Arbitrajul asistat video (VAR) a fost introdus în 2016, iar inteligența artificială a fost folosită pentru prima dată în fotbal la Cupa Mondială din 2022, disputată în Qatar. La acea vreme, mingile erau dotate cu niște cipuri cu ajutorul cărora puteam afla dacă balonul a depășit sau nu linia porții. Ele permiteau și urmărirea mingii în timp real.
Însă la Euro 2024, tehnologia aplicată în fotbal duce totul la un alt nivel, care este mult superior. Este vorba de o versiune îmbunătățită, semi-automatizată, care încorporează inteligență artificală mult mai avansată.
VAR-ul de la EURO 2024, cu inteligență artificială
Explicații despre aceste tehnologii a oferit John Eric Goff, fizician specializat pe domeniul sportiv la Universitatea Lynchburg, din Virginia, iar revista Nature a dedicat un material pentru a sublinia nivelul la care s-a ajuns din acest punct de vedere.
De exemplu, senzorii din minge transmit datele cu 500 de herți, adică de zece ori mai repede decât vitezele camerelor video. Dacă până acum se putea decide dacă mingea a trecut linia porții doar pe baza unor camere video și a unor linii trasate, noul sistem, care se bazează pe inteligență artificială și care este integrat în minge, proiectează în mod 3D balonul și poate decide dacă un gol este valabil sau nu, chiar dacă momentul nu este surprins cu fidelitate pe camerele video obișnuite.
"Dacă ar fi să tăiem mingea și să privim înăuntru, am vedea acest mic senzor în centru, atașat prin fire de carcasa mingii. Această mică unitate de măsură inerțială înregistrează locația mingii și mișcările acesteia", spune fizicianul John Eric Goff, conform sursei citate.
- O minge de la Euro 2024 are o greutate de 410–450 de grame, iar cipul în sine cântărește în jur de 14 grame, ceea ce este neglijabil. Mingea a fost supusă multor teste de presiune și precizie, la viteze de peste 90 de kilometri la oră, înainte de a fi lansată.
638 de puncte monitorizate simultan la cei 22 de jucători
Pe stadioanele de la Europeanul din Germania, deasupra gazonului, undeva sub acoperiș, sunt amplasate zece camere capabile să proceseze rapid, prin algoritmi complecși, cantități mari de date la care un arbitru nu ar avea acces. Acele camere monitorizează în același timp 29 de puncte de pe corpul fiecărui jucător. Asta însemnă 638 de puncte monitorizate simultan la cei 22 de jucători. Practic, pot fi determinate cu mare precizie 29 de puncte de contact cu mingea pentru fiecare jucător, indiferent cât de fină este atingerea.
Senzorii sunt ajutați de camere ultraperformante pentru a face diferența între contactul mingii cu gazonul sau cu corpul jucătorului.
Un exemplu clar a fost în meciul Belgia - Slovacia, când Doku a atins ușor mingea cu mâna înainte de a i-o centra lui Lukaku, cel care a marcat golul din minutul 86. Astfel, golul a fost anulat. Pe grafica televiziunii germane a apărut un fel de undă care arăta momentul în care mâna jucătorului a atins mingea.
Inteligența artificială poate face ca "acele 29 puncte monitoeizate la fiecare jucător să poată fi transpuse în mod tridimensional".
De menționat că softul dotat cu inteligență artificială este capabil să facă diferența între structura corporală (musculară și scheletică) a unui jucător și echipamentul său (îmbrăcămintea). Astfel, o eventuală suspiciune de offside este foarte rapid soluționată în mod semi-automat.
Datele culese de camerele video sunt transmise de 50 de ori pe secundă într-un calculator care le analizează. Pentru că pot monitoriza poziția jucătorilor în orice moment, aceste camere surprind neîntrerupt unele părți ale corpului aflate în mișcare, dar și viteza jucătorilor sau viteza mingii.
Astfel, atât tehnologia din mingile de fotbal, cât și camerele ultramoderne fac ca aproape orice fază să fie analizată foarte rapid și cu precizie ridicată. Dacă până acum era necesar un timp mediu de aproximativ 70 de secunde pentru ca VAR-ul să verifice un offside, noua tehnologie reduce acest timp la sub 30 de secunde.
Fizicianul John Eric Goff a spus că cele 29 de puncte monitorizate în timp real de pe corpul fiecărui jucător nu înseamnă că sistemul poate oferi o imagine completă a corpului fotbalistului, însă marja de eroare este mică, de sub o jumătate de centimetru.
Același fizician a subliniat însă și limitele acestei tehnologii. De exemplu, sistemul nu poate determina dacă a existat intenție la un henț. Aici este momentul în care intervine factorul uman, adică arbitrul. Totodată, sistemul nu știe cât de dur a fost un fault. Însă tehnologia avansează rapid și se lucrează și la aceste aspecte.
