Doar o zi a ținut rebeliunea armată a grupării paramilitare Wagner împotriva lui Serghei Șoigu, ministrul Apărării din Rusia, mișcare care a izbucnit în seara de 23 iunie. Evgheni Prigojin a acceptat să se oprească din drumul spre Moscova după ce totul a fost mediat de președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko.
În schimb, dosarul de trădare, deschis împotriva lui Prigojin, a fost oprit, iar șeful grupării Wagner s-a exilat în Belarus. Însă amploarea acestui conflict nu poate rămâne fără urmări, după cum menționează AFP. Din toată această ecuație, există învingători și pierzători, iar rezultatele s-ar putea vedea nu chiar pe moment, ci pe termen mediu.
Aleksandr Lukașenko, principalul câștigător al rebeliunii puse în practică de Prigojin
Până acum, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a reușit să conducă țara cu o mână de fier, numai că acest conflict i-a zguduit oarecum statutul.
Prigojin a cerut, de mai multe ori, ca Șoigu să fie destituit și a pus pe seama sa și a lui Valeri Gherasimov eșecurile armatei ruse pe câmpul de luptă din Ucraina. Așa se face că, după ce a văzut că nu există niciun rezultat la cererea sa, Prigojin a decis să rezolve singur problema și chiar a jurat să-l înlăture pe Șoigu, pe care l-a numit laș.
Numai că Șoigu este unul dintre puținii apropiați ai lui Putin. Astfel, pe moment, el rămâne ministru al Apărării, Prigojin rămâne și el în viață, iar Putin poate să își vadă în continuare de conducerea războiului din Ucraina și "supraviețuiește", după cum precizează AFP.
Dar amploarea acestui conflict este una care nu s-a mai văzut în "epoca" de 23 de ani a lui Putin. Faptul că Prigojin a reușit să preia cu ușurință conducerea cartierului general de comandă al armatei ruse din Rostov-pe-Don este un motiv de îngrijorare pentru elita rusă.
Evgheni Prigojin spunea că Șoigu și șeful statului major general Valeri Gherasimov "sunt vinovați pentru moartea a zeci de mii de soldați ruși" în războiul din Ucraina și pentru "predarea teritoriului în fața inamicului". Prigojin se referea la faptul că mercenarii din trupele sale au reușit, după luni bune, să cucerească orașul Bahmut, dar că, după ce s-au retras și au îndemnat armata rusă să-l preia, oamenii trimiși acolo de Șoigu nu au fost în stare să-l păstreze.
Iar ceea ce l-a înfuriat și mai mult pe Prigojin a fost faptul că armata rusă i-ar fi ucis oamenii. El a precizat că bazele grupării Wagner au fost bombardate la cererea ministrului Apărării.
Serghei Șoigu, marele pierzător. Imaginea lui Vladimir Putin are de suferit
Arnaud Dubien, directorul think-tank-ului Observatory, susține că "marele câștigător a fost Lukașenko, iar marele învins a fost Șoigu". Cumva, Lukașenko s-a revanșat în fața lui Putin după ce președintele Rusiei l-a ajutat pe aliatul său să-și salveze regimul după alegerile din 2020, în care părea să fi pierdut, însă totuși și-a păstrat postul.
La începutul invaziei, Lukașenko a permis trupelor ruse să-și lanseze ofensiva în Ucraina de pe teritoriul Belarusului, iar în ultimele zile, Belarus a devenit "gazdă" pentru armele nucleare ale Rusiei. Numai că, după găzduirea armelor nucleare, Belarus îl găzduiește acum și pe Prigojin, numit "arma secretă a lui Putin" și care a devenit acum un exilat.
În acest context, Lukașeko apare ca fiind principalul garant oficial al acordului care a pus capăt acțiunii lui Prigojin, ceea ce i-a amplificat cumva imaginea în Rusia.
Însă e posibil ca Vladimir Putin să ia măsuri în acest nou context, dar nu pe moment. Iar asta mai ales pentru că această lovitură a fost una de proporții, ceea ce a scos la iveală "fisuri reale" în ceea ce-l privește pe Putin, după cum a remarcat secretarul de stat american Antony Blinken.
"A sfidat în mod direct autoritatea lui Putin", a precizat Blinken, citat de CBS.
Un detaliu interesant este faptul că au apărut zvonuri potrivit cărora Putin ar fi părăsit palatul Kremlin sâmbătă, când Prigojin a anunțat că trupele sale vor ajunge la Moscova, iar datele de zbor arătau că avionul prezidențial ar fi fost în mișcare. Astfel, analiști politici trag concluzia că imaginea lui Putin are și ea de suferit, iar unii membri din elita rusă se tem că președintele și-a angajat țara într-un război inutil, cu multe pierderi de vieți și risipă de resurse. Aceștia realizează acum ceea ce bănuiau, referitor la această gafă strategică.
Artion Shraibman, cercetător la Carnegie Russia Eurasia Center, susține că "Nu avem niciun motiv întemeiat să credem că Prigojin l-ar asculta pe Lukașenko și garanțiile sale și că Lukașenko are suficientă putere în politica internă rusă pentru a intermedia astfel de afaceri".
Pe lângă aceste aspecte, intervine un detaliu, sugerat de Olga Onuch, lector la Universitatea din Manchester, și anume că "Lukașenko nici nu ar fi participat la negocieri în mod direct și a apărut la scurt timp după anunț". Așadar, după cum remarcă publicația The Guardian, "aceste beneficii ar putea să nu aibă o durată de timp prea lungă", cu toate că el a fost privit "ca un erou".
De cealaltă parte, Serghei Șoigu este un apropiat al lui Putin. Cei doi au o relație veche, iar Șoigu este chiar mai vechi în politica rusă decât Putin. El nu a mai fost văzut de ceva timp.
Însă ceea ce este mai periculos rămâne imaginea lui Putin, care s-a clătinat foarte mult, brusc, odată cu această rebeliune, dar mai ales capacitatea sa de a conduce. Astfel, potrivit CNN, unda de șoc va continua multe luni. Publicația menționa, înainte ca aceasta să se încheie, că "este uluitor să vezi că aparența de control total pe care a menținut-o în tot acest timp ( ...) se prăbușește peste noapte".
În urma medierii, Prigojin a scăpat de acuzații, însă Putin îl vede deja ca pe un "trădător", așa cum a afirmat la începutul acestei rebeliuni. Rămâne de văzut și care va fi statutul luptătorilor Wagner în aceste condiții, având în vedere că Ministerul Apărării i-a îndemnat să semneze contracte cu armata până pe 1 iulie. Prigojin nu a fost însă de acord, iar acesta ar fi fost unul dintre motivele pentru care el a decis să recurgă la rebeliune, mai ales că vedea o "amenințare existențială" pentru grupul Wagner și chiar pentru el însuși.
