Ian Tilling trăiește în România de 30 de ani și a înființat aici primul ONG care i-a ajutat pe oamenii străzii, „Casa Ioana”. Britanicul a povestit într-un interviu pentru Euronews România cum a ajuns să aleagă țara noastră drept casă și ajută astăzi femeile care fug de violența domestică.
A aflat despre România din documentarele despre tragediile din orfelinatele comuniste
Ian Tilling: „Am fost atras de România după ce am văzut imaginile de atunci din presă, la începutul lui 1990, cu orfelinatele comuniste, era ceva îngrozitor, ți se rupea inima. Soția mea a fost cea care mi-a spus «Du-te acolo și vezi ce poți să faci». Am împrumutat o dubiță și am încărcat-o cu lucrușoare pentru copii, medicamente și am traversat Europa până la București”.
Așa a început povestea lui Ian Tilling în România. În 1992 a venit pentru prima dată, iar în 1997 a deschis „Casa Ioana”. Era prima organizație care se ocupă de ajutorarea bucureștenilor rămași fără casă.
O organizație care se ocupă de ajutorarea bucureștenilor rămași fără casă
Ian Tilling: „Sunt multe drumuri care duc la pierderea locuinței. De multe ori este vorba de pierderea locului de muncă, deci economic, bolile cronice, dizabilitățile sunt alte motive, dezintegrarea nucleului familial, erau mulți tineri care fugeau de acasă. Am început să vedem tot mai multe femei care își pierdeau casa, dar în cazul lor era vorba de violență domestică. Atunci, la Casa Ioana ne-am gândit ce vom face ca să ajutăm această nouă demografie a persoanelor fără un adăpost, adică femei și familii”.
Programul durează câteva luni până la un an, în funcție de caz, implică ajutor psihologic, social și reintegrare pe piața muncii.
Ian Tilling: „Le întrebăm unde vor să fie atunci când vor pleca de la Casa Ioana, răspunsul e aproape întotdeauna vreau să trăiesc în propriul meu apartament, deci acesta e obiectivul cel mai mare, ok, cum facem să ajungem acolo? Cum ajungi de aici, până acolo. Așa că le ajutăm să-și găsească o formulă pentru a ajunge acolo și punem această formulă într-un proiect pas cu pas.
Totul este direcționat către obținerea independenței de a trăi, reintegrarea pe piața muncii, economisirea de bani pentru a reuși să obțină un credit pentru o casă, mutarea la casa nouă. Toate pregătirile pe care le facem cu ei sunt gândite în așa fel încât, dacă mai ajung vreodată într-o astfel de criză, nu își vor mai pierde echilibrul din nou, vor reuși să se mențină pe linia de plutire și să treacă cu bine peste”.
Tilling spune că, deși are 72 de ani, nu se va retrage niciodată din activitate, fiindcă oamenii au în continuare nevoie de ajutor.
Tilling spune că se consideră român, chiar dacă nu are cetățenie română.
Ian Tilling: „Nu am cetățenia, dar am numele meu de român, Ion Tilinescu. Da, inima mea este aici, mi-am trăit o mare parte din viață aici, e casa mea”.
