Pentru o călătorie cu trenul de noapte în România ai nevoie de un pic de curaj. Și răbdare, multă răbdare. Dacă în alte țări vagoanele de dormit oferă un minim confort pentru cei care au de străbătut distanțe lungi, la noi mai bine îți aduci de acasă lucrurile de care știi că ai nevoie. Am mers și noi cu trenul de noapte pe traseul București-Arad. 13 ore în care am avut ocazia să constatăm că toate nemulțumirile călătorilor sunt perfect justificate. Urmăriți un nou episod din campania Euronews „România pierde trenul”.
Maraton pe șine: 600 de kilometri, în 13 ore, la sub 50 km/h
Cristian Popa, jurnalist Euronews: „Nu se aude trenul nostru, dar ne pregătim din nou de drum. De data asta o să avem parte de o experiență similară cu un maraton. Mergem spre Arad și dacă este să ne uităm pe bilet facem aproape 13 ore până în momentul în care o să ajungem acolo. Vom merge și vom sta în vagonul cușetă, va fi și asta o experiență. Hai să vedem cum va fi!”
„Bună seara! Avem și noi bilete, dar nu știu, ăsta e vagonul de dormit, nu?! 423, aici!
În partea astalaltă. Aaa, e vagon de dormit, cușetă. E și restaurant, ceva?
Nu!
Mulțumim”.
Ne așteaptă o noapte lungă. Viteza medie a trenului pe traseul de aproximativ 600 de kilometri e de mai puțin de 50 de kilometri pe oră, așa că ar fi bine să ne facem comozi. Atât cât se poate în condițiile în care în cușeta de trei metri pătrați ne-am adunat șase oameni.
Vagoanele-cușetă: înghesuială și frig
La cușetă nu e loc de prea multe mofturi, iar cabinele sunt mixte, așa că avem doamne ca parteneri de drum.
Discuție în cușetă:
„Bună seara! Ce mai faceți, doamnelor?
Așteaptă un pic, mamaie.
V-ați lămurit un pic cum sunt locurile?
Da, e jos una. Unul aici sus”.
Aviz amatorilor, dacă nu aveți condiție fizică, mai bine vă rezervați biletul din timp ca să vă puteți alege și patul. Urcatul în paturile de sus nu e chiar pentru oricine. E nevoie de ceva echilibristică.
Cristian Popa, jurnalist Euronews:
„Și acum începe și aventura noastră. I-am văzut pe colegii noștri de drum cum și-au pregătit paturile și a venit și rândul nostru. Acum mă cațăr eu aici sus. Doamnă, dacă erați aici sus, cum vă descurcați?
Era mai greu.
Trebuie să ai niște calități de gimnast, de sportiv cumva, că altfel nu prea merge”.
Degeaba ne-am grăbit noi, că trenul nu alerga nicăieri. Ba chiar a plecat cu întârziere din gară. Timp berechet să aranjăm bagajele ca mobila într-o casă.
Discuții în cușetă:
„Nu trebuia să plecăm de 15 minute? E fix, nu trebuia la fără un sfert?
Are întârziere.
Dar au de-a scuze ăștia de aici, e nenorocire, îți vine să intri peste ei. Zic că-s liniile proaste, că repară la ele.
Repară de 18 ani de când merg eu cu trenul.
Și nu se vede luminița de la capătul tunelului? Zic nu se vede luminița de la capătul tunelului.
Dacă nu se remediază ceva în țara asta, nu se mai vede, se întunecă de tot”.
Avem timp să facem cunoștință pe îndelete cu partenerii de călătorie. În plus, aflăm așa că se poate și mai rău, iar oamenii au multe de spus despre starea trenurilor și aproape niciodată ceva de bine.
Discuții în cușetă:
„La Euronews, la România pierde trenul!
Aaa! La România pierde trenul. Noi suntem!
Am mers și sus, și jos. Am mers și la clasa I. Am mers astă vară. WC-uri înfundate, aoleu, un miros de acolo…
Serios, la clasa I?
Am zis că îmi iau acolo, că acolo sunt condiții. Că se auzea că e așa. Nimic. Mai bine zic stau aici, măcar nu mai dau o grămadă de bani fără niciun rost”.
În tren, așa cum știm deja: vara prea cald și iarna prea frig, așa că oamenii care au mai făcut traseul au venit pregătiți cu toate de acasă.
