Corespondență de la Bruxelles. Petrică Dulgheru este directorul executiv al organizației REDI (Roma Entrepreneurship Development Initiative), care are sediul la Bruxelles, în inima Europei. Scopul organizației este să ajute comunitățile de romi dezavantajate din România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, dar și din alte țări.
Provine dintr-o comunitate de romi din Teleorman, unde mulți dintre locuitori nu au acces la educație sau se luptă să își găsească un loc de muncă. După ce a terminat Facultatea de Chimie în București, a făcut un doctorat în Irlanda și apoi a lucrat pentru Comisia Europeană.
Susținând cauza comunității din care face parte, el este un vorbitor frecvent la evenimentele UE despre incluziunea socială și antidiscriminare.
”Problemele apar când uiți de o comunitate sau de un grup de oameni care supraviețuiesc pe lângă tine”
Jurnalist: În tot ce înseamnă Uniunea Europeană, partea de incluziune și de antidiscriminare este foarte des întâlnită și adusă în dezbatere. Organizația pe care o conduci are sediul în Bruxelles, la câțiva pași de Parlamentul European. Ce așteptări ai după alegerile din 9 iunie?
Petrică Dulgheru: La Parlamentul European, toată lumea știe foarte bine, la nivel teoretic, ce ar trebui făcut, sau cel puțin știa. Doar că acum începi să ai din ce în ce mai mult extremă dreapta, care combate toate principiile astea liberale. Dar încă sper, mai ales că acum avem alegerile, să avem un partener de discuție în Parlamentul European și în Comisia Europeană atunci când vine vorba de antidiscriminare, atunci când vine vorba de a oferi oricui din lumea asta posibilitatea să își poată plăti facturile, să aibă grijă de copii, să-i ducă la școală.
Jurnalist: Cum vezi tu diferența dintre România și Belgia, pe partea de discriminare? În ce punct este România versus țările din Uniunea Europeană?
Petrică Dulgheru: Dacă este să compar România versus Belgia, poate acum 10 ani ți-aș fi zis că ar trebui să ne uităm un pic ce face Olanda, ce face Belgia, ce face Marea Britanie când vine vorba de incluziune. Acum nu știu dacă mai pot să le dau chiar așa mare exemplu. Cred că fiecare dintre țările astea au problemele lor și problemele vin, de fapt, în momentul în care uiți de o comunitate sau de un grup de oameni care cumva supraviețuiesc pe lângă tine.
”Ce aș putea eu să fac cu 2 milioane de romi din România?”
În România, ai comunitatea romă care a fost uitată așa vreo câteva secole, nu câțiva ani. Pe principiul 'sunt aici, dar nu e treaba noastră'. Acum, Belgia are o problemă, nu cu romi, are o problemă cu populația musulmană care locuiește nu foarte departe de unde discutăm noi acum, noi suntem în buricul târgului. Dar la 3 km de aici, ai de fapt sărăcie, la fel cum găsești prin Ferentari, ai oameni care se duc la culcare flămânzi.
Cred că soluția la toată problema asta e să te uiți la următorul lucru: care este potențialul grupurilor ăstora care sunt dezavantajate și excluse de pe piața forței de muncă. Ce aș putea eu să fac cu 2 milioane de romi din România? O treime dintre ei sunt copii. Dacă eu mă asigur că ăștia 600.000 intră pe piața forței de muncă și nu rămân pe ajutor social, de fapt sunt un beneficiu net pentru societatea românească. Aceeași poveste și cu populația musulmană de aici, din Belgia.
”E foarte important să se simtă reprezentați de cineva care se uită la ceea ce au sau pot să aibă, și nu la ceea ce le lipsește”
Jurnalist: Cât de important este votul persoanelor de etnie romă? Sunt ei motivați în vreun fel să meargă duminică la vot? Se simt ei reprezentați și susținuți în forurile europene?
Petrică Dulgheru: Eu cred că potențialul romilor, ca votanți, este un potențial extraordinar de mare și este educarea bazinului ăstuia electoral, având în vedere că vorbim de atât de mulți tineri care nu au votat, dar vor vota acum și în următoarele alegeri parlamentare.
E foarte important ca oamenii ăștia să se simtă reprezentați de cineva care se uită la ei și se uită la ceea ce au sau pot să aibă, și nu la ceea ce le lipsește. Ca să faci chestia asta, ai nevoie ca politicienii să recunoască potențialul acestui grup, care e un grup considerabil și în Europa și în România. Dar, mai ales, în Europa.
