2024 începea cu speranțe pentru Ucraina, la aproape 2 ani de război. Ajutorul occidental, esențial pentru a rezista armatelor lui Vladimir Putin, venea în cantități din ce în ce mai mari, deși nu atât cât cerea președintele Zelenski. Doar că Rusia nu a cedat deloc, iar acțiunile sale militare au continuat cu înverșunare. Nici măcar incursiunea surpriză a Ucrainei peste graniță, în regiunea rusă Kursk, nu a schimbat situația. Așa s-a ajuns în situația în care, în 2024, Ucraina a pierdut cea mai mare suprafață după cuceririle Rusiei în 2022.
2024 stătea să înceapă, iar de la Kiev, președintele Volodimir Zelenski se arăta încrezător că vor fi schimbări mari pe front. Și nu numai încrezător, ci chiar convins că armele occidentale și cele din producția internă, în creștere, vor face diferența pe front. Zelenski anunța că Ucraina va produce un milion de drone, noua armă dominantă în război.
Volodimiz Zelenski, președintele Ucrainei: „În noul an, inamicul va simți mânia producției (militare) interne. Armele noastre, echipamentul nostru, artileria, obuzele noastre, dronele noastre, salvele noastre navale către inamic și cel puțin un milion de drone FPV ucrainene. Toate acestea le vom folosi cu generozitate pe uscat, pe cer și, bineînțeles, pe mare, în Marea Neagră.”
Negocierile de la Davos nu au schimbat situația din Ucraina
Dincolo de război, comunitatea internațională continua să caute o soluție la conflict, și așa s-a ajuns la discuții în Elveția, la Davos. Negocierile nu au adus noutăți și nici un calendar care să stabilească etapele încheierii războiului din Ucraina. De altfel, acest lucru nu putea fi decis unilateral, iar Rusia invadatoare nu a fost parte a discuțiilor. Volodimir Zelenski a venit cu o formulă de pace, care a rămas doar o propunere.
La fel de importantă a fost și problema banilor pe care să îi primească Ucraina. Un ajutor comun european a întâmpinat probleme din cauza opoziției Ungariei. Iar sumele promise de Statele Unite ale Americii întârziau din cauza disputelor politice de la Washington. Situația a fost deblocată în februarie, când Senatul a adoptat un pachet de ajutor de 95,3 miliarde de dolari pentru Ucraina, Israel și Taiwan.
Între timp, Rusia bombarda de zor orașele și satele din Ucraina.
Katerina, locuitoare din Selîdove: „Două rachete au căzut pe strada noastră. Întreaga stradă a fost distrusă. Casa noastră este parțial deteriorată. Bombardamentele se intensifică, nu am dormit în această noapte. Până la 4 dimineața au fost bombardamente, bombardamente, bombardamente. Obișnuiam să le numărăm, acum sunt mai mult de 30 pe noapte. Nimeni nu mai poate suporta.”
Încercarea de a rezolva situația mai mult decât disperată a ucrainenilor a făcut să apară zvonuri despre eventuala trimitere de militari ai NATO în luptă. „Nimic nu este adevărat”, a reacționat Jens Stoltenberg, secretar general al alianței militare la acea vreme. Era un răspuns la o idee a președintelui Franței, propunere solitară, respinsă de altfel la nivel european.
Peter Stano, purtător de cuvânt al Comisiei Europene: „Nu există nicio decizie la nivelul UE cu privire la vreun fel de trimitere de trupe sau forțe terestre în Ucraina pentru a lupta. În această etapă, consensul în Uniunea Europeană și la nivelul UE este de a oferi Ucrainei tot ceea ce este nevoie pentru cât timp va dura, astfel încât Ucraina să poată câștiga războiul de apărare de drept.”
Așadar, trupe occidentale nu, dar bani din străinătate da. Și pentru că Uniunea are și alte probleme financiare, a găsit o soluție – utilizarea activelor Rusiei blocate în Occident. În nici un caz nu este însă vorba de confiscarea acestora, acțiune care ar ridica probleme de legalitate și ar provoca reacții nervoase ale Moscovei.
Josep Borrell: „Știm că există resurse în valoare de 360 de miliarde de euro ale Băncii Centrale a Rusiei, care au fost înghețate. Și discutăm de săptămâni întregi despre cum să folosim veniturile generate de aceste resurse. Până acum, nu vorbim de capital în sine, ci de profiturile aferente generate de aceste active, datorate majorării semnificative a dobânzilor.”
Cu o parte din probleme deja rezolvată, a venit din nou vremea să se discute despre pace. Președintele Ucrainei încerca să adune cât mai mulți aliați care să meargă la discuții în Elveția. Dar tot fără actori importanți, între care evident Rusia și China. Beijingul refuza să meargă la discuțiile de la Geneva pentru că nu ar fi întrunite condiţiile pentru prezenţa sa, în primul rând participarea atât a Ucrainei, cât şi a Rusiei.
