal Kilicdaroglu.
Susținut deja de o majoritate parlamentară obținută de Partidul său AK, cu rădăcini islamiste, și de aliații săi la 14 mai, Erdogan a primit luni un nou impuls datorită susținerii unui politician naționalist care s-a clasat pe locul trei în primul tur.
Alegerile vor decide nu numai cine conduce Turcia, ci și cum este guvernată, încotro se îndreaptă economia sa și care este forma politicii sale externe. Kilicdaroglu, care a primit sprijinul unui alt lider de extremă dreapta, este susținut de o alianță de șase partide, inclusiv de Partidul Republican al Poporului (CHP).
Erdogan, cel mai longeviv lider al Turciei moderne, a promovat pietatea religioasă și ratele scăzute ale dobânzilor la nivel național, în timp ce și-a afirmat influența turcă în regiune și a slăbit legăturile membrului NATO cu Occidentul.
Alegerile au loc la trei luni după ce cutremurele din sud-estul Turciei au provocat moartea a peste 50.000 de persoane.
Care este miza pentru Turcia
Cel mai puternic lider de când Mustafa Kemal Ataturk a fondat republica turcă modernă în urmă cu un secol, Erdogan și Partidul său AK au îndepărtat Turcia de proiectul secular al lui Ataturk.
De asemenea, Erdogan a centralizat puterea în jurul unei președinții executive, cu sediul într-un palat de 1.000 de camere situat la marginea Ankarei, care stabilește politica privind afacerile economice, de securitate, interne și internaționale ale Turciei.
Criticii lui Erdogan spun că guvernul său a pus botniță disidenței, a erodat drepturile și a adus sistemul judiciar sub dominația sa, acuzație negată de oficiali care spun că a protejat cetățenii în fața unor amenințări unice la adresa securității, inclusiv o tentativă de lovitură de stat în 2016.
Economiștii spun că apelurile lui Erdogan pentru dobânzi scăzute au făcut ca inflația să urce anul trecut la un maxim al ultimilor 24 de ani de 85%, iar lira să se prăbușească la o zecime din valoarea sa față de dolar în ultimul deceniu.
Care este miza pentru restul lumii
Sub conducerea lui Erdogan, Turcia și-a extins puterea militară în Orientul Mijlociu și nu numai, lansând patru incursiuni în Siria, desfășurând o ofensivă împotriva militanților kurzi în Irak și trimițând sprijin militar în Libia și Azerbaidjan.
De asemenea, Turcia a avut o serie de ciocniri diplomatice cu puterile regionale Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite și Israel, precum și o confruntare cu Grecia și Cipru în legătură cu granițele maritime din estul Mediteranei, până când a schimbat direcția în urmă cu doi ani și a căutat o apropiere cu unii dintre rivalii săi.
Achiziționarea de către Erdogan de sisteme rusești de apărare aeriană a declanșat sancțiuni ale industriei de armament americane împotriva Ankarei, în timp ce apropierea sa de președintele rus Vladimir Putin i-a determinat pe critici să pună la îndoială angajamentul Turciei față de alianța occidentală de apărare NATO. Obiecțiile Ankarei față de cererile de aderare la NATO din partea Suediei și Finlandei au ridicat, de asemenea, tensiuni.
Cu toate acestea, Turcia a intermediat, de asemenea, un acord pentru exporturile de grâu ucrainean, subliniind rolul potențial pe care Erdogan l-a avit în eforturile de a pune capăt războiului din Ucraina. Nu este clar că un succesor s-ar bucura de același profil pe care l-a creat pe scena mondială, aspect pe care l-a subliniat în campania electorală.
Ce promite opoziția?
Două dintre principalele partide de opoziție, CHP, laicist, și IYI, naționalist de centru-dreapta, s-au aliat cu patru partide mai mici în cadrul unei platforme care ar inversa multe dintre politicile semnate de Erdogan.
Ei s-au angajat să restabilească independența băncii centrale și să inverseze politicile economice neortodoxe ale lui Erdogan. De asemenea, ei ar urma să desființeze președinția executivă a acestuia în favoarea sistemului parlamentar anterior și să trimită înapoi refugiații sirieni.
De asemenea, ei urmăresc să îmbunătățească relațiile cu aliații occidentali, inclusiv cu Statele Unite, și să readucă Turcia în programul de avioane de luptă F-35, de la care a fost blocată după ce a cumpărat sisteme rusești de apărare antirachetă.
Analiștii consideră că politicile promise de opoziție ar putea stimula investițiile străine.
Erdogan a sprijinit eforturile eșuate de răsturnare a președintelui sirian Bashar al-Assad, în timp ce a găzduit cel puțin 3,6 milioane de refugiați sirieni care au devenit din ce în ce mai nepoftiți într-o perioadă de dificultăți economice în Turcia.
Căutând un impuls în turul doi din partea alegătorilor naționaliști, Kilicdaroglu și-a ascuțit în ultimele două săptămâni tonul anti-imigranți și a promis să repatrieze migranții.
Cât de strânsă este cursa?
Kilicdaroglu a obținut 44,9% în primul tur, față de 49,5% pentru Erdogan, ceea ce reflectă un sprijin solid în ciuda unei crize profunde a costului vieții și a sondajelor care îl arătau pe Kilicdaroglu în frunte. Sondajele au indicat ulterior o creștere neașteptată a sprijinului naționalist la urne pentru a explica rezultatul.
Erdogan a declarat că un vot pentru el va asigura stabilitatea după ce alianța sa a obținut o majoritate parlamentară.
Conflictul de patru decenii al Turciei cu militanții Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a avut un rol important în campania electorală, împreună cu rolul principalelor partide politice kurde.
Deși nu face parte din alianța opoziției, Partidul Democrat al Poporului (HDP), prokurd, se opune cu înverșunare lui Erdogan după represiunea exercitată asupra membrilor săi în ultimii ani și l-a susținut pe Kilicdaroglu.
Atacurile lui Erdogan împotriva lui Kilicdaroglu au inclus acuzații, fără dovezi, că acesta ar fi obținut sprijin din partea PKK, care a dus o insurecție începând cu anii 1980, în care au fost ucise peste 40.000 de persoane. Kilicdaroglu a negat aceste acuzații.