Dacă te gândești la faptul că ai o comunitate romă în Uniunea Europeană de 6 milioane și în Europa de 12 milioane. Deci asta ar putea să fie un bazin electoral care poate să fie folosit spre bine sau spre rău, dacă oamenii ăștia se duc către extrema dreaptă doar din dorința de ”let's have fun". Cum au făcut cu Trump în Statele Unite, în care au zis ”oricum pe mine nu mă reprezintă chestia asta, deci votez cu ăla care o să zguduie din temelii sistemul”. Poate să fie un antivot.
”Să le spunem există un viitor și pentru voi în tot proiectul ăsta european”
Asta poate să fie foarte periculos. Dar, dacă vorbim cu oamenii ăștia și încercăm să le spunem 'există un viitor și pentru voi și în tot proiectul ăsta european, putem să facem ceva și pentru voi', pot să fie de fapt masa aia critică care se asigură că în Parlamentul European nu vei avea o majoritate extremistă.
Jurnalist: Cum ți-a venit ideea înființării organizației pe care o conduci? De ce în Belgia și nu în România?
Petrică Dulgheru: Eu vin dintr-o comunitate de romi din Teleorman, din Videle, unde nivelul de sărăcie cred că nu mai trebuie explicat. Teleorman, unul dintre județele care, deși a dat mulți politicieni de top în România, este unul dintre locurile unde pur și simplu nu-ți găsești de lucru și nu poți să faci absolut nimic. Eu cumva am reușit să merg la școală și să să merg la facultate. Am terminat facultatea de chimie la București și după aceea am făcut doctoratul în Irlanda, la Dublin. Apoi am lucrat la Comisia Europeană.
”Foștii mei colegi de joacă din Teleorman mă rugau să îi ajut să-și găsească job-uri în Franța, în Germania”
Eu am menținut legătura foarte, foarte apropiată cu părinții mei și cu comunitatea de unde m-am născut, iar, de fiecare dată când veneam în România, foștii mei colegi de joacă mă rugau să îi ajut să-și găsească job-uri în Franța, în Germania. Am făcut asta pentru câțiva dintre ei. După aceea mi-am dat seama că pot să ajut doar câțiva, n-o să pot să fac niciodată chestia asta la un nivel foarte mare. Și atunci am zis 'trebuie cumva să instituționalizez conceptul ăsta într-o organizație'. Iar asta am făcut-o în 2012, după ce am întâlnit niște oameni foarte bine intenționați și foarte dornici să ajute. Am introdus proiectul în România, în Bulgaria. Dar m-am folosit foarte mult de contacte pe care le-am avut aici, fie în România, oameni care lucrau în bănci sau care lucrau în guvern sau în fundații.
”Dacă te izolezi în lumea asta, care e toată globalizată, n-o să reușești să faci nimic”
Faptul că locuiesc în Belgia cred că ajută destul de mult. Ajută pentru că eu sunt rom, dar sunt unul dintre oamenii care reușesc să îi aducă pe cei care sunt din altă parte sau din altă zonă un pic mai aproape de comunitate. Iar scopul meu, de fapt, este să forțezi comunitatea să se ducă un pic mai mult către majoritate. Că, dacă te izolezi în lumea asta, care e toată globalizată, n-o să reușești să faci nimic. Iar pe ceilalți să-i aduci un pic mai aproape.
”Mă duc la vot și voi vota pentru mai multă Europa și pentru Europa mai unită”
Jurnalist: Cu ce gânduri vei merge la vot, ce așteptări ai și ce lucruri prevezi pentru următorii 5 ani?
Petrică Dulgheru: Eu cred că, în momentul de față, politicienii pro-Europa încă n-au reușit să găsească metoda de comunicare astfel încât să explice omului de rând care este valoarea adăugată a fi european, libertate de mișcare, securitate, toate topic-urile astea care-s cele mai importante.
Mă duc la vot și voi vota pentru mai multă Europa și pentru Europa mai unită. Cred că este foarte important să ne asigurăm că ceea ce s-a construit în ultimii 30-40 de ani, nu numai în România, dar și în alte părți, rămâne. Nici nu ne rusificăm, nici nu ne închidem frontierele pentru toată lumea. Cu siguranță, trebuie să te asiguri că cei care intră în Parlament vor și să facă ceea ce e bine pentru societate. Deci o să votez pro-Europa. Iar ce o să se întâmple în următorii 5 ani, eu cred că o să fie critic pentru noi, ca și societate, în felul în care societatea o să arate.
