Marșuri lungi, cu aproape tot echipamentul în spate, trageri pe timp de zi și de noapte, aruncări cu grenade și instrucție de front. Așa se pregătesc recruții care vor să devină soldați profesioniști. Aceste lucruri sunt cunoscute. De fapt, mai mult ni le imaginăm din poveștile celor care au apucat să facă armata obliogatorie sau a filmelor pe care le-am văzut. Armata a lansat o nouă campanie prin care vrea să recruteze peste 5.000 de soldați. La Baza 2 Logistică Valahia din Ploiești, se antrenează 16 recruți care au reușit să treacă de procesul de selecție. O echipă Euronews a filmat o zi din viața lor, de la deșteptare, până la final - tragerile pe timp de noapte. Și le-a ascultat poveștile, de proaspăt recruți.
O zi din viața viitorilor soldați profesioniști
Sebastian Miu, recrut: „Toti am plecat cu gândirea de acasă, că toți au spus, mai ales cei vârstnici, „Când am făcut eu armata, era greu”.
Ionela Tudose, recrut: „Avut momente în care am simțit că o să renunț”.
Au trecut 10 zile de când au pășit pe poarta unității. Proaspeții recruți trebuie să petreacă aproximativ „încazarmați”, nu au voie să plece acasă, să poarte alte haine decât echipament sportiv sau uniformă, să facă lucrurile pe care și le doresc, când și le doresc.
Sebastian Miu, recrut: „Nu, acum nu este greu. Mai ales, mediul în care suntem acolo, de la cazare, mâncare și toate cele, nu avem ce să reproșăm”.
Ionela Tudose, recrut: „Încurajată de părinti, de prieteni, de toată lumea, am încercat să trec mai departe și am reușit, am trecut și de perioada de cazarmare”.
În cele două săptămâni trebuie să învețe nu doar mânuirea armelor sau tehnici de supraviețuire. Trebuie să deprindă disciplina cazonă. Sunt tineri, atleți, au o formă fizică bună, dar doar își imaginau că sunt disciplinați.
Ana Pietro, recrut: „Perioada de selecție a fost OK, n-a fost nici grea, nici ușoară, dar a fost un mod de adaptare”.
Sebastian Miu, recrut: „Pot spune că nu eram la fel de disciplinat, clar nu mă trezeam la ora la care o stabilim aici, să fac o înviorare, să alerg, să fac exercitii fizice”.
Trezirea de dimineață: un ciocănit scurt în ușă
La ora 6:00 dimineața, „plantonul” dă trezirea. Un ciocănit scurt în ușă, fără ciripit de păsărele sau sunetul mării așa cum te trezesc smartphonurile.
Recruții au doar câteva minute la dispoziție să iasă la înviorare. În drum spre întunericul de afară se roagă să nu plouă pentru că înviorarea se face indiferent de vremea de afară, oricum e frig când ești abia dat jos din pat.
Ceasul ticăie – în cinci minute trebuie să îmbrace rapid uniforma și să își ia tot echipamentul potrivit respectivei zile.
Micul dejun – încă un moment care nu mai seamănă aproape deloc cu ce li se povestise sau ce au trăit până acum. Este bogat în calorii, variat și gustos, nu ca pe vremea părinților sau bunicilor. Dar se mănăncă la oră fixă, 7:00 dimineața și chiar și mersul până la popotă sau spălatul mâinlor se face în formație ori ordonat. Încă un amănunt, au voie să stea cu capul descoperit.
Urmează o zi lungă de antrenamente
După masă, pe cursanți îi așteaptă camioanele și o zi lungă de antrenamente.
Pot fi trageri în poligon, aruncarea cu grenada, marșuri sau alte variante de instrucție și de deprindere a tehnicilor de supraviețuire. Marșurile durează mai multe ore pentru că au de străbâtut până la 15 kilometri. Partea dificilă nu este distanța, ci deplasara – terenul nu este plat, iar recruții cară pe ei echipamente care cântăresc până la 25 de kilograme – numai vesta antiglonț are 14, la care se adaugă masca de gaze, armamentul și altele.
Abia ajunși în poligon își află programul. De aceea trebuie să fie atenți ce „împachetează” înainte de a se urca în camioane.
Mihaela Barbu, jurnalist Euronews: „În cele patru săptămâni de pregătire inițială, recruții au trageri cu toate categoriile de arme din dotare, precum pușca, mitraliera sau pistolul mitralieră, pentru a se familiariza cu folosirea acestora”.
