Recentele bombardamente de la centrala nucleară Zaporojie din Ucraina au reaprins temerile cu privire la eventualitatea unui accident nuclear. Unitatea, care se află la doar 500 de kilometri distanță de Cernobîl, funcționează cu o tehnologie diferită și este proiectată să reziste unei explozii puternice. Experții se întreabă, însă, cât ar rezista unui bombardament deliberat și constant.
Care sunt punctele nevralgice la Zaporojie și ce riscuri sunt acolo aflăm dintr-un interviu în exclusivitate cu un doctor în fizică nucleară, cercetător la King's College în Londra, Doctor Ross Peel.
Adriana Matei, Head of International Desk, Euronews Romania: Ajutați-ne să înțelegem cronologia unui astfel de eveniment. În cel mai pesimist scenariu, care ar fi cronologia? Să zicem, de la deconectarea centralei nucleare de la rețeaua ucraineană.
Dr. Ross Peel, cercetător la King’s College, Londra: Dacă se deconectează de la rețea, centrala se închide automat și trece pe generatoarele cu motorină, ca să mențină funcțiile de siguranță. Zaporojie are două tipuri de generatoare pe motorină: primele sunt cele foarte mari, statice, care merg mai multe zile fără realimentare. Acestea sunt un pic mai vechi și există unele îndoieli dacă mai funcționează cum trebuie sau dacă, poate, au nevoie de întreținere. Celelalte sunt generatoare mai mici, mobile, aduse după ce s-a întâmplat la Fukushima, ca urmare a lecțiilor pe care le-am învățat după (acel accident). Ele pot funcționa doar câteva ore până să necesite realimentare.
Atât timp cât este cineva acolo care să alimenteze generatoarele cu motorină, atunci totul ar trebui să se mențină în condiții de siguranță. În cel mai rău caz, dacă nu sunt disponibile generatoarele pe motorină, dacă sunt distruse sau nimeni nu le alimentează cu combustibil, încât nu mai putem asigura aprovizionarea cu energie electrică, atunci combustibilul din reactoare se poate supraîncălzi în doar o oră sau două și se pot topi (reactoarele). În acest caz, poate fi deteriorat vasul reactorului, pot exista scurgeri de materiale radioactive în clădirea în care se află reactorul.
Clădirea este proiectată să împiedice... este proiectată să izoleze, de fapt se numește clădire izolatoare și este concepută să reziste oricăror forțe generate de o explozie în interiorul său și multor avarii provocate din exterior, ca să împiedice eliberarea de materiale radioactive. Deja avem mai multe evenimente diferite care ar trebui să se întâmple ca cel mai rău scenariu să devină realitate, iar, în ultimă fază, ar trebui să se întâmple ceva care să dezintegreze clădirea izolatoare.
Deci ar trebui să fie o explozie ce depășește orice am prevăzut noi și este puțin probabil sau ar fi rezultatul unei deteriorări provocate din afară, de bombardamente sau atacuri îndreptate asupra clădirii, ar trebui ca atacul să fie puternic, deliberat ca să dezintegreze clădirile, care nu sunt deloc fragile, sunt foarte puternice.
Ce s-ar putea întâmpla, în cazul unui accident nuclear
Reporter: În cazul unui accident nuclear, ce substanțe ar putea fi eliberate în atmosferă și pentru cât timp ar putea contamina aerul sau solul?
Dr. Peel: Amestecul de materiale dintr-un reactor nuclear sau din combustibilul uzat după ce a trecut prin reactor conține, de fapt, întregul tabel periodic, mai mult sau mai puțin toate elementele, evident cu câteva excepții.
Fiecare element ia forme diferite, deci sunt sute de componente în materialul acela, iar fiecare are un nivel diferit de radioactivitate, fiecare se găsește în altă cantitate în combustibil, are altă durată în care este periculos, ca să explicăm în cuvinte simple. Deci, avem un amestec de lucruri diferite. Materialele în sine, unele vor deveni sigure în doar câteva minute, zile, iar altele persistă ani de zile.
Ce analizăm este pericolul pe care îl presupune eventuala eliberare a acestor materiale, care s-ar răspândi peste o anumită zonă. Zona peste care s-ar răspândi este determinată, mai ales, de condițiile meteo. Dacă vântul bate puternic într-o anumită direcție, atunci, în mod firesc, praful acela foarte fin – forma sub care vor fi (materialele) –, și gazele vor fi purtate de vânt într-o anumită direcție, răspândindu-se cumva în formă de con de la punctul de eliberare, din cauza vântului.
Normal că zonele cele mai apropiate de centrală și cele din centrul conului probabil vor fi cel mai grav afectate. Zonele mai depărtate sau de la marginile conului vor fi mai puțin afectate. Este ceea ce numim „fuior” de materiale radioactive (nor radioactiv), iar modelarea norului radioactiv și stabilirea zonei în care se va deplasa este o sarcină foarte grea, iar eu personal nu sunt specialist în așa ceva.
Reporter: După accidentul de la Cernobîl, Uniunea Sovietică a organizat atunci o operațiune de proporții pentru a reduce daunele. Cine ar putea interveni acum (la Zaporojie), având în vedere că s-ar întâmpla în mijlocul unui război?
Dr. Peel: Să se aducă la Zaporojie administratori ai dezastrului, după modelul de la Cernobîl, ar fi foarte dificil și ar fi o situație diferită. Resursele ucrainene și cele rusești care se află în prima linie a acestui conflict nu se pot reorganiza ușor din activitățile actuale și din efortul de luptă ca să gestioneze un dezastru de acest fel. Aș fi foarte îngrijorat cu privire la cum ar fi gestionat un astfel de dezastru.
În mare parte, fiecare țară traversată de norul radioactiv trebuie să ia propriile măsuri. La centrală, va depinde de cine deține controlul acolo și de cum intervine. S-ar putea ca forțele ruse – dacă centrala ar fi așa de avariată încât să emită radioactivitate la scară mare –, să nu se știe dacă vor sta ca să intervină sau se vor retrage și îi vor lăsa pe ucraineni să vadă cum să gestioneze situația.
