Stilul de viață stresant și pe ”repede înainte” pe care îl avem în ziua de azi face ca fericirea și starea de bine, elemente esențiale pentru psihicul oamenilor, să fie o de multe ori evazive. Bagajul genetic, circumstanțele vieții, realizările, relațiile sociale, toate pot influența cât de fericit ești și cât de bine te simți. Dar există terapii care ne pot ajuta să ne găsim echilibrul interior, care ne dau o stare de bine și un impuls valoros pe drumul spre adevărata fericire. Ai nevoie de două lucruri esențiale: să reînveți să râzi și să te bucuri, și să îmbrățișezi.
Cum ne ajută terapia prin râs
”Terapia prin râs este o modalitate în care eu personal am particularizat psihologia pozitivă. Psihologia pozitivă pune accentul pe lucrurile bune, pe capacitatea de a vedea frumosul, de a descoperi speranța, și nu doar pe a analiza drama. în timp ce de exemplu în Asia, în India, Terapia prin râs înseamnă mai mulți oameni cre se adună la un loc și încep să râdă și intră efectiv într-o stare meditativă și rând, în Europa și în mod special în România, lucrurile nu aveau cum să stea așa. Pentru că avem nevoie să explicăm minții ce se întâmplă și după aceea, când omul se relaxează, când grupul se relaxează, se pot introduce acele elemente de joc și joacă ce produc râsul sau ce dau naștere stării de bine. pentru că întotdeauna am văzut terapia pron râs ca fiind o urmare benefică, nu un scop în sine al terapiei de grup, ci pur și simplu o urmare benefică ce vine într-un mod natural, firesc, după ce oamenii se relaxează”, spune Monica Dinulescu, psiholog și psihoterapeut.
Practic, această formă de terapie folosește umorul natural, cel neforțat, pentru a ajuta la ameliorarea durerii, a tristeții și a stresului și pentru a da starea de bine unei persoane, indiferent de vârsta sa.
”În urmă cu 10-15 ani când am gândit acest proiect m-am gândit în mod special la adulți, la oamenii stresați, la oamenii care, la sfârșitul zilei nu au timp neapărat să facă sport, nu au cum să se relaxeze, dar avea disponibilitatea să vină într-un grup unde să își facă cunoștințe noi și să participe la exerciții special create astfel încât să se detensioneze să se destreseze. ulterior, oameii au adus cu ei și copiii. Pentru că nu aveau timp să petreacă cu copiii și atunci s-au gândit la o activitate de familie. Și copiii au răspuns foarte bine pentru că ei intră mult mai ușor în starea de veselie.
Cercetările arată că un copil râde până la 400 de ori pe zi, în timp ce un adult mai râde de 20 de ori pe zi, dacă râde și de 20 de ori pe zi. Deci putem să învățăm de la propriii copii sau de la copii cum să ne relaxăm sau să vedem și partea bună a lucrurilor, sau să vedem și capabilitatea umană de aparticipa la joc. omul este singura ființă care, odată cu trecerea la maturitate, încetează să se mai joace. Dacă e să ne uităm, de exemplu, în lumea animalelor, vom vedea că animalele, chiar și animalele adulte, dacă sunt sănătoase se joacă. Or jocul este un dat firesc. Omul, în momentul în care ajunge la maturitate, chiar prin prisma educației, învață că a te juca sau a fi din când în când copil este un element de neseriozitate, sau ceilalți ar putea crede despre tine că nu ești un om serios. Ceea ce este fals. S-a dovedit științific că oamenii care râd bine împreună lucrează bine împreună, și chiar și la locul de muncă, dacă sunt relații sănătoase între oameni, dacă oamenilor le este permis să se relaxeze, să aibă pauze, să facă alte activități împreună, rezultatele muncii sunt mult mai bune”, explică psihologul.
Rolul râsului pentru sănătate
Terapia prin râs este o atitudine de viață, iar din punct de vedere medical, râsul de 3 – 8 minute, joacă un rol important în ameliorarea și chiar vindecarea bolilor, pentru că îmbunătățește starea psihică și reduce consecințele nefaste ale stresului.
”Este amuzament pe drumul vieții cum s-ar spune și ține de capacitatea noastră de a privi și ceea ce există deja în viețile noastre și totuși este bun. pentru că ceva e bun acolo. Un acoperiș deasupra capului, o floare în fereastră, cinci minute în care bem o cafea, suntem sănătoși. Sunt multe aspecte benefice pe care uităm să le mai vedem sau nu ne mai concentrăm asupra lor pentru că ne concentrăm pe ceea ce nu avem, pe ceea ce ne dorim, pe ce este cu minus.
La nivel medical dacă zâmbi, râdem, reușim să găsim bună dispoziție în fiecare zi, se secretă în sânge endorfine, celule răspunzătoare cu starea de bine. Mai avem oxitocină, la fel, hormonul fericirii, și toate acestea dau o senzație d ebine iar la nivelul organismului, dacă nu avem în sânge costizol, hormonul stresului sau o cantitate foarte mare de adrenalină, organele noastre interne funcționează armonios.