Supravegheați la orice pas de instructori
Recruții sunt supravegheați la orice pas de instructori. Nu le pândesc greșelile, sunt acolo să-i ajute să deprindă acele noțiuni care în viața unui soldat fac diferența între a fi „un om întreg” sau nu.
lt. Andrei Pătrașcu, locțiitor comandant companie și instructor, Baza 2 Logistică „Valahia”: Cel mai important aspect pentru un instructor, din punctul meu de vedere, este răbdarea. Lucrurile care nouă ni se par simple, pentru ei, la început, sunt foarte complicate”.
Sebastian Miu, recrut: „E un sentiment când tragi primul cartuș, ți se face pielea de găină, mai pe românește”.
Ana Pietro, recrut: „Cel mai mult mi-a plăcut când am fost data trecută în poligon și am tras cu pistolul mitralieră”.
Damian Bretan, recrut: „Am executat aruncarea cu grenadă, sunt niște emotii foarte mari. Cu cât te antrenezi, devii mai bun”.
Ionela Tudose, recrut: „Este pentru a doua oară când ajung într-un poligon. Prima dată au fost niște emoții puternice, îmi tremura totul în mână”.
col. Lucian Indolean, comandant, Baza 2 Logistică „Valahia”: „În primul rând, vor învăța să devină militari, anumite aptitudini de a executa mișcări, deplasări, de a deprinde tragerea cu armamentul pe care îl au în dotare, de a utiliza mijloacele de protecție pe care le au în dotare și de a acționa coerent, ca un grup, ca o formație militară”.
Masa de prânz o mănâncă „în teren”. Însă, acum armata are bucătării mobile, de campanie, iar prânzul arată mult mai aproape de ce văzuseră părinții recruților doar în filme.
Poveștile recruților
Între trageri, au puțin timp să-și tragă sufletul. Atunci, reporterul Euronews România a avut șansa de a le afla poveștile. Ana are 20 de ani, este din Ploiești și este o „mână de fată”. A aflat de recrutări ca orice tânăr din ziua de astăzi, de pe internet. Are o formă fizică de invidiat pentru că, până acum a fost dansatoare la Teatrul „Toma Caragiu” din oraș. Înălțimea de doar 1,50 m o compensează cu dârzenie, chiar dacă zâmbește la camera de luat vederi.
Ana Pietro, recrut: „Cariera aceasta militară se rezumă la profesionalism, la sacrificiu, la disciplina foarte multă și oamenii de aici sunt foarte drăguți unii cu altii, colectivul este unul foarte frumos, ne înțelegem fiecare unii cu altii, ne respectăm unii pe alții și acest lucru îmi place foarte mult”.
Nu este singura fată din echipa de 16 recruți, iar printre ei se numără și o mamă, pe care acasă o așteaptă doi copii. Băieții sunt bravi și totodată trăiesc aceleași emoții ca fetele. Sebastian Miu are 26 de ani, este din Dâmbovița și a ales cariera militară pentru stabilitatea locului de muncă. Colegul lui, Damian, spune că a venit de la început cu gândul că armata înseamnă „și niște sacrificii”.
Sebastian Miu, recrut: „Am lucrat de la construcții până la, nu știu, mașinist la anumite fabrici, operator producție, pe linie, adică tot ce se putea face până mi-am găsit vocația să vin în armată, ceea ce îmi și place”.
Damian Breten, recrut: „Am vrut să evoluez și este un job și cu experiențe plăcute, dar presupune și niște sacrificii. Primele trei-patru zile au fost mai nasoale, în rest, ușor, ușor te obișnuiești”.
Ca la orice process de învățare, pregătirea de bază, care durează patru săptămâni, este urmată de cursuri de „specializare” într-o anume categorie. În celelalte șase săptămâni, recruții vor deprinde cunoștințele specifice necesare posturile pe care și le-au ales. Dar despre acestea vom vorbi mai puțin.
lt. col. Claudiu Balea, șeful de stat major, Baza 2 Logistică „Valahia”: „Pentru mine, personal, sunt o mare surpriză acești copii, acești tineri, viitori soldați, pentru că au demonstrat că în două săptămâni pot acumula o cantitate foarte mare de informații, de cunoștințe. Cel mai important lucru este că acești tineri își doresc să vină în randul nostru, își doresc să urmeze calea armelor”.
Ziua de instrucție se încheie târziu în noapte.
Recruții se vor urca iar în camioane pentru a se întoarce în cazarmă. Urmează câteva ore bune de somn, pentru că dimineață, la ora 06:00, plantonul le va bate scurt în ușă.
