Opozantul transnistrean Ghenadie Ciorba susținea că, la congresul administrației separatiste, programat pentru 28 februarie, Transnistria ar urma să ceară alipirea la Federația Rusă, scria deschide.md, citând Infotag.
Ciorba atrăgea atenția asupra faptului că adunarea va avea loc cu o zi înainte de adresarea președintelui Rusiei, Vladimir Putin, către Adunarea Federală.
Presupunerea era că, în cadrul forumului așa-zișilor deputați de toate nivelele din Transnistria, ar urma să fie lansată o solicitare din partea locuitorilor din stânga Nistrului de alipire a regiunii la Federația Rusă. A doua zi, pe 29 februarie, Putin urmând să comunice acest lucru Adunării Federale, care ar fi dat curs cererii.
Miercuri, însă, deputații din teritoriul separatist au discutat despre trimiterea unei declarații către Rusia, guverne occidentale și organizații internaționale prin care să denunțe presupuse presiuni din partea Republicii Moldova, conform presei de la Tiraspol. Nu și o cerere.
Solicitarea de alipire nu ar fi reprezentat o premieră
În cazul concretizării unei solicitări de alipire, nu am fi vorbit despre o premieră. Într-un referendum organizat în 2006, locuitorii din Transnistria s-au pronuntat in proportie de 98% în favoarea independentei regiunii si a posibilei uniri cu Rusia, insa Moscova nu si-a modificat pozitia oficială in urma plebiscitului, pledând pentru continuarea negocierilor în formatul 5+2.
Republica Moldova a catalogat drept "ilegal" referendumul din 2006.
La fel, Uniunea Europeană, Statele Unite, România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Croația și Norvegia, care au refuzat să accepte rezultatele referendumului. Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa (OSCE) a adoptat aceeași poziție.
Șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, afirma la vremea aceea că referendumul a fost "democratic și deschis", însa linia politică a Moscovei nu a suferit nicio modificare, pledând pentru revenirea la masa negocierilor în formatul 5+2.
"Rezultatele referendumului din Transnistria erau previzibile si confirmă încă o dată că acest conflict trebuie soluționat în baza acordurilor anterioare", spunea Lavrov, acum 18 ani.
Ce înseamnă negocierile în care UE și SUA au statut de observatori
La negocierile în formula 5+2 participă reprezentați ai Republicii Moldova, ai Transnistriei, Rusiei, Ucrainei și OSCE. UE și SUA au statut de observatori.
O altă încercare alipire a Transnistriei de Rusia s-a petrecut în aprilie 2014. "Sovietul Suprem" de la Tiraspol a votat în unanimitate o solicitare adresată Dumei de Stat, Consiliului Federației Ruse și președintelui rus, Vladimir Putin, în vederea recunoașterii independenței regiunii transnistrene și unirii cu Rusia.
După anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, președintele Sovietului Suprem de la Tiraspol, Mihail Burla, a trimis o scrisoare Dumei de Stat prin care a cerut Moscovei să examineze posibilitatea anexării și a regiunii transnistrene. Inițiativa a fost respinsă categoric de autoritățile de la Chișinău, iar Moscova a dat asigurări că nu intenționează recunoașterea regiunii separatiste, unde menține un contingent militar.
Temerea că Moscova ar putea încerca și ocuparea Transnistriei, pe fondul invaziei din Ucraina
Acum, în contextul crizei din Ucraina si după ce Rusia a anexat Crimeea, oficiali din cadrul NATO, oficiali UE, alți demnitari occidentali și experti și-au exprimat nu o dată preocuparea că Moscova ar putea încerca și ocuparea Transnistriei.
La începutul anului, Institutul pentru Studiul Războiului avertiza că Rusia lui Putin pregătește o operațiune sub steag fals în Republica Moldova, sub pretextul apărării Transnistriei.
De altfel, preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a avertizat, în luna ianuarie, că Federaţia Rusă a încercat să destabilizeze ordinea şi puterea de la Chişinău, folosindu-se de regimul din regiunea transnistreană. La finalul lui 2023, Sandu anunța că țara sa ia în calcul o aderare la UE în doi pași, primul fără enclava controlată de trei decenii de Federația Rusă.
Transnistria și-a proclamat independența în 1990
Transnistria, un teritoriu de 4.163 de kilometri pătrați, situat în estul Republicii Moldova, și-a proclamat independența în 1990, concretizând-o de facto în 1992, după un conflict soldat cu 1.500 de morți. Independența Transnistriei nu este recunoscută de niciun stat membru al Națiunilor Unite.
În regiunea separatistă, sunt staționați circa 2000 de militari ruși. Majoritatea fac parte din așa-zisul Grup operativ de trupe ruse, iar prezența lor este considerată ilegală de către autoritățile de la Chișinău. Republica Moldova a acceptat în zonă doar soldați care fac parte din contingentele de pacificare.
