Această coroană este un simbol al Creștinătății. De mii de ani, oamenii o privesc cu smerenia pe care forța credinței o sădește în aceia care vor să creadă: Coroana de Spini a lui Iisus Hristos. Este coroana despre care se spune că ar fi purtat-o Mântuitorul, în momentul răstignirii pe cruce. Secole la rând, despre această împletitură de crengi s-a crezut, și încă se mai crede, că este martorul cel mai apropiat al Patimilor lui Iisus. Oamenii s-au întrebat dacă poate face miracole, dacă este autentică, dacă forța ei există chiar și în zilele noastre.
Am mers pe urmele acestei relicve religioase care, mai mult decât a fi un reper al creștinismului, este fizic prezentă, tangibilă. Iar în prezența ei, oamenii își proiectează ...speranța binelui.
Oliver Ribadeau Dumas, rectorul Catedralei Notre-Dame de Paris: ”Patimile lui Iisus sunt, de fapt, calea noastră spre speranță. În sensul că dragostea pe care ne-a arătat-o Iisus și care Îi aduce moartea nu este o iubire în van. Pentru că Iisus a înviat. Iar consecința acestei învieri este însăși speranța.”
Arhimandrit Policarp Chițulescu, director al Bibliotecii Sfântului Sinod din Bucureşti: ”Cu siguranță că această cunună de spini a lui Iisus Hristos ca și alte lucruri care au aparținut Mântuitorului sau Sfinților Apostoli au fost obținute de la soldați, au fost ascunse, au fost păstrate cu credință, cu venerație, în secret. Sfintele relicve, obiectele sacre au fost păstrate de creștini cu mare atenție.”
Suntem la Paris, în anul 2024. La biserica Saint Germain l’Auxerrois, credincioșii respectă ritualul. Mulți dintre ei vin aici pentru a se ruga în fața Coroanei de spini. Te uimește ceremonialul, urmat cu strictețe.
Momentul când Coroana este arătată lumii nu poate avea loc decât în prezența celor desemnați să o păzească și să o apere: Cavalerii din Ordinul Sfântului Mormânt de la Ierusalim.
Jerome de Touritier, Cavaler al Ordinului Sfântului Mormânt din Ierusalim: ”Pastorii de la catedrala Notre-Dame de Paris sunt cei care aduc în fața noastră Coroana, iar noi, Cavalerii Sfântului Mormânt, o păzim. Este foarte emoționant să îi vedem pe acești pelerini care vin aici, cu speranțele lor, cu durerile lor, cu necazurile lor, mulți dintre ei plâng.
Vedem mulți credincioși ortodocși care vin să se roage, ne dăm seama după felul în care își fac semnul Crucii, după cum îngenunchează. De peste zece ani sunt în preajma Coroanei și, de fiecare dată, resimt aceeași emoție, ca la început.”
Hubert Borione, Cavaler al Ordinului Sfântului Mormânt din Ierusalim: ”Coroana ne pune în contact direct cu un eveniment care s-a întâmplat în urmă cu 2000 de ani, iar acest timp nu mai are nicio importanță, suntem în acel timp, alături de Iisus, suntem acolo în momentul când Iisus a fost „încoronat” de către romani, cu această Coroană de spini. Suntem acolo, în momentul Patimilor lui Iisus. De aceea suntem atât de emoționați în preajma relicvelor.”
Scepticismul și credința sunt drepturi ale fiecărui om
Pentru oricine privește aceste imagini, îndoiala este poate un sentiment firesc, uman. Dar istoria lumii povestește un alt parcurs. Iar noi l-am urmat, încercând să înțelegem cum acest obiect a ajuns în secolul XXI, cu aceeași încărcătură sfântă.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: ”Din anul 1896, Coroana este protejată într-un tub de cristal și aur, acoperit cu o încadratură formată din ramuri de Spina Christi, adică un arbust care, în perioada romană, era folosit pentru încoronarea cu spini.”
Așa că, pentru început, am vrut să aflăm mai multe despre copacul din ale cărui crengi a fost realizată Coroana de Spini. L-am găsit în București, la Grădina Botanică. Denumirea populară a arbustului este chiar: Spinul lui Hristos.
Prof. Dr. Paulina Anastasiu, Grădina Botanică a Universității București: ”Interesanți sunt spinii pe care această plantă îi prezintă, sunt grupați câte doi unul este orientat către sus, către vârful ramurei, iar celălalt, al doilea, este curbat spre spate, astfel încât dacă se agață de un tegument, intră și nu mai iese cu ușurință. Este o modalitate cumplită de a pedepsi pe cineva, dacă e să folosești o coroană întreagă de spini, atunci poate fi extrem de dureros.”
