De zeci de ani, Moldova e ruptă de restul țării, din cauza drumurilor. Fără autostrăzi, fără drumuri măcar decente și, mai ales, fără interes din partea celor care au condus România în ultimii 30 de ani. Abia acum se lucrează la o autostradă care ar trebui să scoată regiunea din sărăcia care a devenit deja legendară. Până atunci însă, calea ferată ar trebui măcar să ajute, dacă nu neapărat să rezolve problema izolării regiunii. Doar că trenurile spre Moldova sunt în starea cu care ne-a obișnuit CFR. Puține, vechi, neîncăpătoare sau lipsite de orice urmă de confort. Așa că am făcut un experiment. Am parcurs drumul București-Suceava atât cu trenul, cât și mașina, pe deja celebrul E85, drumul aflat în topul deceselor pe șosele. Ce concluzie am tras, vedeți într-un nou episod din campania ”România pierde trenul”.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: ”Suntem din nou în Gara de Nord. De această data ne pregătim să mergem spre Suceava. Va fi interesant pentru că noi vom merge cu trenul, iar colegul meu, Petrică, va merge cu mașina. Ce este și mai interesant este că, Petrică, vei merge cu viteza regulamentară, indiferent că vorbim de 30 de km sau 50 de km pe oră. Noi, pe partea astalaltă, vom avea si noi provocările noastre.”
Nici n-apucăm să plecăm, că deja ne lovim de primul obstacol. Constatăm că n-a fost o idee bună să lăsăm cumpăratul biletelor pentru ultimul moment.
Discuție reporter – casieriță:
„Reporter: Sărut mâna. Spre Suceava vă rog, două bilete.
Casieriță: Clasa I, a II-a?
Reporter: Clasa a II-a!
Casieriță: Nu mai avem bilete.
Reporter: Nu mai aveți locuri la clasa a II-a?
Casieriță: Stați așa că vă fac două bilete cu locuri până la Verești, vi le fac separat ca să vă pot urca în tren, să aveți loc.
Reporter: Bine”.
La Verești trenul se rupe în două, o parte spre Suceava, alta spre Botoșani, așa că oamenii se agită încă de la plecarea din Gara de Nord să-și găsească nu doar locurile, ci și vagoanele potrivite.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: „Am ajuns în sfârșit și pe peron, trebuie să căutăm acum vagonul 4. Este chiar aici. București- Botoșani, ăsta o fi? Suceava, nu?! Suceava!”.
După luni întregi în care am călătorit cu trenuri prin toată țara, aproape că nici nu ne mai miră cum arată garniturile.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: „O să mă așez aici, uite ce mizerie este, nu avem ce face! Hai, te invit aici. Hopa! Am rămas cu draperia în mână. Avem și păturică, cu această ocazie. Nici nu am atins-o bine și a și căzut”.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: „Și gata, ne punem în mișcare, plecăm din Gara de Nord spre Suceava, este ora 11.10 minute, am plecat la fix. La 17 ar trebui să ajungem, adică un drum de 432 de km”.
Călător: „CFR nu investește nimic, doar cineva bagă bani în buzunar.”
Adrian Marcu s-a mutat în Olanda în urmă cu mai bine de șase ani, însă când vine acasă primul lucru care îl lovește e diferența de civilizație.
Discuție reporter - Adrian Marcu, călător: „Acolo chiar au căi ferate și gările arată super curat și super bine față de ce vezi la noi, niște gunoaie. Niște dărăpănături, niște gunoaie. Asta sunt, nu ai cum. CFR nu investește nimic, doar cineva bagă bani în buzunar.
Reporter: De ce olandezii au reușit?
Călător: Pentru că olandezii investesc”.
Însă nu e doar despre lipsa de interes a autorităților. Călătoria cu trenul mai e și după cum ți-o faci, indiferent de țara în care te afli.
Discuție reporter - Adrian Marcu, călător:
Reporter: Ai fost la toaletă aici?
Călător: Astea nu sunt toalete, asta este bătaie de joc.
În Olanda nu sunt chiar așa. Dacă au ceva de aruncat, aruncă la gunoi, cel puțin în tren. Pe stradă mai aruncă și ei, nu pot să zic nu. Uite, un prieten de-ai mei a luat amendă că mergea cu bicicleta cu telefonul în mână. Și a primit o amendă de 130 de euro parcă. Nu merge și așa, te amendează direct. Nu te lasă, lasă că merge. Și e mai bine să nu meargă și așa, pentru că e mai curat, e mai frumos, e mai civilizat”.
Tocmai diferențele îi fac pe mulți dintre cei care au lăsat în urmă tot ce știau și au plecat în lume să nu-și mai dorească să se întoarcă.
Adrian Marcu, călător: „Eu, de exemplu, nu vreau să mă întorc în România și vreau să rămân acolo, așa că iau de învățat ce văd și vreau să fiu la fel ca ei”.
În timp ce noi ne mirăm de cum se poate la alții, dar la noi nu, colegul nostru plecat cu mașina din București își testează răbdarea pe E85.
Discuție telefonică reporter – șofer:
Șofer: Da, Cristi!
