Variola maimuței este o infecție virală rară, întâlnită de obicei în zonele de pădure din Africa Centrală și de Vest. Boala își are originea la animale, dar în ultimii 50 de ani a fost raportată și la om, potrivit OMS.
Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că va organiza o întâlnire de urgență săptămâna viitoare pentru a stabili dacă va clasifica focarul drept urgență de interes internațional - cea mai mare alertă pe care o poate declanșa ONU. Acest lucru s-a întâmplat, deja, în cazul Covid.
De asemenea, OMS spune că, împreună cu mai mulți experți, caută un nou nume pentru variola maimuței. Această decizie vine după ce peste 30 de oameni de știință au scris, săptămâna trecută, despre „necesitatea urgentă a unui nume nediscriminatoriu și nestigmatizator” pentru virus și pentru boala pe care o provoacă.
Care sunt simptomele variolei maimuței?
Variola maimuței este rudă cu variola, o boală care a fost eradicată în 1980. Variola maimuței este mai puțin transmisibilă, provoacă simptome mai ușoare și este mai puțin mortală.
Cel mai frecvent simptom este o erupție cutanată, sub forma unor vezicule în evoluție. În majoritatea cazurilor din Europa au fost depistate leziuni la nivelul organelor genitale ale pacienților.
Erupția cutanată poate fi însoțită de:
- febră,
- dureri musculare,
- frisoane,
- oboseală,
- dureri de cap,
- dureri în gât sau ganglioni limfatici umflați (în special în zona inghinală și, eventual, în gât, sub bărbie și axile).
Acest ultim simptom este de obicei cel care îi ajută pe medici să distingă variola maimuței de varicelă sau variolă, conform OMS. Deseori, erupția apare mai întâi pe față, iar mai apoi se răspândește pe restul corpului, iar numărul de leziuni poate varia de la câteva la mii.
Cum se transmite boala
Variola maimuței este o zoonoză, adică o boală care se transmite de la animale la oameni, potrivit OMS. Cazurile sunt adesea găsite în apropierea pădurilor tropicale, unde există animale care poartă virusul. S-au găsit dovezi ale infecției cu virusul variolei maimuței la animale, inclusiv veverițe, șobolani braconați din Gambia, diferite specii de maimuțe. Virusul poate fi transmis prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat.
Transmiterea de la om la om este limitată. Virusul intră în corp, după un un contact fizic foarte apropiat și prelungit cu leziuni ale pielii, fluidele corporale sau secreții nazale ale persoanelor infectate. De asemenea, boala poate fi contractată prin contact prelungit cu bunuri contaminate ale persoanelor infectate, cum ar fi îmbrăcămintea, lenjeria de pat și prosoapele, se menționează într-o informare recentă a OMS, din 10 iunie.
Cineva care a contractat variola maimuței începe de obicei să prezinte simptome în aproximativ 6-13 zile, după contactul cu o persoană infectată, și poate dura până la 21 de zile.
Cum poate fi tratată boala
De obicei, simptomele se rezolvă de la sine după aproximativ 14-21 de zile.
Unele persoane pot avea nevoie de antibiotice și analgezice pentru a trata infecțiile secundare și durerea locală. Deși un nou vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variolei maimuței și s-a demonstrat că oferă protecție, aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă în Europa.
Variola maimuței poate afecta pe oricine intră în contact prelungit cu o persoană infectată sau cu bunurile infectate ale acesteia.
Persoanele cu un risc potențial crescut de infectare:
- cele din domeniul sănătății,
- cele care oferă servicii de curățenie,
- contacte apropiate ale cazurilor active, cum ar fi partenerii sexuali,
- femeile însărcinate,
- copiii.
Cum prevenim îmbolnăvirea
- evitarea contactului cu oricine are simptome;
- folosirea protecției în timpul contactelor sexuale;
- spălarea mâinilor în mod regulat, mai ales înainte și după contactul cu o persoană simptomatică și cu obiectele acesteia.
- consultarea medicului, în cazul unei leziuni sau a unei erupții neobișnuite.
