Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan se află în fața celui mai dificil test al său, în cadrul alegerilor prezidențiale. Cine sunt rivalii săi și care este miza? Iată tot ce trebuie să știți despre alegerile din Turcia.
Turcia organizează pe 14 mai cele mai importante alegeri din istoria recentă. Țara se confruntă însă cu o mulțime de probleme – de la economie șubredă, la politicile privind migrația. Totodată, problemele țării au fost exacerbate de cutremurul recent care a devastat orașe și localități din sudul și sud-vestul țării, provocând 50.000 de morți.
Alegătorii vor decide dacă vor păstra actualul guvern condus de președintele Recep Tayyip Erdoğan - care conduce țara de mai bine de două decenii - sau vor opta în schimb pentru o schimbare de conducere.
Calendarul alegerilor
Pe 14 mai au loc două alegeri în cadrul cărora cetățenii turci își vor alege noul președinte, dar și 600 de membri ai parlamentului turc. Urnele se deschid la ora 08:00, și se vor închide la ora locală 17:00.
Toți politicienii și partidele trebuie să își încheie campaniile cu o zi înainte, la ora 18:00, după care încep restricțiile preelectorale.
Se așteaptă ca rezultatele inițiale să fie cunoscute până la ora 23:59 în ziua alegerilor. La miezul nopții se încheie interdicțiile electorale, iar televiziunile vor începe să anunțe rezultatele inițiale neoficiale.
În mod tradițional, învingătorul cursei pentru președinție își va declara victoria la primele ore ale dimineții, atunci când majoritatea buletinelor de vot au fost numărate.
Președintele ales se va adresa publicului cu un discurs de victorie. Cu toate acestea, anunțarea rezultatelor definitive de către Consiliul Electoral Suprem poate dura câteva zile sau chiar o săptămână.
Alegerile prezidențiale și parlamentare se desfășoară în aceeași zi la fiecare cinci ani. Totodată, trebuie spus că Turcia are un sistem cu două tururi de scrutin la prezidențiale. Astfel, dacă în primul tur nici unul dintre candidați nu obține o majoritate simplă (50%+1), se va organiza un al doilea tur de scrutin între primii doi clasați.
Cine candidează la președinție?
Pe 14 mai, alegătorii din Turcia vor primi un buletin de vot cu trei candidați (inițial erau patru, însă Muharrem Ince a decis să se retragă).
Recep Tayyip Erdoğan: actualul președinte se va confrunta cu cel mai dur test al său în cei 20 de ani de guvernare. Fondator și lider al Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP), Erdoğan conduce țara de când a devenit prim-ministru în 2002.
Numit președinte de către parlament în 2014, Erdogan și-a sporit puterile după ce a revizuit Constituția în 2017. Referendumul organizat în acel an a deschis calea sistemului prezidențial, iar în 2018, toate puterile guvernului au fost transferate președintelui ales, Erdoğan, deoarece sistemul parlamentar a fost abolit.
Președintele în vârstă de 69 de ani este criticat pentru monopolizarea puterii și reducerea la tăcere a vocilor disidente, precum și pentru că a îndepărtat Turcia de proiectul secular al lui Ataturk, care a marginalizat islamul.
Kemal Kılıçdaroğlu a fost principalul lider al opoziției din Turcia, timp de 13 ani și se crede că are mari șanse să câștige pentru prima dată cursa electorală.
Lider al Partidului Republican al Poporului (CHP), Kılıçdaroğlu este candidatul Alianței Națiunii, cunoscută și sub numele de "Masa celor șase".
După o serie de înfrângeri majore împotriva lui Erdoğan și a AKP, recucerirea puterii în municipii bastion la alegerile locale din 2019 de către CHP a fost primul semnal al faptului că sprijinul lui Erdoğan se eroda.
Înrăutățirea situației economice a țării pare să întărească poziția lui Kılıçdaroğlu.
Unii îl numesc pe funcționarul public pensionat în vârstă de 74 de ani un "Ghandi" turc, alții îl critică pentru lipsa de carismă politică și pentru că îi obstrucționează pe politicienii din propriul său partid care sunt văzuți ca având mari șanse de a câștiga alegerile.
Sinan Oğan, nominalizat de Alianța Ancestrală, a fost membru al Partidului Mișcării Naționaliste (MHP). El a fost dat afară din partid în 2017.
În prezent politician independent, Oğan în vârstă de 55 de ani este mai puțin cunoscut în rândul publicului decât ceilalți candidați. Totodată, acesta a fost deputat în Parlamentul turc între 2011 și 2015.
Partidele
Poate cea mai complicată parte a cursei este cea legată de alegerile parlamentare. Aici alegătorii vor avea la dispoziție un buletin de vot lung, cu o listă de 32 de partide politice.
Turcia este împărțită în 87 de circumscripții electorale plurinominale care aleg un anumit număr de reprezentanți în funcție de mărimea populației din fiecare circumscripție.
În total, sunt aleși 600 de deputați.
Unele orașe sunt bastioane tradiționale ale unui anumit partid, indiferent de cine sunt candidații. Astfel, pentru a crește șansele de a câștiga un loc, unele partide includ pe listele lor electorale candidați de la alte partide.
Pentru ca un partid să fie reprezentat în parlament, acesta trebuie să depășească pragul de 7%.
Orice partid care nu reușește să obțină suficiente voturi poate totuși să intre în parlament dacă este membru al unei alianțe care atinge pragul de 7%.
Alianțele
Alianța Populară este formată în prezent din patru partide: Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), aflat la guvernare, Partidul Mișcării Naționaliste (MHP), Partidul Marii Unități (BBP) și Noul Partid al Bunăstării (YRP).