În ceea ce privește Coroana de Spini, nu au existat cercetări de datare a autenticității relicvei, prin metoda cu carbon radioactiv. Astfel încât adevărul a fost și va fi mereu interpretat în funcție de ceea ce simte fiecare om care ajunge să privească, de aproape, această relicvă religioasă. De altfel, scepticismul și credința sunt, ambele, drepturi naturale, ale fiecăruia dintre noi.
Prof. Dr. Paulina Anastasiu, Grădina Botanică a Universității București: ”În natură, există categoria descompunătorilor, care acționează imediat asupra unui material în care nu mai este viață. Și, într-o ramură desprinsă, încet încet viața dispare. Dar sunt și situații în care ramurile pot trăi, între ghilimele, foarte mult, pot supraviețui, pot rămâne uscate, dacă nu sunt atacate de acești descompunători. Și pot să mă gândesc că poate ramurile care au stat pe fruntea lui Iisus să fi fost stropite cu mir sau cu alte plante, mă gândesc aici la plantele din familia lamiacee, care au în ele substanțe cu astfel de efecte, de a face materialul respectiv rezistent în fața atacului fungilor, sau în fața atacului de bacterii. Ar fi o explicație, nu am studiat, recunosc, niciodată acest aspect, dar fac niște asocieri.”
Secolul IV: Poetul latin Paulin de Nole a scris despre prezența Coroanei la Ierusalim
Pentru foarte mulți creștini, întrebarea esențială rămâne: care a fost parcursul istoric al acestei relicve religioase. Când a fost atestată documentar, pentru prima dată, existența acesteia.
Unele dintre primele menționări documentare despre Coroana de Spini datează din secolul al IV-lea, din scrierile poetului latin Paulin de Nole care a scris despre prezența relicvelor sfinte la Biserica Muntelui Sion din Ierusalim. Apoi, două secole mai târziu, acestea ar fi fost mutate la Constantinopol, pentru a nu deveni ținta jafurilor, din timpul războaielor.
Arhimandrit Policarp Chițulescu, director al Bibliotecii Sfântului Sinod din Bucureşti: ”Faptele din viața Mântuitorului Iisus Hristos au fundament istoric și atunci implicit și toate obiectele care vin în atingere cu El sau cu Sfinții Apostoli sau cu persoanele sfinte, sigur că au fundamente istorice. În acest context, știm că în primele secole, până să ia conducerea Imperiului Constantin cel Mare, creștinii s-au manifestat într-un mod foarte discret. Știm că Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare a demarat o campanie arheologică, nu știu dacă este primul arheolog din lume, dar probabil că au mai existat și înainte astfel de inițiative, Sfânta Elena a mers în Palestina, la Ierusalim, locuri sfinte spre care și marele Constantin își îndreptase atenția, pentru a construi și a pune în valoare locurile prin care Mântuitorul Iisus a trecut sau care aveau legătură cu El.”
1239, anul când Coroana de Spini a fost cumpărată de Ludovic cel Sfânt
Un moment precis al istoriei este anul 1239, când Coroana de spini a lui Iisus a fost adusă la Paris, de la Constantinopol. Dorința Regelui Franței a fost aceea de a întări credința din Regatul său și în același timp de a transforma Parisul într-un oraș comparabil ca sfințenie cu Roma și Ierusalim.
La începutul secolului al XIII lea, capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol, era în declin. În secret, consilierii lui Balduin al II lea, împăratul latin al Bizanțului, au amanetat cea mai de preț avere: Coroana de Spini. Împăratul a decis atunci să îl convingă pe vărul său, regele Franței, să răscumpere prețioasa relicvă de la comercianții venețieni care o dețineau.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: ”Regele de atunci, Ludovic cel Sfânt, a plătit pentru Coroană o sumă uriașă la acea vreme. Aproximativ 135.000 de livre de aur, adică mai mult de jumătate din bugetul regal.”
Pentru Sfânta Coroană, regele Franței a decis să fie construit un loc special care să o adăpostească: Saint Chapelle. Timp de secole, această capelă a fost locul unde relicva a fost păstrată în siguranță. Apoi, a fost mutată în catedrala Notre-Dame de Paris. În timpul Revoluției Franceze, regele Ludovic al XVI lea a dat ordin, înainte să fie capturat de revoluționari și apoi decapitat, ca relicvele sfinte să fie păstrate într-un seif, la Biblioteca Națională. Apoi, din anul 1806 până în 2019, Coroana de spini a fost depusă în capela catedralei Notre-Dame de Paris.
După incendiul din aprilie 2019 de la Catedrala Notre-Dame de Paris, Coroana de Spini a fost mutată într-un seif la Muzeul Luvru
15 aprilie 2019. Un incendiu violent s-a declanșat în interiorul catedralei Notre-Dame de Paris. Sute de pompieri au fost mobilizați pentru a reduce cât mai mult efectele dezastrului.