De altfel, Moscova nici măcar nu a fost invitată și nici președintele SUA nu confirma participarea. De la Moscova, Vladimir Putin spunea că nu vrea să mai audă de noi negocieri pentru că ar fi fost păcălit o dată.
Vladimir Putin, președintele Rusiei: „Semnificația acestui eveniment este clară, să reunim cât mai multe țări posibil, apoi să declarăm că totul a fost convenit cu toată lumea și apoi să prezentăm acest lucru Rusiei ca o problemă deja rezolvată, ca un ultimatum. Nu va exista o astfel de dezvoltare a evenimentelor.”
Incursiunea Ucrainei în Kursk, o lovitură grea pentru Rusia
La scurt timp după acest nou eșec al diplomației, Ucraina a decis să încerce și altceva – atacarea directă a Rusiei, dar nu cu drone și rachete, cum deja o mai făcuse, ci cu militarii Kievului trecând peste graniță. Mai exact în Rusia, în regiunea Kursk. O metodă de presiune pentru a aduce Moscova la masa negocierilor, susținea președintele Volodimir Zelenski. Și așa a ajuns Ucraina să ocupe aproape 800 de kilometri pătrați în Rusia, chiar dacă mai târziu suprafața s-a mai redus.
Oleksandr Sîrskîi, comandantul Armatei ucrainene: „Căutarea și eliminarea inamicului în Sudja și în alte trei așezări a fost finalizată. Pentru a menține legea și ordinea și a asigura nevoile prioritare ale populației, a fost creat un birou de comandant militar în teritoriile controlate din regiunea Kursk. (De la începutul zilei, trupele noastre au avansat de la 500 de metri la 1,5 kilometri în anumite direcții, au respins trei contraatacuri inamice și continuă să desfășoare operațiuni ofensive.”
Atacul surpriză al ucrainenilor în regiunea Kursk a zguduit Kremlinul. Operațiunea îndrăzneață, despre care nu par a fi știut nimic nici măcar aliații Kievului, a fost cel mai mare atac asupra Rusiei de la cel de-al Doilea Război Mondial. Rusia începea evacuarea și declara stare de urgență. Numai că situația pe frontul din Ucraina rămânea favorabilă lui Vladimir Putin.
Cum pot schimba alegerile din SUA deznodământul războiului din Ucraina
În aceste condiții, toți actorii priveau cu interes spre Statele Unite, unde urmau alegeri prezidențiale. Democrații erau susținători neclinți ai Kievului, dar lumea se întreba ce va fi dacă Donald Trump va câștiga. Același Trump care a promis că pune capăt războiului într-o singură zi, dar și părea dispus să dea oarecare satisfacție Moscovei, amânând cu 20 de ani aderarea Ucrainei la NATO.
Iar Rusia părea dispusă să îl asculte pe Donald Trump.
Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei: „Nu noi am rupt relațiile (cu Statele Unite), nu este de datoria noastră să propunem să le reluăm, dar dacă există o inițiativă de a ne așeza și de a vorbi sincer, fără cerințe unilaterale, despre unde ne aflăm și cum ar trebui să mergem mai departe, nu o vom lăsa fără răspuns.”
Până la final mai era însă cale lungă. Ucraina a primit în fine acceptul american de a lansa spre Rusia rachete cu rază lungă de acțiune. Moscova nu a rămas datoare și a atacat Ucraina cu o rachetă balistică. Probabil fără încărcătură explozivă, dar care deschidea o perspectivă îngrozitoare.
Vladimir Putin, președintele Rusiei: „Racheta poate lovi chiar și ținte foarte protejate și adânci. Potrivit experților militari, în cazul unei utilizări masive a acestei rachete, adică mai multe simultan într-o singură lovitură, puterea acestei lovituri va fi comparabilă cu utilizarea armelor nucleare. Deși Oreshnik nu este, desigur, o armă de distrugere în masă.”
Una peste alta, 2024 nu a fost un an în care Ucraina să înregistreze progrese pe front. Nu a eliberat teritoriile ocupate, nu i-a fugărit pe ruși peste graniță și nu a obținut pacea. Iar analiștii militari spun că Rusia continuă să înainteze pe pământul ucrainean și o face în zone strategice, unde a reușit să slăbească și să atace liniile defensive despre care se credea că sunt consolidate.
Vladislav Parkhomenko, student la Universitatea din Kiev: „Pentru mine, o zi de viață în Ucraina înseamnă, desigur, raiduri aeriene, alarme care sună mereu, în fiecare zi. Eu, deși nu sunt din Kiev, studiez aici. Sunt din Zaporojie, așa că fiecare zi atât în Kiev, cât și în Zaporojie este un coșmar. Mereu noi explozii, în fiecare zi sunt victime civile, lovituri asupra infrastructurii civile și clădiri rezidențiale. De fapt, fiecare zi este o luptă.”
