Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice a avut parte și de controverse, iar comentariile de după s-au referit la câteva dintre momentele-cheie. Regizorul de teatru Thomas Jolly, câștigător a 3 premii Moliere, cea mai înaltă distincție în teatru în Franta, este autorul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice. El a inclus numeroase momente inspirate din valorile culturii clasice franceze, dar și subiecte controversate din prezent. Thomas Jolly a spus, într-un interviu, că vrea să „conteste clișeele” despre Paris.
În direct la Euronews România, Mihaela Michailov, critic de artă, a explicat că Thomas Jolly este o figură apreciată în teatrul francez, iar spectacolul cu multe reinterpretări, pe care l-a pus în scenă, este unul în care se îmbină ”diversitatea și apartenențele diferite”.
Mihaela Michailov, critic de Artele spectacolului: ”Avem un spectacol și orice mare eveniment este supus controverselor și interpretărilor diferite în teatru, ceea ce este foarte bine, pentru că până la urmă miza unui astfel de eveniment este să și provoace păreri diferite.
Aici au fost câteva momente importante. Thomas Jolly este o figură importantă în teatrul contemporan francez. Este un actor, regizor, profesor de teatru, a fost invitat în 2016 și 2018 la festivalul de la Avignon, deci este o figură cunoscută și apreciată care a lucrat cu o întreagă echipă la construcția acestui spectacol”.
Criticul a explicat că un astfel de spectacol este creația unei echipe de scriitori și de scenariști, motiv pentru care există mai multe reinterpretări.
Mihaela Michailov, critic de Artele spectacolului: ”Sigur că au fost momente controversate, de la interpretarea unor scene biblice la momentul de la Conciergerie în care cântecul Revoluției franceze a fost reinterpretat.
Avem de fapt foarte multe reinterpretări în acest spectacol. E normal ca pe unii să îi deranjeze aceste interpretări. Din punctul meu de vedere, este un spectacol în care diversitatea, apartenențele diferite la etnii, la gen, la perioade se îmbină și sigur că nemulțumirile fac parte și ele din dramaturgia acestui spectacol”.
Ceremonia de deschidere a JO 2024, un spectacol fragmentar
Mihaela Michailov, critic de Artele spectacolului: ”Nu este acel tip de spectacol în care să urmărim, să zicem o poveste cap-coadă. Este mai degrabă un spectacol fragmentar, dacă ar fi să-l analizez, un spectacol din bucăți.
E important în această construcție a spectacolului care e rolul fiecărei bucăți, cum se situează fiecare bucată între trecut și prezent, cum încearcă să vorbească, pe de o parte, despre Revoluția franceză, de celebra scenă care a născut controverse - capul Mariei Antoaneta.
Aceste bucăți (...) aduc o discuție o noțiune despre care noi vorbim foarte des în spectacol și anume cea de reprezentare. Cum reprezentăm astăzi scena lumii în care trăim, cu diferite narațiuni, cu diferite corpuri, cu diferite genuri, cu diferite relații, până la urmă.
În această ecuație a diferitului se situează și propunerea echipei lui Thomas Jolly”
Critic: Dacă nu îți propui să aduci în discuție și lucruri mai puțin convenționale, nu lași discuții în jurul creației tale”
Mihaela Michailov, critic de Artele spectacolului: ”Cred că în spatele fiecărui spectacol este dorința de a provoca până la urmă. Un spectacol de acest gen în momentul ăsta care adună atât de multe construcții este un spectacol care stă sub semnul provocărilor și contradicțiilor.
Cred că e bine, pentru că dacă nu provoci sau dacă nu îți propui să aduci în discuție și lucruri mai puțin convenționale, mai puțin la ordinea zile, până la urmă, nu lași discuții în jurul creației tale și nu naști noi forme de exprimare.
Cred că ceea ce propune acest spectacol este un melanj între modele și narațiuni, mituri ale trecutului, locuri pe care noi le recunoaștem ca fiind emblematice pentru Paris, și noi adaptări la prezent, noi construcții din prezent care, sigur, în versiunea lui Thomas Jolly este fluid, este divers, aparține și ne aparține. Ne provoacă să gândim apartenența nu doar într-o singură cheie, ci în multiple perspective.
Este menirea fiecărui spectacol să deschidă interpretări diferite, să se adreseze unor emoții diferite. Pe unii să ne enerveze, altora să ne trezească o emoție foarte puternică și să ne simțim foarte legați de el, dar cred că ceea ce ne-a propus Thomas Jolly”
