V-ați întrebat vreodată cine a fost primul primar al Bucureștiului? Sau când a fost înființată primăria, după modelul francez? Iată un scurt istoric!
La mijlocul secolului al XIX-lea, la București, alegerile locale s-au desfășurat pentru prima data în zona Lipscanilor, pe o străduță cunoscută la acea vreme sub numele de „Ulița Ișlicarilor și Boiangiilor”.
De-a lungul istoriei Bucureștiului, conducerea treburilor locale i-a fost atribuită dregătorilor domnești sau epitropiei obștirilor, din vremea lui Alexandru Ipsilanti. Odată cu noua lege comunală a lui Cuza, administrația locală a fost condusă de un primar.
Șerban Pavelescu, istoric: "Primul a fost fostul ministru de război, generalul Barbu Vlădăianu, care a stat în funcție din august 1864 până în octombrie 1865. Primul său mandat a fost foarte scurt, dar a fost extrem de fructuos, pentru că, în vremea aceasta sunt luate câteva măsuri administrative absolut obligatorii, și anume desființarea morilor de pe Dâmbovița și demararea câtorva proiecte edilitare, precum pietruirea străzilor, precum strada Franceză. De altfel, această stradă era extrem de importantă pentru că aici aveau sediul AGIA, prefectura de poliție, unde alegătorii, conform legii din 1864, erau invitați să se prezinte".
Cum se vota în anul 1860
În jurul anului 1860, Bucureștiul era, cum spun istoricii, 'un târg cât de cât răsărit', cu o populație de aproximativ 120.000 de locuitori. Însă potrivit legii electorale a vremii, se păstra principiul votului cenzitar, adică rezervat doar cetățenilor care aveau un anumit venit anual.
Șerban Pavelescu, istoric: "Pentru un primar al Bucureștiului, erau câteva mii de alegători, deci era foarte importantă convingerea personală a acestor alegători și erau foarte importante persoanele influente, persoanele din opinia publică, care aveau oarece pondere, fie din motive de avere, fie din motive de influență politică".
În cel de-al doilea mandat al lui Barbu Vlădoianu, primul primar al Bucureștiului, a fost inaugurată prima linie de tramvai tras de cai.
