„Agresiunea rusă împotriva Ucrainei ne-a convins că trebuie să intrăm în NATO”, este explicația dată de ambasadoarea Finlandei în România, Leena Liukkonen, într-un interviu la Euronews România, în emisiunea Vocile care contează. Țara, care are serviciul militar obligatoriu, a căutat aliați, în vremuri de război. Finlanda este, totodată, și cea mai fericită țară din lume și are cel mai bun sistem educațional de pe mapamond.
Finlanda, de la buna vecinătate cu Rusia, la NATO
Leena Liukkonen: „Am avut relații bune cu rușii. / Agresiunea lor împotriva Ucrainei ne-a convins să intrăm în NATO”
La mai puțin de un an de la solicitare, Finlanda a devenit anul acesta al 31-lea stat membru al NATO.
Cel mai important eveniment pentru Finlanda din ultimul timp a fost că țara dumneavoastră a insistat să adere la NATO. De ce?
E. S. Leena Liukkonen, ambasadoarea Finlandei în România: „Aș spune că cel mai semnificativ lucru pentru noi îl reprezintă agresiunea rusă împotriva Ucrainei, pentru că eu cred că situația de securitate în Europa s-a schimbat complet pe 24 februarie 2022. Iar noi, care avem, din păcate, cunoștințe istorice despre ce se întâmplă atunci când trupele rusești atacă, am resimțit foarte puternic acest lucru. Astfel, acei oameni care nu erau atât de nerăbdători să adere la NATO înainte, mă refer aici la majoritatea finlandezilor, și-au schimbat rapid părerea. Din acest motiv, procesul a fost foarte rapid, de fapt.
Au fost finlandezi care nu și-au dorit să adere la NATO?
E. S. Leena Liukkonen, ambasadoarea Finlandei în România: „Nu erau așa bucuroși de asta. Credeau că ne vom descurca singuri, în principiu. Noi am avut relații foarte bune în multe domenii cu rușii, o colaborare strânsă. Iar acum totul s-a destrămat. Am realizat că această agresiune împotriva Ucrainei arată că, în mod serios, lucrurile s-au schimbat și nu mai putem continua așa cum a fost și cum am fi vrut noi să continue. Prin urmare, majoritatea oamenilor și-au schimbat opinia și au decis să susțină aderarea la NATO”, a mai adăugat aceasta.
Această opinie a fost schimbată din cauza fricii că Rusia ar putea invada Finlanda? Sau de ce?
E. S. Leena Liukkonen, ambasadoarea Finlandei în România: „Nu sunt convinsă că este vorba de frică, pentru că întotdeauna ne-am menținut un nivel de apărare ridicat. Știți că avem serviciul militar obligatoriu pentru tineri și că armata noastră este în stare foarte bună. Dar cred că a fost vorba de înțelegerea faptului că se pot întâmpla lucruri rele și că este mai bine să ai prieteni și aliați, oameni care să te ajute, țări care să intervină. Cred că acesta este motivul care a influențat cu adevărat opinia oamenilor, modul în care Rusia s-a dovedit a fi o țară agresivă, în definitiv.
Ce s-a schimbat după ce Finlanda a aderat la NATO
E. S. Leena Liukkonen, ambasadoarea Finlandei în România: „Ce s-a schimbat, bineînțeles, este faptul că acum aparținem unei alianțe de care oricum aparțineam în mod natural, pentru că, știți, am fost aliați și parteneri pe timp de pace pentru o perioadă lungă de timp. Cred că încă din anii '90. Noi am cooperat, de asemenea, în numeroase teatre (n. red. de război). Dar acum suntem protejați de Articolul 5 (n. red. al Tratatului NATO). Cred că acesta este lucrul cel mai important pentru noi.
Pe de altă parte, sunt încă multe lucruri despre care continuăm să învățăm și după un an. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem și să le dezvoltăm, să învățăm să cooperăm ca membru cu drepturi depline în cadrul Alianței. Cred că acesta este un lucru pe care îl facem în prezent”.
„Rusia a crezut că poate să ne sperie într-un fel cu această agresiune împotriva Ucrainei, pentru a nu ne apropia de NATO. S-a întâmplat invers”
S-a opus Rusia aderării Finlandei la NATO? A existat o opoziție puternică din partea Rusiei la acest proces? Cum ați abordat acest aspect?
E. S. Leena Liukkonen, ambasadoarea Finlandei în România: „Pur și simplu, am declarat foarte deschis că, știți, a fost decizia pe care am considerat că trebuie să o luăm, ținând cont de propria noastră securitate și, așa cum a spus atunci președintele nostru, că trebuie să ne consolidăm securitatea țării. Și astfel am putea spune că Rusia a crezut că poate să ne sperie într-un fel cu această agresiune împotriva Ucrainei, pentru a nu ne apropia de NATO. Dar s-a întâmplat exact invers. Oamenii au decis că nu vor să fie lăsați singuri. Vrem să ne alăturăm aliaților pe care îi considerăm deja parteneri importanți pentru noi”.
„Rusia a răspuns la aderarea Finlandei la NATO prin faptul că a început să folosească solicitanții de azil ca pe un instrument pentru a încerca să ne destabilizeze țara”
Imediat după ce a început războiul, după invazie, ați închis toate punctele de frontieră dintre Rusia și Finlanda. De ce?
