Semnalele venite din Washington sunt un adevărat duș rece pentru Europa. Uniunea Europeană se află, poate pentru prima dată în istoria modernă, în fața unei realități în care nu mai poate conta necondiționat pe sprijinul SUA.
Conferința de Securitate de la München a confirmat acest nou peisaj geopolitic: Europa trebuie să-și asume responsabilitatea propriei securități.
Întrebarea care se ridică acum este: cât de pregătită este Europa? Cât de pregătită este România? Într-un context în care propaganda rusă exploatează vulnerabilitățile UE, promovând populismul și încercând să destabilizeze valorile fundamentale ale blocului comunitar, momentul actual devine unul decisiv.
SUA – un aliat istoric, dar incert
De-a lungul istoriei, parteneriatul transatlantic a fost esențial pentru stabilitatea Europei. Însă, momente de ezitare au existat. În 1940, când Winston Churchill a cerut sprijinul SUA pentru salvarea Armatei britanice la Dunkirk, președintele Franklin Roosevelt a refuzat intervenția directă, din cauza presiunii izolaționiste din America. Cu toate acestea, a găsit soluții indirecte pentru a susține efortul aliat.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, SUA au fost arhitectul reconstrucției europene prin Planul Marshall și au sprijinit crearea NATO pentru a contracara amenințarea sovietică. În anii 1948, Washingtonul a militat pentru reintegrarea Germaniei în structurile europene, în ciuda resentimentelor postbelice. Însă, ironia istoriei face ca, la 75 de ani de la aceste evenimente, SUA să negocieze acum cu Vladimir Putin, liderul care a sfidat ordinea internațională prin invadarea Ucrainei.
München 2025: Un punct de cotitură pentru Europa
Hotelul Bayerischer Hof din München a fost epicentrul unor discuții cruciale. Oficialii europeni și liderii internaționali s-au confruntat cu realitatea sumbră a unui viitor în care Europa trebuie să-și gestioneze singură securitatea.
„Conferința de Securitate de la München nu a fost niciodată mai importantă. Așa cum eram acum trei ani, chiar înainte ca Putin să-și trimită tancurile către Kyiv, suntem din nou la un punct de cotitură existențial pentru securitatea noastră în Europa.” – a declarat Annalena Baerbock, ministrul german al Afacerilor Externe.
Declarația sa vine într-un moment tensionat. Cu doar două zile înainte, Donald Trump a purtat o discuție de peste o oră și jumătate cu Vladimir Putin, anunțând că SUA și Rusia vor colabora strâns și că negocierile vor începe imediat. Primul pas? Informarea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.
În paralel, noul secretar american al Apărării, Pete Hegseth, prezent la reuniunea miniștrilor Apărării din Europa, a transmis un mesaj clar:
Europa trebuie să-și asume mai mult responsabilitatea pentru propria securitate.
Ucraina nu trebuie să-și facă iluzii că își va recâștiga granițele din 2014.
Aderarea Ucrainei la NATO nu este o opțiune pe masa negocierilor.
Pentru Europa, aceste declarații sunt un semnal de alarmă. În contextul în care Vladimir Putin continuă să ignore dreptul internațional, iar SUA își reconsideră poziția față de aliații săi tradiționali, bătrânul continent trebuie să decidă urgent: va rămâne vulnerabil sau își va construi propria strategie de apărare?
Noua realitate geopolitică: Europa în fața provocărilor
Pe 14 februarie, la Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele american J.D. Vance a evidențiat schimbările profunde din peisajul geopolitic. Vance a afirmat că amenințarea principală la adresa Europei nu este Rusia sau China, ci „pericolul din interior”.
El a criticat anularea alegerilor prezidențiale din România și a pus sub semnul întrebării angajamentul Europei față de valorile democratice.
„Dacă liderii europeni fug de frica propriilor alegători, America nu poate face nimic pentru ei. Și, de altfel, nici ei nu pot face nimic pentru poporul american care ne-a ales pe mine și pe președintele Trump”, a punctat vicepreședintele SUA.
Vance a punctat că, timp de decenii, SUA au sprijinit Europa în numele valorilor democratice comune, dar acum se întreabă de ce învingătorii Războiului Rece au abandonat principiile care i-au ajutat să triumfe în fața tiraniei. Discursul său a avut un impact puternic asupra cancelariilor occidentale, forțand liderii europeni să ia decizii rapide.
O Europă vulnerabilă?
Situația internă a Europei este fragilă în fața noii realități geopolitice. Germania, cel mai influent stat al Uniunii Europene, se pregătește de alegeri pe 23 februarie, după prăbușirea Coaliției Semafor conduse de Olaf Scholz.
Conform unui sondaj Reuters:
Uniunea Creștin-Democrată/Uniunea Creștin-Socială este pe primul loc cu 29,2% .
Alternativa pentru Germania (AfD), partid de extremă dreapta, a câștigat peste 4% din iunie 2024, ajungând la 21% .
Partidul Social Democrat (SPD) al lui Scholz se prăbușește la 15,7% , pierzând 12% în ultimele luni.
Un detaliu semnificativ: Vance a evitat să se întâlnească cu Olaf Scholz, preferând o reuniune cu liderul AfD, Alice Weidel. Acest gest sugerează o potențială realiniere a politicii americane față de Europa.
România într-o criză fără precedent
Pe fondul acestor transformări globale, România este poate mai vulnerabilă ca niciodată.
Alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 au fost anulate din cauza interferențelor unor actori statali externi, cu referiri la Rusia.
Președintele ales a demisionat, lăsând țara fără un lider cu legitimitate democratică.
Președintele interimar, Ilie Bolojan, are relații externe slabe și un timp extrem de limitat pentru a naviga criza actuală.
România se află într-o poziție periculoasă, fără un lider ales democratic care să ia decizii strategice cruciale. Într-un moment când Europa trebuie să se adapteze rapid la o lume în schimbare, Bucureștiul pare prins între incertitudine și lipsa unei direcții clare.
Viitorul Europei se scrie acum.
