Jocurile Olimpice 2024 se remarcă prin câteva premiere și aspecte inedite. Printre ele este culoarea pistei de atletism de pe Stade de France. Organizatorii au ales ca aceasta să fie violet, așa cum nu a mai fost vreodată în istoria competiției.
Însă culoarea face parte din caracteristicile tehnologice care fac ca această suprafață să fie unică. Noul design geometric din stratul inferior este menit să sporească performanțele sportivilor, iar Euronews Next a discutat cu omul de știință care a lucrat la modelarea numerică pentru crearea pistei.
Tehnologia din spatele pistei de atletism de la JO 2024
Pista de atletism a fost dezvoltată de compania italiană Mondo, cea care a furnizat, începând cu 1992, pistele principale ale stadioanelor pentru fiecare ediție de la Jocurile Olimpice.
Cercetătorii care au conceput această suprafață de pe Stade de France spun că noua formă geometrică a celulelor de aer de sub primul strat îi va ajuta pe sportivi să doboare noi recorduri și să prevină accidentările.
Până acum, pista de pe Stade de France era albastră, așa cum a fost și la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro 2016. La Tokyo, în 2021, pista a fost de culoare ruginie. Acum, organizatorii francezi au ales mov, dar în dreptul virajelor mai apare o nuanță de mov spre gri, pentru a semăna cu pista din urmă cu 100 de ani, când Parisul a organizat ediția din 1924 a Jocurilor Olimpice.
- Astfel, noua pistă cu nouă benzi este violet deschis la mijloc și mai închisă la margini, ocupă 23.114 metri pătrați și a fost nevoie de aproape trei luni pentru fi instalată.
Geometria celulelor de aer și carbonatul de calciu provenit din cochiliile moluștelor
În suprafața pistei, compania a încorporat carbonat de calciu provenit din cochilii de moluște, precum scoici sau midii, furnizate de o firmă din Sardinia, care reutilizează cochiliile din motive de sustenabilitate. Iar pista a fost realizată prin parteneriatul companiei Mondo cu Laboratorul de Inginerie a Polimerilor, din cadrul Politehnicii din Milano.
Are două straturi: stratul superior, cel care face contact cu încălțămintea și cel inferior, cu o densitate mai mică și care este comprimat atunci când sportivii aleargă. Pista nu este complet cauciucată în partea inferioară, ci conține celule de aer de o anumită formă geometrică. Traseul are forme geometrice eliptice, "dezvoltate prin design tradițional și modelare numerică".
"Principala diferență între această pistă și tehnologia anterioară este forma celulelor de aer pe care le avem în partea inferioară a pistei. Pista trebuie să ofere, în același timp, siguranță, prin reducerea șocurilor și creșterea performanței sportivilor, iar stratul inferior este cel responsabil pentru aceasta", a spus Luca Andena, potrivit Euronews Next.
El este profesor asociat de știință și tehnologia materialelor, la Universitatea Politehnică din Milano și este persoana care a realizat modelarea pistei. Luca Andena a făcut cercetări ani de zile în ceea ce privește modelarea numerică și a creat un model de nivel înalt pentru a simula diferite geometrii care să ajute cel mai bine performanța sportivilor.
"Când sportivii calcă pe pistă, o parte din energia alergării este transferată pe pistă, iar apoi pista o oferă înapoi. În funcție de modul în care funcționează acest transfer, chestia aceasta ar putea funcționa și împotriva ta sau poate avea un efect de propulsie net. Ceea ce am aflat este că, odată cu această nouă geometrie, avem practic o pistă care este totodată puțin mai moale, de care credem că sportivii se vor bucura. Dar, în același timp, avem un impuls net care ar trebui să dea o ușoară creștere a performanței față de cea precedentă", a spus Andena.
El susține că cercetătorii ar urma să primească feedback de la sportivi și, de asemenea, să lucreze cu producătorii de încălțăminte la îmbunătățirea performanțelor alergătorilor.
Următorul pas planificat este să se folosească inteligența artificială, alături de modelul creat, pentru a găsi noi geometrii care să aducă o altă generație de piste la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 2028.
"Noua pistă ar trebui să fie cel puțin la fel de rapidă ca și cea de la Tokyo (n.r.: ediția trecută a Jocurilor Olimpice), dar mai moale. Duritatea ei ar trebui să-i ajute pe alergători în ultima parte a sprintului, când le este mai greu să-și mențină viteza", a spus Andena, care susține că principalii beneficiari ar putea să fie atleții din cursele de 200 de metri și 400 de metri, precum și cei care concurează în probe pe distanțe mai lungi.
Cu toate acestea, el precizează că temperaturile extreme și vremea, în general, ar putea influența performanța lor pe pistă.