E. S. Leena Liukkonen: „Nu chiar imediat. Vreau să spun că ne-am confruntat, vă amintiți, cu o pandemie și am avut mai întâi restricții, iar apoi am deschis granițele. În schimb, unul dintre lucrurile care s-au întâmplat a fost că Rusia a răspuns la aderarea Finlandei la NATO prin faptul că a început să folosească solicitanții de azil ca pe un instrument pentru a încerca să ne destabilizeze țara. Este adevărat că numărul acestora nu a fost atât de mare. Totuși, fenomenul pe care îl observam, erau informații conform cărora autoritățile ruse îi îndemnau pe cetățenii din țări terțe să treacă granița. Frontiera terestră pe care o avem cu Rusia are o lungime de 1.300 de kilometri.
Aveți informații despre acești solicitanți de azil?
E. S. Leena Liukkonen: „I-am intervievat, bineînțeles. Dar existau și informații confidențiale în acest sens”.
Ce arătau aceste informații?
E. S. Leena Liukkonen: „Informațiile arătau că, oficial, Rusia a fost implicată în acest tip de operațiune ostilă, ca să o numim așa. Așadar, cifrele nu erau mari, dar ideea că te folosești de oameni, cetățeni ai unor țări terțe, să îi împingi spre graniță pentru ca aceștia să ceară azil, a fost de neacceptat. Bineînțeles, există posibilitatea ca de cealaltă parte a graniței să fie o mulțime de oameni, o mulțime de persoane care poate nu sunt de origine rusă și care trăiesc în Rusia și care au lucrat poate acolo. Prin urmare, acesta este motivul pentru care granița este acum închisă, cu excepția câtorva puncte folosite pentru transportul mărfurilor, care nu se află sub regimul de sancțiuni”.
Se tem finlandezii de Rusia? Întreb din cauza războiului care a avut loc, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, știm ce s-a întâmplat cu Finlanda, a fost un mare război între Finlanda și Uniunea Sovietică.
E. S. Leena Liukkonen: „Nu, nu cred că ne este frică. De fapt, am menținut întotdeauna armata noastră în stare foarte bună, așa cum am mai spus”.
Din cauza Rusiei.
E. S. Leena Liukkonen: „Ei bine, acum putem spune că din cauza Rusiei. Și chiar dacă am dezvoltat întotdeauna o bună cooperare în multe domenii, probleme de mediu și alte lucruri de genul acesta. Dar, să spunem că nu ne este teamă, însă suntem, să spunem, precauți. Pur și simplu ne uităm la ce se întâmplă și ne ocupăm de propria noastră apărare și de propria noastră securitate pe cât e posibil”.
Se discută dacă vom avea o graniță (n.red. cu Rusia). Ce ar trebui să facă România, ce ar trebui să înțelegem despre cum e să ai o graniță cu un astfel de vecin?
E. S. Leena Liukkonen: „Ei bine, haideți să nu abordăm asta, pentru că nu cred că se va întâmpla așa ceva. Admir foarte mult ceea ce a făcut Ucraina și cum s-a apărat, de fapt, a apărat toate valorile noastre. Bineînțeles, e și Republica Moldova acolo. Cred că România a fost foarte... Azi am sărbătorit cei 20 de ani de prezență a României în NATO. Minunat. Și felicitări! Sunteți deja un aliat cu experiență. Și v-ați descurcat de minune, în special în zona Mării Negre, care are importanță strategică pentru întreaga alianță. Așa că eu cred că vă descurcați splendid! Și nu cred că am vreun sfat în această privință. Sunt sigură că vă descurcați minunat”.
Există vreo paralelă, ceva în comun între ceea ce se întâmpla într-un război dintre Uniunea Sovietică sau Federația Rusă și Finlanda, și ceea ce se întâmplă acum între Ucraina și Rusia? Credeți că există ceva în comun între aceste două războaie?
E. S. Leena Liukkonen: „Mă gândeam la început că e un sentiment general când, fără provocare, te atacă vecinul de la Est, un vecin cu care ai încercat să colaborezi strâns. Și apoi, brusc, încep o agresiune împotriva ta. Deci, cred că acesta este sentimentul pe care cred că îl au mulți dintre finlandezii care au fie părinți, fie bunici care au trăit în timpul războiului. Așa că e un sentiment puternic și ținem foarte tare cu ucrainenii. Și de aceea am fost atât de activi în sprijinirea lor, atât din punct de vedere militar, cât și al ajutorului financiar și cel pentru dezvoltare. Avem, desigur, și câțiva refugiați. Nu la fel de mulți ca în multe alte țări. Dar da, avem și refugiați ucraineni”.
Ați vorbit despre familii care au avut membri implicați în războiul dintre Uniunea Sovietică și Finlanda și mă interesează trecutul dumneavoastră personal. Aveți pe cineva în familie...?
E. S. Leena Liukkonen: „Da. Tatăl meu, care era destul de vârstnic în comparație cu mama mea, el a fost soldat, de fapt era ziua lui de naștere când a izbucnit Războiul de iarnă, pentru că s-a născut pe 30 noiembrie 1939. Iar mama mea era din Karelia, o fată tânără pe atunci, a trebuit să plece de două ori de acasă din cauza războiului. Am pierdut 12% din teritoriul țării, în urma acelor războaie”.