Pe de altă parte, Alianța Națiunii, principalul bloc de opoziție, este formată din șase partide: Partidul Republican al Poporului (CHP), Partidul Bun (İYİ), SAADET, Partidul Viitorului (GP), Partidul Democrat (DP) și Partidul Democrației și Progresului (DEVA).
Alianța Muncă și Libertate este formată, teoretic, din două partide: Partidul Stângii Verzi (YSP) și Partidul Muncitorilor din Turcia (TİP). Cu toate acestea, lista de partid a YSP este formată din candidați din patru partide diferite.
Partidul Democrat al Poporului (HDP) pro-kurd, care a ocupat locul al treilea la ultimele alegeri și care în prezent se confruntă cu o posibilă închidere, va participa în cadrul Partidului Verde de Stânga (YSP).
Uniunea Forțelor Socialiste reunește Partidul Stângii (SOL), Partidul Comunist al Turciei (TKP) și Mișcarea Comunistă din Turcia (TKH).
Partidul Victoriei (ZP) și Partidul Justiției (AP) candidează în cadrul Alianței Ancestrale.
După numărarea tuturor voturilor, metoda D'Hondt va fi folosită pentru a determina noii parlamentari. Metoda are ca scop alocarea de locuri partidelor în mod aproximativ proporțional cu numărul de voturi primite.
Voturile exprimate în străinătate vor fi adăugate proporțional cu voturile primite de partide în întreaga țară.
Ce promit ei?
Cu excepția cazului în care nu se produce o surpriză de proporții, este aproape sigur că viitorul președinte al Turciei va fi Erdoğan sau Kiılıçdaroğlu.
Dacă se păstrează modelul de la alegerile anterioare, majoritatea mandatelor vor fi ocupate de cele trei alianțe: Națiunea, Poporul și Alianța Muncii și Libertății.
Erdoğan și-a bazat campania pe viziunea "Secolului Turciei". În cadrul unui eveniment din octombrie anul trecut, actualul lider a menționat deja că principalul său obiectiv este modificarea Constituției, afirmând că modificările aduse până acum nu au fost suficiente.
Subiectul controversat al discursului său a fost legat de instituția familiei. "În timp ce unitatea dintre femeie și bărbat bazată pe legitimitate este disprețuită; perversiunea, imoralitatea și relațiile strâmbe sunt încurajate în mod intenționat", a spus el, potriviti euronews.com.
Pe de altă parte, principala formațiune de opoziție (Alianța Națiunii) se angajează să inverseze multe dintre politicile lui Erdoğan și și-a enumerat promisiunile electorale sub nouă rubrici principale. Justiția, lupta împotriva corupției și educația reprezintă prioritățile.
Opoziția dorește să desființeze președinția executivă a lui Erdoğan în favoarea sistemului parlamentar care exista anterior în Turcia.
Alianța promite să reducă inflația la o singură cifră în doi ani și să crească de cinci ori venitul național pe cap de locuitor. De asemenea, ei s-au angajat să trimită două milioane de sirieni înapoi în țara lor în termen de doi ani, pe bază de voluntariat.
Ce indică sondajele de opinie?
Predicțiile electorale indică o cursă strânsă între Erdoğan și Kılıçdaroğlu. Acestea sugerează o posibilă schimbare de putere după mai bine de două decenii. Cu toate acestea, mulți sunt sceptici cu privire la sondaje și cred că Erdoğan are în continuare prima șansă.
Pe baza celor mai recente rapoarte realizate de 4 din 5 companii de sondare a opiniei publice, Kılıçdaroğlu are un avans de o singură cifră în fața lui Erdoğan. Cu toate acestea, cifrele sugerează, de asemenea, că în Turcia va urma un al doilea tur de scrutin.
La parlamentare, potrivit ultimelor sondaje de opinie realizate de 11 companii diferite, AKP conduce cursa cu peste 32% din voturi, urmat de CHP, care ar urma să obțină aproximativ 27,6%. HDP, care va candida sub sigla Partidului Stângii Verzi, se află pe locul al treilea, cu aproximativ 10,7%.
Dacă ne uităm la voturile totale ale celor două blocuri de opoziție, Alianța Națiunii conduce în sondaje cu 42,2%, în timp ce Alianța Populară a lui Erdoğan ar urma să obțină 40,6% din voturi.
Care este miza?
Fără îndoială, inflația ridicată și criza economică se află în fruntea dezbaterilor electorale din țară.
Potrivit Institutului turc de statistică (TUİK), inflația anuală a fost înregistrată la 64,27% în 2022. Dar Grupul independent de cercetare a inflației (ENAG), susține că această cifră a fost mai mult decât dublă în realitate, cu o rată de 137,55%.
Costul ridicat de trai, în special în sectorul locuințelor, și rata șomajului sunt cele mai importante probleme de pe agenda alegătorilor.
Răspunsul guvernului și modul în care a gestionat cutremurele devastatoare din februarie se vor reflecta la urnele de vot.
Având în vedere că Turcia este țara cu cel mai mare număr de refugiați din lume, nu este surprinzător faptul că alegătorii consideră migrația ca fiind o altă problemă importantă. Unele sondaje arată că sentimentul anti-migranți a crescut, la fel ca și numărul de migranți.
Criticii lui Erdoğan spun că guvernul său a redus la tăcere vocile disidente, a erodat drepturile omului și a adus sistemul judiciar sub dominația sa. Mii de funcționari publici și academicieni au fost epurați din instituțiile publice în ultimii ani, iar zeci de jurnaliști au fost arestați.
Prin urmare, libertățile civile sunt și ele un subiect de discuții în alegeri.Nu în ultimul rând, tulburările provocate de cutremurele devastatoare din sud-estul țării au sporit îngrijorările cu privire la posibilele nereguli din timpul alegerilor.