Reporter: Salut, Petrică, ce faci?
Șofer: Uite mai am 20 de kilometri și intru în Buzău.
Noi doar ce am trecut de gara Buzău. Cum a fost drumul până la Buzău?
Cât am ieșit din București a fost aglomerat.
Deja putem spune că avem un mic avans față de tine, cu trenul”.
Călător: „La toaletă e ceva de speriat”
În ciuda condițiilor din tren, deocamdată garnitura pare să câștige la capitolul timp. Maria Poloșna face des traseul cu trenul pe ruta asta, așa că a trecut prin destule situații care i-au arătat adevărata față a transportului pe calea ferată. Iar în tren arată uneori ca într-un film de groază.
Discuție reporter – Maria Poloșna, călător:
Reporter: „La nivel de condiții?
Călător: Foarte proaste, foarte rele, proaste, nu știu cum să spun. La toaletă e ceva de speriat”.
Pentru o persoană în vârstă sau cu dificultăți locomotorii, inclusiv urcatul sau coborâtul din tren e o luptă.
Discuție reporter – Maria Poloșna, călător: ”Era de la treapta trenului până la bordura terasamentului o distanță de cam 40 de cm. Noroc că am avut să mă ajute o femeie în tren, mai tânără, și un bărbat de m-a ținut. Eu, cu bastonul. M-a ținut să fac pasul așa de mare ca să pot coborî din tren.
Reporter: Altfel?
Călător: Altfel rămâneam în tren. Nu mai spun, că eu îmi fac nervi. Și nu aș vrea să-mi fac nervi.
Toate sunt la pământ”.
Iar dacă trenul merge cu viteza...trenului, pe șosea pare chiar mai rău.
Discuție telefonică reporter – șofer:
Reporter: „Suntem pe drum de mai bine de 4 ore, este 15 și 30 de minute, am trecut de Bacău. Sunt tare curios ce face colegul nostru, Petrică, pe unde a ajuns. Îl sunăm chiar acum, să vedem dacă într-adevăr are semnal. Salut, Petrică. Ce faci?
Șofer: Uite mai am vreo 30 de km și intru pe centura Bacăului.
Reporter: Intri pe centura Bacăului peste 30 de kilometri. Noi acum am ieșit din gara din Bacău. Se pare că s-a mărit un pic avansul.
Șofer: Da, că la mine plouă rău de tot. Și se circulă greu”.
Trenul a lăsat mașina în urmă
Vremea a ținut cu trenul de data asta, astfel că la Suceava am ajuns înaintea colegului plecat în același timp din București, dar cu mașina.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: „Este 17 și 19 minute, e momentul în care am ajuns în gara din Suceava, chiar cu un minut mai devreme. Lucrul ăsta este cu siguranță un soi de premieră. Doar că suntem cam singuri pe peron, dacă ne uităm după colegul nostru, ne dăm seama că nici nu avem cum să-l vedem, pentru că el este în continuare pe drum”.
Așa că așteptăm. Și mai așteptăm un pic. O oră mai târziu...
Discuție reporter – șofer:
Reporter: ”Aha! Ne sună Petrică. Salut Petrică!
Șofer: Salut, Cristi! Eu am ajuns, dar nu te văd.
Reporter: Noi suntem în fața gării. Tu unde ești mai exact? Ai ajuns la Gară?
Șofer: V-am văzut.
Reporter: Uite-l pe Petrică. Nu de alta, dar este 18.23 de minute, adică o întârziere de peste o oră. Bine ai venit, Petrică. Am zis că nu mai ajungi.
Șofer: Traficul, n-am ce să fac.
Reporter: Cum a fost drumul?
Șofer:Drumul a fost foarte greu, a plouat torențial, s-a mers bară la bară, lucrări în trafic.
Reporter:Îmi pare rău pentru tine, dar tura asta trenul a câștigat”.
Doar că e mai degrabă excepția care confirmă regula.
Doru Cireașă, jurnalist clubferoviar.ro: „Moldova a fost relația, să zic așa, cea mai uitată, atât pentru transportul feroviar, cât și pentru transportul rutier. Paradoxul este că tocmai această zona avea nevoie de investiții. Este zona cea mai depărtată de granița de Vest, este zona cu șomajul cel mai mare, este zona unde trebuie să vină investiții. Și cum vor veni aceste investiții dacă nu există autostrăzi, dacă nu există căi ferate, centre multimodale?!”.
Trenul ar putea salva oamenii din haosul de pe șoselele înguste și aglomerate, însă condițiile de lumea a treia îi alungă pe călători, în loc să-i convingă să aleagă CFR. Iar pentru cei care au nevoie de șosea, promisiunea autorităților e că pe anumite tronsoane din Autostrada Moldovei, la care se lucrează deja de câțiva ani, se va putea circula până la finalul acestui an. Întreaga șosea de mare viteză, finanțată cu bani din PNRR, ar urma să fie gata în 2026.
reporter: Cristian Popa
operator: Radu Mocanu
editor montaj: Cosmin Buță
editor: Amalia Dascălu
