Atunci când președintele ucrainean, Volodimir Zelenski a fost întrebat dacă este îngrijorat de încercările rușilor de a-l ucide, el a răspuns că nu-și poate permite să fie îngrijorat. "Dacă m-aș gândi constant la asta, m-aș închide în mine însumi", a declarat liderul ucrainean într-un interviu acordat CNN luna trecută. "Bineînțeles, gărzile mele de corp ar trebui să se gândească cum să împiedice acest lucru să se întâmple, iar aceasta este sarcina lor. Eu nu mă gândesc la asta".
Deși este o întrebare pe care Zelenski nu este dornic să o ia în considerare, este, de asemenea, una pe care susținătorii săi din țară și din străinătate nu își pot permite să o ignore. Încă de când a respins o ofertă de evacuare, spunându-le potențialilor salvatori americani "am nevoie de muniție, nu de o plimbare", președintele ucrainean a jucat un rol cheie în obținerea sprijinului internațional pentru lupta împotriva Rusiei.
Nu e de mirare că legislatorii ruși și bloggerii militari ultranaționaliști au format un cor care cere ca el să fie principala țintă. La câteva săptămâni după invazia pe scară largă a lui Vladimir Putin, declanșată în februarie 2022, un consilier de top de-al lui Zelenski, Mihail Podoliak, a dezvăluit că au existat cel puțin o duzină de tentative serioase de asasinare a șefului său de către echipe rusești de sabotaj și de informații, inclusiv ceceni și mercenari Wagner care au încercat să pătrundă în cartierul guvernamental al Kievului.
În mod clar, riscurile sunt acum mai mici decât în primele săptămâni haotice ale războiului, când tancurile rusești se îndreptau spre capitala ucraineană și puțini credeau că națiunea va supraviețui. Dar nimeni din guvernul ucrainean sau din parlamentul țării nu se îndoiește că pericolul rămâne ridicat, așa cum notează Politico.
În martie, au existat noi apeluri pentru uciderea lui Zelenski după ce sabotorii ruși anti-Putin susținuți de Ucraina au luat cu asalt granița și au invadat două sate rusești din regiunea Briansk. Legiuitorul Mihail Deliagin a declarat că "singurul răspuns normal" la acest incident este "eliminarea imediată a lui Zelenski".
Din cauza amenințării care planează asupra vieții sale, vizitele lui Zelenski în străinătate sunt planificate în cel mai mare secret. Kremlinul are un palmares terifiant în ceea ce privește operațiunile de asasinat. Gândiți-vă la Alexander Litvinenko, un ofițer de informații rus care a dezertat în Regatul Unit și a fost otrăvit în 2006, sau la recentra tentativă de otrăvire cu Novichok a lui Serghei Skripal, în 2018, în Salisbury, Anglia.
Succesiunea constituțională
Având în vedere mizele și riscurile, nu este de mirare că oficialii ucraineni au tendința de a ignora cererile de a discuta despre ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar reuși să aibă succes - sau refuză să vorbească în mod oficial, îngrijorându-se că subiectul pare mult prea macabru.
Și totuși, în ciuda reticenței de a se angaja public în această chestiune, există un plan, potrivit interviurilor cu oficiali și legislatori ucraineni, precum și cu analiști. Într-adevăr, secretarul de stat american Antony Blinken a declarat acest lucru: "Ucrainenii au planuri în vigoare - despre care nu am de gând să vorbesc sau să intru în detalii - pentru a se asigura că există ceea ce am numi `continuitate guvernamentală` într-un fel sau altul", a declarat el anul trecut pentru CBS News.
În mod oficial, conform Constituției, linia de succesiune este clară. "Atunci când președintele nu își poate îndeplini îndatoririle, președintele Radei ucrainene [parlamentul ucrainean] preia responsabilitățile sale", a declarat Mikola Kniazhitski, un deputat de opoziție din orașul Lviv, situat în vestul țării. "Prin urmare, nu ar exista un vid de putere".
Președintele Radei - Ruslan Stefanciuk, membru al partidului Slujitorul Poporului al lui Zelenski - nu are o cotă de încredere deosebit de mare în sondajele de opinie. Aceasta este de aproximativ 40%, mai puțin de jumătate din cea al lui Zelenski. Acesta nu este foarte popular printre parlamentarii opoziției.
"Dar nu cred că acest lucru contează", a declarat Adrian Karatnicki, cercetător senior nerezident la Centrul Eurasia al Atlantic Council. "Există o echipă de conducere puternică și cred că am vedea un guvern colectiv", a adăugat el.
Șoc sistemic
Istoria oferă și ea o oarecare siguranță. Complotiștii de la Kremlin ar face bine să citească o lucrare bazată pe date, scrisă de academicienii Benjamin Jones și Benjamin Olken pentru Biroul Național de Cercetare Economică (NBER) din America, privind efectul asupra instituțiilor și războiului al celor 59 de asasinate de lideri naționali care au avut loc între 1875 și 2004.
"Asasinatele autocraților produc schimbări substanțiale în instituțiile țării, în timp ce asasinatele democraților nu", au concluzionat aceștia.
"Asasinatul nu a schimbat niciodată istoria lumii", a declarat cu încredere premierul britanic Benjamin Disraeli, la câteva săptămâni după ce președintele Abraham Lincoln a fost împușcat mortal în timp ce urmărea o piesă de teatru la Teatrul Ford din Washington D.C. Într-adevăr, asasinatul a avut un efect redus în ceea ce privește inversarea reformelor administrației sale.
În aceeași notă, asasinii lui Iulius Cezar nu și-au atins obiectivul de a salva Republica romană condamnată de dictatură, ci doar au declanșat războaiele civile care au accelerat tranziția aparent inevitabilă către sistemul imperial al cezarilor. Desigur, trebuie să recunoaștem că, la o jumătate de secol după ce Disraeli a făcut remarca sa, impactul extraordinar al asasinării în iunie 1914 a moștenitorului tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, a fost resimțit în întreaga Europă timp de decenii.
Situația Ucrainei este, firește, specială. Cu instituțiile sale democratice care se consolidează, este departe de Republica Romană în descompunere, ale cărei zile erau aproape sigur numărate, indiferent dacă asasinarea lui Cezar a avut succes sau nu.
Deși moartea lui Zelenski ar fi un șoc psihologic, Karatnicki a declarat că pentru a evalua impactul probabil trebuie să se ia în considerare modul în care Ucraina s-a transformat de când Rusia a lansat invazia la scară largă. Asaltul lui Putin a ajutat, fără să vrea, la crearea unui nou sentiment național, a spus el. Publicul este unit "în ceea ce privește obiectivele sale", a adăugat el.
Cea mai slabă verigă
Dacă există o verigă slabă în acest scenariu, probabil că aceasta nu se află în Ucraina, ci printre aliații săi.
Ucrainenii au o viziune mai echilibrată asupra lui Zelenski, văzând atât punctele forte, cât și pe cele slabe. Deși a fost lăudat pentru buna sa conducere în timpul războiului, a fost criticat și pentru pașii greșiți - în special pentru că nu s-a pregătit mai bine pentru o invazie pe care o credea improbabilă.
Războiul din Ucraina nu este un război al unui singur om. Și, cel puțin în Ucraina, puțini se îndoiesc că alți lideri, la fel de demni, s-ar ridica la înălțimea situației, așa cum au făcut-o de la invazie încoace.
