În lumea în care majoritatea decide, ne amintim din când în când că avem totuși și minorități demne de luat în seamă. Chiar dacă nefirescul poate fi greu de perceput pentru unii, modul în care ne raportăm la el vorbește despre noi. Un exemplu sunt stângacii. Trăiesc printre noi, ne sunt rude, colegi ori prieteni, dar ce știm concret despre ei?
Un studiu publicat de Savantgarde arată că în România, procentul celor care se percep ca fiind stângaci depășește cu puțin 5%. În realitate sunt mult mai mulți cei care au venit pe lume stângaci. Dar societatea, regulile absurde și nevoia de a fi in ton cu lumea i-a obligat să se schimbe.
Urmăriți un reportaj despre cum e să fii minoritar într-o lume a majorității.
În anii în care comunismul românesc folosea modelul sovietic și cerea să aibă o populație obedientă și omogenă, instituțiile statului se conformau. Inclusiv școala, acolo unde fiecare elev care apuca stiloul cu mâna stângă era considerat o anomalie. Liliana s-a născut stângace într-o lume în care toți erau obligați să fie dreptaci.
Liliana Tegzes: ”Primeam lovituri în ceafă, să schimb lingura, ajunseseră părinții să îmi lege mâna stângă de scaun, îți era rușine. Aveam sentimentul ăsta de pedeapsă.”
Acum este semidreptace, cum spune ea. Sau ambidextră. Fiica ei, Iulia, a avut șansa de a nu crește într-o perioadă în care firescul să fie văzut ca anormal. Pe ea nu a obligat-o nimeni să schimbe stânga cu dreapta.
Iulia Tegzes: ”Pictez, desenez. Îmi dau seama că, instinctiv, când e să fac un lucru, să mănânc cu stânga, ridic furculița, fără să gândesc.”
Iulia recunoaște că zi de zi se lovește de obiecte care îi sunt peste mână. De la tastatura laptopului, la mouse, ustensile de bucătărie, pixul cu spirală de la ghișee, contactul și schimbătorul de viteze din mașină, măsuța rabatabilă a scaunului din sălile de conferință sau chiar banalul ibric de cafea.
Ustensile pentru stângaci
Ca să îi ușureze viața de elev, tatăl Iuliei a deschis un magazine pentru cei născuți altfel. De 8 ani, în librăria lui, clienții găsesc colțul stângacilor. De la creioane, pixuri sau stilouri special concepute pentru mâna stângă, până la caiete, foarfece, rigle care au numerotarea în oglindă față de cele pentru dreptaci sau ascuțitoare cu lama poziționată invers.
În direcția naturală pare să meargă acum și societatea, care nu mai împarte dreptacii și stângacii în buni și răi.
Ioana este învățătoare. Și ea născută stângace. Și ea obligată să fie în rând cu lumea. În călătoriile ei în străinătate s-a oprit oriunde a găsit obiecte școlare sau materiale didactice care i-ar putea ajuta pe copiii stângaci la clasă.
Ioana Tarău - profesor învățător: ”Părinții sunt temători, nu știu dacă profesorul de la clasă va înțelege această problemă, care de fapt nu este o problemă. Suntem la fel ca ceilalți.”
Cinci dintre elevii ei sunt stângaci. Copii care își văd ”stângăcia” ca pe un atu.
Maria Karastogianni: ”Mă face să mă simt puțin mai unică, pentru că sunt stângace și accept chestia asta.”
Grig Ceausescu: ”Mie uneori mi se pare un pic ciudat, doar că părinții mei îmi tot zic că oamenii care sunt stângaci sunt mai creativi și nu mă mai simt așa.”
Dar ca să ajungi să nu te simți ”așa” trebuie să ai parte de multă acceptare, spun psihologii.
Jeni Chiriac – psihoterapeut: ”Poate să aibă tendința de a se izola social de ceilalți, nu se simte suficient și atunci îi poate afecta stima de sine, performanțele școlare.”
Specialiștii spun că la persoanele stângace e mai activă emisfera cerebrală dreaptă. Asta ar însemna abilități verbale mai bune, o adaptabilitate mai bună, mai multă creativitate și, uneori, chiar un coeficient de inteligență mai ridicat.
De-a lungul istoriei au existat personalități marcante stângace
Aristotel, Napoleon Bonaparte, Michelangelo, Albert Einstein sau Leonardo DaVinci. Nu duce lipsă de stângaci celebri nici prezentul – Bill Gates, Angelina Jolie, Barack Obama, Tom Cruise, Robert de Niro sau Lady Gaga.
Chiar și așa, diverse forme de stigmatizare a stângacilor încă există. Inclusiv la nivel lingvistic. În franceză ”gauche” înseamnă “stânga” dar și ”neîndemânatic”. În engleză, ”right” înseamnă ”dreapta”, dar și „a avea dreptate”. Iar în limba română a fi stângaci înseamnă și că ești neîndemânatic.
Alexandru Dincovici – antropolog: ”În mai multe societăți există astfel de stereotipuri și există cumva presiuni culturale, pentru ca oamenii să se conformeze unui anumit ideal. Avem și ortodoxia care e calea cea dreaptă, există tot felul de analogii în sensul acesta, asta poate să vină pentru că și metaforele, de obicei, vin tot din experiențe.”
Potrivit studiilor, aproximativ 12% din oamenii din întreaga lume sunt stângaci. În Olanda, Statele Unite și în Belgia ar fi cei mai mulți.
Conform Institutului de Marketing și Sondaje, un studiu publicat de Savantgarde, România se încadrează în media europeană. Spre exemplu, 83% dintre bărbați se consideră dreptaci, 4,7% stângaci și 12% ambidextri. Bucureștiul are cei mai puțini dreptaci, dar și cei mai mulți care își folosesc ambele mâini. La polul opus e Moldova, acolo unde aproape 87% dintre respondenți s-au declarat dreptaci. Aproape 94% dintre bărbați și 96% dintre femei au răspuns că semnează întotdeauna cu dreapta. 88% dintre cei între 18 și 29 de ani spun că semnează mereu cu dreapta, însă procentul crește odată cu înaintarea în vârstă. În cazul celor peste 45 de ani, procentul se apropie de 100%.
Marius Cosmeanu – sociolog: ”Atitudinea și felul în care ne raportăm la stângaci e în tendința generală de ignorare a celuilalt, majoritatea dictează și nu prea are nici interes, nici curiozitate și aș spune nici maturitate pentru a exploata bogăția asta, pentru că Romania e plină de periferici, cum sunt și stângacii, dar despre care nu știm aproape nimic. Generația tânără e mai destupată, își asumă cu mai mult curaj și mai conștient mai multe condiții, nu doar cea de stângaci.”
Și totuși, cum și când ne-am împărțit între dreptaci și stângaci?
Genetica e o explicație, dar nu singura. Însăși evoluția omului de-a lungul timpului a dus la fenomenul de lateralizare, cum îl numesc specialiștii, în care una dintre emisferele cerebrale devine dominantă.
În același timp, folosirea mâinii drepte s-a împământenit și în context istoric sau religios. Zeii vechilor civilizații binecuvântau cu dreapta și blestemau cu stânga. În Grecia antică, Platon asocia dreapta cu binele şi stânga cu răul. Secolele 15 și 16 au însemnat opresiune pentru stângaci din partea Bisericii Catolice, care asocia stânga cu diavolul.
