Milioane de cetățeni ucraineni au fugit din calea războiului declanșat de Rusia la începutul anului trecut. Mulți au ajuns în România, unde în cea mai mare parte au fost preluați și ajutați de autorități.
Refugiată ucraineană, stabilită la Brașov: „Sunt foarte recunoscătoare poporului român care ne-a primit și ne-a ajutat”
Unii dintre ei sunt și acum în grija statului, alții au reușit să se integreze și să se descurce cu propriile forțe. Este și cazul unei femei în vârstă de 46 de ani, plecată cu familia din Odessa. Au ajuns la Brașov unde și-au deschis un salon de înfrumusețare și în care au angajat și alte ucrainence.
La două zile după începerea războiului din Ucraina, Iulia, împreună cu soțul și cei doi copii de patru și 17 ani, și-au părăsit țara. S-au stabilit la Brașov.
Iulia Velicenko, refugiată din Ucraina: „Eu am lucrat ca și cosmeticiană, aveam două saloane în orașul Odesa. De 17 ani sunt cosmeticiană. Am creat un grup de Telegram unde distribuiam informații utile pentru ucraineni. Au fost situații când m-am deplasat la graniță să întâlnesc cetățeni ucraineni, prieteni, cunoscuți. Îi ajutam ca să se adapteze aici. Treptat, s-a creat o comunitate a celor din sectorul de frumusețe și am înțeles că trebuie să deschid o firmă și să lucrăm împreună”.
Anastasia are 23 de ani și a plecat din Herson abia acum două luni, când orașul se afla încă sub ocupație rusă.
Anastasia Vercenko, refugiată din Ucraina: „Când vezi cadavre pe stradă și militari ruși, lângă ușa ta... Și când știi ce fac ei cu oamenii, cu ucrainenii, unicul gând pe care îl ai este cum să te aperi”.
Alături de alte două fete, Anastasia, dar și Iulia își văd viitorul la Brașov, vor să învețe bine limba și nu se mai văd vreodată întorcându-se în Ucraina.
Iulia Velicenko, refugiată din Ucraina: „Îmi vine să plâng. Este viața mea, viața mea în Ucraina și este foarte greu să las Ucraina. Este o mare tragedie pentru poporul ucrainean ceea ce se întâmplă acum. Sunt foarte recunoscătoare poporului român care ne-a primit și ne-a ajutat”.
Stanislav Velicenko, fiul Iuliei: „A fost greu la început pentru că e un oraș necunoscut și nu aveam prieteni ucraineni, dar apoi la școala românească au început copiii să vină către mine și să mă accepte”.
Iulia și-a pus deoparte disperarea și și-a găsit puterea în meseria și talentul ei. A găsit un apartament al cărui proprietar să fie de acord să poată deschide o firmă. Aici, a ajutat-o o avocată. A cerut apoi aprobarea vecinilor, cărora le-a povestit despre afacerea ei, iar mai apoi și-a deschis SRL-ul cu ajutorul unei contabile. Aceasta se ocupă în numele ei de tot ceea ce înseamnă acte. A primit un Număr de Identificare Fiscală NIF care poate fi obținut de orice cetățean străin. Iar pe angajate le-a găsit pe un grup de ucraineni, unde a întrebat cine lucrează în domeniu. Astfel, Iulia, alături de alte trei colege, încearcă să facă viața mai frumoasă doamnelor și domnișoarelor din orașul de sub Tâmpa.