În momentul în care suntem foarte stresați sau foarte îngrijorați, secretăm cortizol și adrenalină, și pe termen lung acestea impactează funcționarea organelor interne. sistemul digestiv este impactat, sistemul hormonal este impactat, începem să acumulăm poate kilograme în plus, pe fond de stres, începem să nu ne simțim bine, să nu ne mai placă neapărat cum ne trezim dimineața, și cumva atunci putem spune că pierdem controlul. dar controlul poate fi recuperat mai ales începând cu o atitudine pozitivă și cu o atitudine constructivă. E adevărat că e greu. Pentru că este mai simplu să fii trist sau să te deprimi decât să fii bucuros sau să-ți găsești resurse de bucurie în viața de zi cu zi”, ne explică psihologul.
Atenție, însă! Prin această terapie nu va avea efect dacă să ne apucăm să râdem forțat, la comandată, de 50 sau de 100 de ori pe zi.
”Pentru că optimismul nu se învață neapărat din cărți sau nu putem să-l mimăm. Ne iese trei zile după aceea ne întoarcem la starea pe care o aveam inițial și asta și cauza pentru care foarte multe cursuri care vând rețete de fericire în trei zile nu funcționează pe termen mediu și lung, pentru că de fapt schimbare anu se face la nivel de conștiință sau de atitudine, schimbarea se face doar la nivel mental. Și atunci vorbim de o schimbarea care durează foarte puțin. or oprimismul sau atitudinea pozitivă de viață sunt ca și niște elemente de sport.
Trebuie să le exersăm în fiecare zi, să facem în fiecare zi alegerea de a vedea și ceva bun în ziua respectivă. Pentru că dacă nu facem această alegere în fiecare zi, foarte ușor firescul sau normalitatea ne trag înapoi și uităm că la finalul zilei când tragem linie am putea să conștientizăm și că am făcut ceva bun. Că am construit ceva bun, că am gândit ceva pozitiv. E vorba de o igienă mentală, pentru că așa cum avem o igienă fizică, e important să avem și o igienă psihologică. Or astea nu ne-o face nimeni și nu ne vinde nimeni rețeta pentru așa ceva și atunci e vorba de alegere și de schimbare la nivel de atitudine. E greu, dar nu este imposibil”, spune psihologul Monica Dinulescu.
Sfatul psihologului: Dimineața, să ne rezervăm timp pentru momentele de liniște
Practic, starea de bine ne-o găsim și ne-o alimentăm singuri, în fiecare zi, începând de dimineață, când trebuie să ne dăm timp și spațiu pentru a începe ziua cu dreptul. Practic, să uităm câteva minute că avem o groază de lucruri de făcut și un trafic infernal de înfruntat.
”Fiecare dimineață reprezintă de fapt o nouă naștere, și atunci psihicul este foarte sensibil. Și e foarte important ca în tabieturile noastre care ne ajută să ne împământăm, până la urmă, să introducem momente de liniște. Încerc să beau cafeaua 5 minute, dar să fie liniștite. Mă duc, mă spăl pe dinți, mă pieptăn, încerc să mă uit la mine, să îmi zâmbesc, să mă salut, să îmi spun ceva frumos. Mă întorc seara acasă, nu mă gândesc doar la ce n-a mers, mă gândesc și la ce a fost bine. Poate am văzut ceva. Orice, soare afară, poate am văzut că au înflorit copacii, sunt lucruri care contează deși pot părea minime. o altă sugetsie este sugestia de a fi prezent.
Prezent înseamnă să conștientizăm că tot ceea ce avem garantat este momentul acum. Deci nu o să trăim în trecut, și atunci activăm traumele, sau obișnuim să trăim în viitor, și atunci putem activa anxietatea. Și facem proiecții care nu sunt bune. Or uităm să conștientizăm momentul prezent. Care este ceea avem garantat în momentul acum. Iar momentul prezent, dacă punem ancorele în prezent, prin cele cinci simțuri: ne uităm în jurul nostru, mirosim, pipăim, adică efectiv ne ancorăm în prezent, poate fi un moment bun să descoperim că viața noastră totuși sunt niște lucruri frumoase, că suntem sănătoși, că ne plimbăm pe stradă, că avem cinci minute libere, că am ajuns acasă și acasă e liniște. Sunt niște lucruri minore, dar care ajută foarte mult.
Or acest exercițiu al prezentului, acel mindfulness cum se spune în ziua de astăzi, este mai important ca oricând, pentru ne ferește atât de trauma trecutului, pe care putem să o purtăm după noi și ne îngreunează viața și ne ferește și de anxietatea sau de eu știu pesimismul ce ne putem proiecta asupra viitorului, neștiind, necunoscând sau imaginându-ne că nu vom ave aniciodată suficient.”, explică pshologul Monica Dinulescu.
Cum ne ajută terapia prin îmbrățișare
În egală măsură, bucurie putem găsi și în cei dragi, din jurul nostru. Și în egală măsură le putem împărtăși și lor buicuria noastră și starea noastră de bine. Prin simpla îmbrățișare. Și există chiar o terapie care mizează pe asta.
