Radu-George Bolborici este șef de promoție al Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologie Informației din cadrul Universtății Politehnica București. Într-un editorial pentru Euronews România, tânărul inginer vorbește despre cum vede educația, oportunitățile și tehnologia, odată devenit absolvent.
În următoarele paragrafe se află o scurtă privire de ansamblu asupra experienței mele cu sistemul de învățământ, dar și câteva sugestii pentru îmbunătățirea acestuia. Pe parcursul experienței mele de până acum s-au produs numeroase schimbări care nu au adus nici cea mai mică modificare în ceea ce privește învățământul.
Consider că accentul trebuie pus pe un număr foarte redus de schimbări care să aibă un impact major asupra calității educației, iar acestea implică consens între toti actorii care sunt în prezent, sau s-ar putea afla în viitor, într-o poziție executivă. În ceea ce privește sistemul de educație, la nivel macroscopic, există două componente esențiale fără de care niciodată România nu va avea învățământ de calitate, indiferent de câți miniștri se schimbă și de câte schimbări de fațadă au loc.
O primă componentă este remunerarea, fără de care nu pot fi atrași oamenii cei mai buni în educație. Cadrele didactice trebuie plătite la un nivel care să poată concura cu piața muncii, iar opțiunea de a deveni profesor să nu fie doar o variantă de rezervă. Există un proverb: "Omul sfințește locul" și de însemnătatea sa trebuie ținut cont în elaborarea oricărui plan de orice tip, deci și în educație.
O a doua componentă este selecția, fără de care nu se pot crea evaluări ale personalului din învățământ, iar remunerarea ar deveni doar o risipă a resurselor. Trebuie să existe mecanisme prin care să se determine care sunt acei profesori competenti, care își merită postul. Însă, pentru a fi posibil acest lucru, este imperativ să se dispună de o bază de selecție care nu poate exista fără salarii corecte, competitive și care, în plus, să crească odată cu performanțele și nu neapărat cu vechimea în sistem.
”Memorarea cuvânt cu cuvânt a unor esee reprezintă tocmai o încercare de a fenta sistemul”
Nu în ultimul rând, cu privire la materia predată pot fi discuții, dar după rezolvarea problemei de fond discutate anterior. Criticile în ceea ce privește învățământul inferior le consider, în mare parte, clișee, cu toate că sunt și unele îndreptățite. Spre exemplu, se reiterează ideea conform căreia elevii sunt obligați să memoreze pe dinafara, pentru examenul de Bacalaureat, texte. Impresia mea, creată în liceu, este că s-a pus accentul pe scrisul coerent, articularea ideilor și înțelegerea multiplelor unghiuri de vedere asupra unei opere literare. Astfel, memorarea cuvânt cu cuvânt a unor esee reprezintă tocmai o încercare de a „fenta” sistemul, și nu de a-l urma, sub forma în care a fost conceput.
În concluzie, finanțarea constituie mijlocul principal prin care sistemul educațional se poate îmbunătăți, dar banii trebuie să se îndrepte, în special, către acele direcții care produc rezultate și nu trebuie risipiți doar din dorința de a afișa oficial un procent mare din PIB-ul alocat educației.
