Cristina-Mihaela Stanciu este șefă de promoție al Facultății de Știința și Ingineria Materialelor din cadrul Universității Politehnica București. Într-un editorial pentru Euronews România, tânăra ingineră vorbește despre cum vede educația, oportunitățile și tehnologia, odată devenită absolventă.
Consider că parcursul meu academic a fost dovada că, chiar și într-un sistem de învățământ atât de blamat, se poate. Nu spun că nu este loc de mai bine, pentru că întotdeauna se pot face progrese, însă eu nu văd ca fiind totul de-a dreptul imperfect. Sper ca în timp să se atingă un model cât mai adecvat, atât pentru elevi sau studenți, cât și pentru cadrele didactice.
O schimbare pe care aș face-o este introducerea mai multor ore de practică, chiar din primii ani de facultate. Astfel, studenții s-ar adapta mai ușor sarcinilor și responsabilităților pe care meseria aleasă le presupune. De asemenea, după finalizarea studiilor superioare, găsirea unui loc de muncă s-ar simplifica, dat fiind faptul că pe parcursul stagiilor de practică se acumulează experiență, aceasta fiind, uneori, un factor decizional pentru obținerea unui loc de muncă. Teoria este extrem de importantă deoarece îți explică ce, cum și de ce trebuie să faci un anumit lucru, însă practica este vitală în formarea deprinderilor unui specialist. Având în vedere faptul că programul de studii pe care l-am urmat nu este unul pur teoretic, pe parcursul celor 4 ani am avut șansa de a mă pregăti din punct de vedere practic, atât în cadrul orelor de laborator, cât și pe parcursul orelor de practică obligatorii.
”Este necesară crearea unui mediu propice elevilor, astfel încât rata abandonului școlar să scadă”
De asemenea, din perspectiva mea, este necesară crearea unui mediu propice elevilor, astfel încât rata abandonului școlar să scadă. Nu ne putem aștepta să avem profesioniști în toate domeniile dacă elevii, care pot deveni mai târziu studenți, aleg să își întrerupă studiile.
În ceea ce privește o eventuală alegere de a părăsi România pentru a profesa într-o țară străină, pentru mine nu reprezintă un ideal. Îmi doresc să rămân în țară deoarece și aici este nevoie de specialiști. Cred că atunci când îți place ceea ce faci și pui suflet în munca ta, eforturile îți vor fi apreciate oriunde și poți atinge o stabilitate profesională și financiară. Având posibilitatea de a pleca într-o țară din vestul Europei prin intermediul programului Erasmus+, am conștientizat faptul că nu există lucruri care nu se pot face și la noi, dacă există voință. De asemenea, ca lucrurile să se schimbe în bine, România are nevoie de tineri care își doresc să facă o schimbare în bine. Cu toții ne dorim o viață stabilă, dar asta presupune implicare și dorință de îmbunătățire. Din punctul meu de vedere, țara noastră are un potențial enorm de dezvoltare deoarece avem resurse umane capabile de a face performanță în toate domeniile.
În prezent, consider că tehnologia ne este un partener de nădejde. Lucrurile au evoluat și vor mai evolua, iar ca noi să putem ține pasul, indiferent de domeniul în care activăm, cred că trebuie să apelăm și la tehnologie. Munca unui om este simplificată considerabil atunci când intervin mijloacele tehnice, deci și productivitatea crește. Trebuie să remarcăm faptul că, în perioada pandemiei COVID-19, tehnologia a făcut ca totul să meargă cât de cât normal, permițându-ne să participăm la cursuri, să lucrăm de acasă, să păstrăm legătura cu ceilalți. Toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu am fi trăit într-o eră a digitalizării.
În ceea ce privește sistemul de învățământ, consider că elevii și studenții ar trebui să aibă acces la cât mai multe mijloacele tehnice. Trebuie să recunoaștem și să acceptăm faptul că, de exemplu, inginerii, medicii, economiștii nu ar putea face performanță fără ajutorul software-urilor care corespund nevoilor lor. Imaginați-vă un inginer care petrece ore în șir interpretând un set de date în loc să facă acest lucru în câteva minute cu ajutorul unui program. Acesta este doar un exemplu care arată cu adevărat beneficiile științei în viețile noastre.
Înțeleg ideea conform căreia tehnologia poate avea și efecte mai puțin plăcute, de exemplu dependența, în cazul în care nu este folosită moderat dar, totuși, susțin că părțile pozitive ale acesteia nu trebuie să fie ignorate.