”Cum se ia în brațe? Cred că toată lumea știe într-un fel sau altul. Varianta zice-se perfectă ar fi cu o mână pe corespondentul chakrei 4, chakra inimii, da, în spate, și cu o mână pe corespondentul chakrei 2, deci undeva pe coccis.”, spune psihologul Nușa Bugeac.
Dar de ce contează atât de mult îmbrățișarea și ce ni se întâmplă în timpul ei?
”În corpul uman circulă diverse: sânge, limfă, diverse. Încărcate cu diverși ioni, pozitivi, negativi. Și știm de la fizică faptul că deplasarea dirijată de sarcini creează câmp electromagnetic. Faptul că în noi circulă sângele, limfa, care sunt încărcate pozitiv și negativ, da, cu ioni pozitivi și negativi, se numește biocâmp. Deci, noi emitem un biocâmp electromagnetic. În momentul în care eu vin foarte aproape de tine sau chiar te iau în rațe, în momentul respectiv te iau în câmpul meu. Îți dau acces la ceea ce sunt eu. Și tu îmi dai acces la ceea ce ești tu în câmpul tău
Această apropiere, deci când noi ne apropiem ce înseamnă? Înseamnă că eu intru în câmpul tău, tu intri în câmpul meu, și cele două câmpuri se unesc. E ca la matematică: în intersecția de mulțimi avem o zonă comună. Și atunci acolo noi ne conectăm. Și nu mai este sentimentul de singurătate. nu mai este sntimentul ”eu sunt al nimănui”, ”sunt singură”, și această conexiune ne dă conexiunea de fapt cu viața. Sunt studii făcute că persoanele în vârstă care sunt singure, dar care au un animăluț de companie, un câine sau o pisică, sunt mult mai echilibrate emoțional in acest motiv. Pentru că biocâmp au și animalele, nu avem doar noi. Totul este vibrație și acest câmp ne face să ne conectăm în mod direct cu viața.”, explică psihologul.
Oamenii ”zid”
Poți îmbrățișa chiar și oamenii care par să respingă atingerea, dar dacă o faci cu inima deschisă.
”Este folositor și pentru tine, pentru că oferi ceva și este folositor și pentru acea persoană pentru că îi sparge un pic zidul acela de protecție. Din punctul meu de vedere, acestea unt persoanele care au cea mai multă suferință și au ce amai mare nevoie. Pentru că acel zid este pus pentru că acele persoane au fost rănite și nu mai vor să fie rănite. Și atunci au pus acel zid, nu mai interacționez, nu mai fac schimb cu mediul, pentru că mediul este toxic și mă rănește”, explică psihologul.
Fiecare dintre noi simțim, sub o formă sau alta, teama de a fi rănit. Dar e vital să o depășim pentru a ne bucura de viață.
”E posibil să fie o teamă într-o măsură mai mare sau mai mică universală, dar e vorba de cantitate și de intensitate. Deci, cât de des o manifești și cât de intens o manifești. Și cum gestionezi această teamă. Pentru că hai să vedem un scenariu. Mie mie frică că o să fiu rănită. Și atunci mă închid, mă bag într-un cocon, și atunci nu mai permit schimbul de emoție, nici să dau în exterior. Și eu astau acolo frumos în coconul meu, în suc propriu, și mă rog se întâmplă ce s eîntâmplă. Că mă mai apucă și pe mine jalea, disperarea, supărarea, furia și așa mai departe. Și care le întorc pe mine. Și nu permit să vină nimic din afară. Nici să mă bucur, de un răsărit de soare, de o frunză care cade, de frumusețea unei flori, de râsul unui copil, de ceva, de un tablou frumos, de orice. Nu mai permit emoției să vină spre mine.
Și, în timp, eu ajung să dau în fiert ca să zic așa, în suc propriu. Acolo, în coconul meu. Și aceasta se decompensează într-o boală, de regulă. pentru că boala corpului fizic este eliberarea emoțională, mentală sau spirituală a unei suferințe îndelungate. Deci când noi suferim foarte mult, deci avem niște gânduri care ne fac să suferim, avem niște emoții care ne fac să suferim, avem niște neînțelegeri fațăd e lume și viață care ne fac să suferim, mai devreme sau mai târziu se îmbolnăvește corpul fizic.”, explică psihologul.
Ca să depășim tendința de a ne complace în tristețe și pesimism trebuie să ne găsim propriile arme, ca pentru luptă, ca să spunem așa.
”Eu chiar recomand, așa cum avem la mașină trusa de urgență, să ne facem o trusă de urgență care înseamnă: ce filme mă liniștesc, ce tip de muzică sau câteva melodii care să mă liniștească. Sau o procedură, nu știu, o rugăciune, o meditație, mă uit la stele, mă uit la cer, mă uit la frunze, mă uit la ceva. Să am câteva acolo, trecute pe listă, chestii care rapid pe mine mă relaxează și mă încarcă.”, explică psihologul.
