Un dispozitiv bionic dezvoltat de doi cercetători de la Virginia Commonwealth University School of Medicine ar putea ajuta milioane de oameni care se luptă cu pierderea mirosului, arată The Washington Post.
Pierderea parțială sau completă a mirosului, sau anosmie, așa cum este cunoscută din punct de vedere medical, poate fi provocată de mai mulți factori, inclusiv leziuni cerebrale sau boli precum Covid-19. Aproape 15 milioane de adulți din întreaga lume ar putea avea probleme legate de miros din cauza pandemiei de coronavirus, potrivit unei cercetări publicate anul trecut.
Nasul bionic îi poate ajuta pe cei care și-au pierdut mirosul
Richard Costanzo și Daniel Coelho speră că neuroproteza lor, pe care o numesc „nas bionic”, îi poate ajuta pe cei care și-au pierdut mirosul.
Costanzo spune că ideea sa pentru acest dispozitiv a apărut cu mult înainte de pandemie, din dorința de a ajuta persoanele care și-au pierdut permanent mirosul. Nevoia unui astfel de dispozitiv este mai mare acum din cauza pandemiei, a spus Costanzo, citând cercetările sale. Studiul realizat de Richard Costanzo și Daniel Coelho arată că 7,5% dintre pacienții care au contactat Covid-19 nu și-au recăpătat mirosul nici după doi ani de zile.
„Coronavirusul a afectat grav celulele senzoriale olfactive din nasul unor pacienți. Fără aceste celule, mirosurile nu sunt detectate, iar semnalele nu sunt trimise către regiunea olfactivă a creierului”, a spus Costanzo
Construirea unui „nas bionic”
Costanzo și Coelho folosesc microelectronica și inteligența artificială pentru a construi nasul bionic. Strategia lor este de a ocoli celulele olfactive deteriorate și de a stimula creierul cu o serie de electrozi implantați. O mică piesă externă detectează mirosurile și trimite semnale către un cip microprocesor care va genera „amprente digitale unice pentru diferite mirosuri”. Cipul va transmite apoi informațiile prin intermediul unor frecvențe speciale către un receptor din interiorul craniului pentru a stimula zonele specifice ale creierului care generează o anumită senzație sau percepție olfactivă.
În prototipul lor actual, atât piesa de detectare a mirosului, cât și cipul microprocesorului sunt atașate la rama unei perechi de ochelari. Pentru introducerea rețelei de electrozi în creier ar fi necesară o intervenție chirurgicală.
Cu toate acestea, Costanzo spune că un prototip complet va fi construit și testat pe pacienți abia peste cinci sau zece ani.