Clădirea emblemă a Parisului și sute de ani de istorie se năruiau odată cu flăcările. Emoția provocată de incendiu a fost imensă, la nivel mondial chiar. Evenimentul tragic se întâmpla chiar în Săptămâna Mare, înaintea Paștelui catolic. Din Capela catedralei, au fost totuși salvate unele relicve prețioase. Printre acestea, Sfânta Coroană.
Baptiste Florian Marle Ouvrard, Șef Organist Biserica Saint-Eustache Paris: ”Când am aflat despre incendiul de la Catedrala Notre-Dame de Paris, am fost bulversat, din două motive. În primul rând pentru că era vorba despre un simbol uriaș, era o istorie întreagă care se pierdea în incendiu. Dar, din calitatea mea de organist, m-am gândit la orga din catedrală, o orgă extraordinară care este cunoscută în întreaga lume. Pentru organiști, este un ideal, este perfecțiunea însăși. Și eram, desigur, trist pentru colegii mei de acolo.”
Oliver Ribadeau Dumas, Rectorul Catedralei Notre-Dame de Paris: ”În zilele noastre, această Coroană este simbolul Patimilor, cea mai puternică relicvă religioasă care, de obicei, este păstrată în catedrala Notre-Dame de Paris și acolo se va reîntoarce chiar anul acesta, când catedrala va fi redeschisă pe 8 decembrie. Nu mai sunt spini pe coroană, pentru că, de-a lungul secolelor, spinii au fost dăruiți mai multor biserici. Ea este acum învăluită într-un tub de sticlă, care a fost realizat de Viollet-le-Duc, cel care a restaurat catedrala Notre-Dame de Paris, iar acest tub este păstrat într-un relicvariu, care, înainte de incendiu, era păstrat în Capela Axială a catedralei. Acum, vom avea un relicvariu nou, realizat de un artist francez, Sylvain Dubuisson. Va fi monumental, se va ridica la grandoarea catedralei și la importanța relicvei pe care o va adăposti.”
Ce impact are Coroana de Spini are asupra credinței și culturii moderne
În prezent, Coroana de Spini este păstrată într-un seif la Muzeul Luvru și le este prezentată credincioșilor la biserica Saint Germain l’Auxerrois, în fiecare vineri, în cadrul procesiunilor din perioada postului de Paște.
Arhimandrit Policarp Chițulescu, director al Bibliotecii Sfântului Sinod din Bucureşti: ”Este greu să demonstrezi cuiva actele credinței. Pentru că de fapt aici este și granița între credință și libertatea noastră. Adică Dumnezeu a lăsat totuși la latitudinea omului de a accepta de bunăvoie să creadă, nu constrâns de niște fapte, gesturi, obiecte. Ca omul să creadă în anumite obiecte, trebuie mai întâi să fie convins de persoana Mântuitorului, de așteptările pe care El le are de la oameni, de rolul venirii lui în lume, de ce au apărut aceste relicve. Abia după aceea omul când înțelege sensul acestora, înțelege de fapt că aceste relicve sunt niște mărturii ale credinței, niște dovezi care mai mult ne trezesc la viață, nu trebuie să facă niște miracole. Miracolele, culmea, se creează abia după ce crezi, nu înainte să crezi, pentru că altfel ne-ar forța să credem în Dumnezeu.”
Oliver Ribadeau Dumas, Rectorul Catedralei Notre-Dame de Paris: ”În vremurile de azi, într-o lume cu o realitate dificilă, cea mai importantă virtute este speranța. Vedeți mulțimea de oameni din biserică, este arhiplin. Această mulțime de oameni demonstrează că în zilele noastre încă mai este loc pentru a fi pios. Este o formă de smerenie simplă, nu una căutată prin cuvinte. Iubirea, uneori, nu de cuvinte are nevoie, ci inima este cea care vorbește.”
Arhimandrit Policarp Chițulescu, director al Bibliotecii Sfântului Sinod din Bucureşti: ”Până la urmă, aceste relicve, că sunt ale Sfintelor Pătimiri sau altele, ele trebuie să ne vorbească despre darul lui Dumnezeu către lume, nu trebuie să ne trezească un sentimentalism, un pietism ieftin, ci trebuie să ne responsabilizeze față de viața noastră. Adică da, Mântuitorul Iisus Hristos a pătimit, a purtat Cununa de Spini, a fost bătut cu trestie, a fost scuipat, a fost batjocorit pe nedrept, a acceptat totul de dragul omului. Și deci înțelegem că suntem datori să-l ascultăm pe Mântuitorul Iisus Hristos, să-L iubim, împlinind ceea ce El ne cere, și anume porunca iubirii, acesta este de fapt filonul Creștinismului.”