Discuție reporter – călătoare:
„Și cu pătură ai venit de acasă?
Da, că mi-e frig noaptea!
O bibliotecă ceva, nu? Glumesc. Deci ești obișnuită. Știi de fapt despre ce este vorba. Dă-ne și nouă niște sfaturi, că noi suntem la prima cursă pe linia asta. Trebuie să ne luăm pătură, papuci de casă.
Mie nu-mi place să adorm în așternuturile astea.
Mi-a fost frică. O dată am găsit ploșnițe, dar nu în tren cu cușetă, era tren normal, mergeam spre Brașov și am rămas cu frică de atunci”.
Ne pregătim pentru o noapte grea, în care somnul numai somn nu e, cu trenul scârțâind din toate încheieturile. Dimineața nu ne găsește prea odihniți. Între timp, mulți au coborât în stația din Timișoara, așa că am rămas aproape singuri în vagon până la Arad.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: „Aici am văzut o treabă care mi s-a părut cel puțin ciudată. Uite ce aflăm aici. 2006, probabil atunci a fost refăcut vagonul ăsta, la Grivița. Și dacă ne uităm aici. Spațiu deratizat și dezinfectat la data de 23.08.2023. Sper ca asta să nu fie o informație reală pentru că dacă într-adevăr ultima deratizare, dezinsecție s-a făcut în august 2023, sunt aproape doi ani. Mult prea mult”.
La lumina zilei vedem și mai bine cârpelile din fiecare compartiment.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: „Peste tot pe unde ai intra, ai să găsești urme de vechi, de demult. Ia uite, aici e ruptă bancheta. Aici la fel. Uite, aici a fost cârpită la un moment dat cât de cât. Vechi. Vezi urme de vechi. Astea sunt vagoane care probabil ar fi fost mult mai bune să fie duse la casat. Uite, și aici, la fel. Pentru că nu s-a investit în ultimii ani absolut deloc. Uite ce rudimentară e treaba asta. Pare ceva așa, ca și cum am venit cu niște ață, cu un ac și m-am pus să peticesc cât de cât, măcar să dau altă față. Nu s-a mai investit de ani de zile, de zeci de ani de zile, mai ales pe zona asta de călătorie de noapte”.
Promisiuni de la autorități
Din birourile de la București, se fac promisiuni.
Ionuț Săvoiu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor: „Fondurile europene au fost aprobate în PNRR pe un program stabilit și aprobat de Comisie. E vorba de 55 de locomotive electrice destinate călătorilor, 20 de locomotive diesel de manevră, care vor fi transformate din diesel în locomotive cu acumulatori, deci vor fi convertite pe, vor fi locomotive electrice cu acumulatori, și modernizarea a 139 de vagoane, între care un număr de vagoane cușetă, 30 de vagoane cușetă”.
E însă mult prea puțin pentru ce ar fi nevoie, spun specialiștii.
Ionuț Ciurea, director executiv Asociația Pro Infrastructura: „Cererea e atât de mare. Mie mi se pare incredibil. Ce potențial fantastic este. În ciuda infrastructurii praf, în ciuda materialului rulant vai mama lui, oamenii în continuare cer la vagoane de dormit”.
Zeci de ani de subfinanțare și dezinteres au dus la realitatea cu care se confruntă zilnic călătorii. Iar subvenția de care beneficiază CFR nu pare să ajungă mereu acolo unde e mai mare nevoia.
Ionuț Săvoiu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor: „Avem pârghii prin care putem să îi penalizăm dar ei nu au bani să funcționeze, dacă îi mai și penalizăm...
Cât poate să rupă din sărăcie, despre asta e vorba, cât poți să rupi din sărăcie să poți să aloci pentru interfața ta cu publicul călător. Probabil au ajuns la concluzia că nu pot să rupă nimic, pentru că rămân fără bani de salarii. Probabil la asta au ajuns”.
Starea materialului rulant al CFR Călători e și motivul pentru care s-au cerut bani din PNRR pentru modernizare. Din cele peste 2200 de vagoane pe care le are în parc CFR Călători, doar aproximativ 800 sunt și folosite pe calea ferată. Aceeași situație și în ceea ce privește locomotivele. Sunt peste o mie pe hârtie și doar puțin peste 400 pe traseu.
Reporter: Cristian Popa
Operator imagine: Daniel Stan
Montaj: Cosmin Buță
Editor coordonator: Amalia Dascălu
